Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 373/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 373/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 204/189/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
JUDB
SENTINȚA CIVILĂ Nr.373/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. E. J.
Grefier C. C. C.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamanta S.(fosta M.) G. C., domiciliată în Bârlad, ., ., . cu domiciliu procesual ales în Bârlad, ., ., jud.V. și pe pârâtul M. C. R., domiciliat în Bârlad, ., ., ., având ca obiect „ordonanță președințială - stabilire domiciliu minor + pensie minori”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reclamanta S.(fosta M.) G. C. personal și asistat de avocat F. C. ales; avocat S. M. pentru pârâtul M. C. R., lipsă;
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la al doilea termen de judecată, s-a depus la dosar procesul verbal încheiat la data de 02.02.2015 cu ocazia cercetării la fața locului, precum și procesele verbal încheiate cu ocazia audierii minorilor; s-au verificat actele și lucrările dosarului de către președintele completului de judecată, după care:
Față de faptul că, în cauză s-a efectuat o cercetare la fața locului și cu această ocazie au fost audiați și minorii și având în vedere caracterul de urgență al cauzei, fiind vorba de o ordonanță președințială, instanța apreciază că în cauză nu se mai impune administrarea de probe și în consecință respinge proba cu interogatoriul părților și proba testimonială formulată de către părți.
Apărătoarea reclamantei, av. F. C., depune înscrisuri la dosar, pe care le înmânează în duplicat și pârâtului, prin apărătoare.
Apărătoarea reclamantei, av. F. C., față de obiectul cererii, apreciază că în cauză se impune să se efectueze evaluări psihologice pentru minori cu privire la sindromul alienare parentală, deoarece există o influență care afectează psihicul copiilor și lasă la aprecierea instanței pronunțarea asupra acestei solicitări.
Apărătoarea pârâtului, av. S. M., apreciază că solicitarea reclamantei necesită mult timp pentru a putea fi efectuată, nu crede că poate fi o probă relevantă în cauză și solicită respingerea acesteia.
Instanța apreciază că în conformitate cu dispozițiile art. 998 alin.3 Cod procedură civilă: „Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat. Dispozițiile privind cercetarea procesului nu sunt aplicabile.”, și respinge solicitarea.
Părțile, prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat și înscrisuri de depus.
Instanța se socotește lămurită, declară încheiată cercetarea procesului în temeiul art.244 din Noul Cod de procedură civilă și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința publică de astăzi.
Părțile, prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat și incidente de soluționat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și incidente de soluționat, instanța în temeiul art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile, dând cuvântul părților.
Apărătoarea reclamantei, av. F. C., având cuvântul pe fondul cauzei solicită admiterea cererii în sensul de a se stabili locuința minorilor la reclamantă, cu precizarea că minorul se află la reclamantă, iar minora se află la pârât, copii sunt influențați din partea familiei paterne; a mai existat un dosar pe rolul Judecătoriei Bârlad având ca obiect obligarea minorilor la consiliere psihologică pentru a lua legătura cu mama lor; după două ședințe de consiliere, tatăl minorilor, pârâtul din cauză a adus un preot în casă, apreciază că nu este un mediu propice, mediu care s-a reflectat și asupra situației școlare a minorilor; băiatul a simțit că situația nu este normală și a plecat la mamă, tatăl acestuia nu îl lasă să vorbească cu mama lui, este pus să facă curățenie, să facă mâncare, reclamanta nu îl împiedică pe minor să ia legătura cu tatăl lor și cu sora acestuia, iar minora nu dorește să vorbească cu mama ei; pentru protejarea copiilor trebuie admisă cererea, deoarece primează interesul superior al minorilor, trebuie ca minorii să locuiască legal la mama lor, deoarece s-a constatat că nu le este bine la tatăl lor, nu mai au rezultate bune la școală și nu sunt nici suficiente condiții materiale, deoarece părțile sunt în executare și cu apartamentul; față de probatoriul administrat, față de atitudinea părinților și având în vedere și celelalte hotărâri luate de instanță solicită admiterea cererii, fata teoretic vrea să stea cu mama, dar după cercetarea la fața locului nu a mai vrut, situația este clară, fata este mai ușor de manipulat fiind mai mică de vârstă și solicită luarea acestei măsuri până la definitivarea cererii pe calea dreptului comun, cheltuielilor vor fi solicitate pe cale separată.
Apărătoarea pârâtului, av. S. M., având cuvântul pe fondul cauzei aduce la cunoștința instanței că probele administrate în cauză nu conduc spre admiterea unei astfel de cereri, reclamanta este cea care are o relație extraconjugală, divorțul a fost dat prin acord printr-o manieră elegantă a pârâtului, dar pârâtul a fost cel care din anul 2013 a fost și tată și mamă pentru copii, băiatul a plecat la mamă de 2 săptămâni, cererea nu îndeplinește condițiile ordonanței președințiale, nu este o urgență; solicită instanței să se cenzureze caracterizarea primită de la școală și să se ia în considerare caracterizarea depusă de către pârât de la ISJ V., prin care minora este prezentată cu rezultate foarte bune la învățătură, a luat 95 de punte la concursul școlar de matematică, iar băiatul este deficitar la științe exacte, dar la celelalte obiecte are 9 și 10, iar nu toți copii pot fi foarte buni la matematică; nu se justifică caracterul urgent al cererii deoarece copii sunt în siguranță la tată și nu se impune schimbarea locuinței minorilor pe calea ordonanței președințiale, pe calea dreptului comun se poate schimba, dar nu acum, în consecință solicită respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Apărătoarea reclamantei, av. F. C., având cuvântul în replică, face mențiunea că minora a început să fure, iar băiatul are note mici la istorie, este aproape corigent și a început să fumeze, tatăl fiind cel care ponegrește celălalt părinte, atitudine care are repercusiuni asupra copiilor, băiatul nu vrea să plece, dar nu mai suportă să facă mâncare, curățenie și nu mai suportă invectivele cu care este ponegrită mama lui de către tată și dorește să depună la dosar un pliant cu privire la alienarea parentală.
Instanța apreciază că nu mai poate primi la dosar înscrisuri după ce s-a dat cuvântul pe fond.
Apărătoarea pârâtului, av. S. M., în replică, face precizarea că se vorbește de furt, minciuni, manipulare, dar reclamanta este cea care a mințit, a înșelat, a părăsit familia și a mai și furat lucruri din casă, chiar dacă mai târziu s-a stabilit că sunt bunuri comune și nu este vorba de dosar penal și solicită să se aibă în vedere și sentința civilă privitoare la divorțul părților.
Apărătoarea reclamantei, av. F. C., în replică, solicită ca instanța să interzică apărătoarei pârâtului să jignească reclamanta.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, președintele completului de judecată închide dezbaterile conf. art.394 C.P.C. și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
La data de 15 ianuarie 2015, cu nr._ a fost înregistrată la instanță, cererea prin care reclamanta S. (fostă M.) G. C. a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună modificarea măsurii cu privire la locuința minorilor: M. C. R., născut la data de 13 martie 2001 și M. I. A., născută la data de 1 noiembrie 2005, în sensul de a se stabili locuința minorilor la locuința ei, până la soluționarea definitivă a cererii aflată pe rolul Judecătoriei Bârlad, având același obiect, pe calea dreptului comun.
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr.2763 pronunțată la data de 21 noiembrie 2013 de Judecătoria Bârlad, hotărâre prin care autoritatea părintească a fost stabilită în sarcina ambilor părinți, iar locuința acestora la locuința pârâtului, că deși există o hotărâre judecătorească pentru stabilirea de legături personale cu minorii, pârâtul a încercat să împiedice derularea acestor legături, comportament ce a dus la dereglarea minorilor, context în care în noaptea de 13 ianuarie 2015, minorul C. R. a fugit de acasă și avenit să locuiască cu ea, îngrozit și terorizat de pârât și familia acestuia și apreciază că minorii se află în pericol în locuința pârâtului și se impune scoaterea lor din acel mediu.
S-a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martorii: S. I. și P. M..
S-au anexat în copie: acte de stare civilă, sentința civilă nr.2763 pronunțată la data de 21 noiembrie 2013 de Judecătoria Bârlad, caracterizări, procese verbale întocmite de executorul judecătoresc, sentința civilă nr.393 pronunțată la data de 10 februarie 2014 de Judecătoria Bârlad, raport de evaluare psihologică, extras din broșura „Alienarea parentală”.
În drept s-au invocat disp. art. 400 coroborat cu art.996 Cod procedură civilă.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a susținut că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 996 Cod procedură civilă întrucât minorii i-au fost lui încredințați spre creștere și educare prin sentința civilă nr.2763 pronunțată la data de 21 noiembrie 2013 de judecătoria Bârlad, el prezintă garanții materiale și morale pentru creșterea și educarea lor, pârâta fiind cea care a stabilit o relație extraconjugală și i-a părăsit, iar de la data pronunțării sentinței prin care s-a stabilit locuința minorilor la el, nu a încetat să le otrăvească viața ajungând până acolo încât prin mijloace materiale l-a determinat pe minorul C. R. să locuiască cu ea în urmă cu două săptămâni, astfel că nu este îndeplinită nici o condiție de urgență care să justifice modificarea măsurii de stabilire a locuinței minorului pe cale de ordonanță președințială.
S-a solicitat proba cu acte, martorii:M. I., B. M..
S-au anexat în copie: rezultatele obținute de minora M. I. la concursurile școlare, o caracterizare a minorului M. C. R..
Instanța, față de disp. art. 998 alin.3 Cod procedură civilă, potrivit cărora:”Judecata se face de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat.”, a încuviințat proba cu înscrisuri și a apreciat admisibilă și concludentă efectuarea unei cercetări la fața locului la locuințele părților, solicitare cu care părțile au fost de acord, ocazie cu care s-a discutat și cu minorii.
Raportat probatoriului administrat, instanța reține că, prin sentința civilă nr. 2763 pronunțată la data de 21 noiembrie 2013, căsătoria părților a fost desfăcută prin acord, iar locuința minorilor:M. C. R., născut la data de 13 martie 2001 și M. I. A., născută la data de 1 noiembrie 2005 la pârât, reținându-se interesul superior al minorilor de la acel moment, părinții urmând să exercite în comun autoritatea părintească.
Părțile au convenit și un program pentru stabilirea de legături personale cu minorii pentru mama, S. G. C. plecată din domiciliul comun, așa cum rezultă din sentința civilă nr.393 pronunțată la data de 10 februarie 2014 de Judecătoria Bârlad, însă punerea în practică a acestui program nu s-a concretizat, așa cum rezultă din procesul verbal nr.160 din 30 aprilie 2014 respectiv nr.160 din 18 octombrie 2014 întocmit de B. S. I. M., în care se menționează că minorii nu vor să meargă la mama lor.
Această situație de fapt denotă că relațiile dintre părți au rămas tensionate, că deși au trecut doi ani de la divorțul părților, copiii sunt dezorientați în privința sentimentelor pe care trebuie să le aibă față de părinții lor, care nu au reușit să exercite în comun autoritatea părintească, așa cum aveau obligația asumându-și în egală măsură drepturi și obligații, conform disp. art.483 Cod civil.
În acest context, în noaptea de 13 ianuarie 2005, minorul M. Constntin R. a plecat la locuința mamei, aparținând numitului Cazamir C., unde locuiește și în prezent și unde există condiții bune de locuit, așa cum a constatat și instanța cu ocazia cercetării locale.
Minorul și-a exprimat dorința de a locui cu mama, motivând plecarea din domiciliu întrucât nu mai suporta discuțiile interminabile cu tatăl său legate de divorț.
Aceleași condiții bune de locuit există și la tată, așa cum s-a constatat cu ocazia deplasării la locuința acestuia, ocazie cu care minora și-a exprimat dorința de a locui cu tatăl său.
În prezent pe rolul Judecătoriei Bârlad se află dosarul nr._ având ca obiect modificarea măsurii cu privire la locuința minorilor: M. C. R., născut la data de 13 martie 2001 și M. I. A., născută la data de 1 noiembrie 2005, în sensul de a se stabili locuința minorilor la locuința mamei.
Potrivit disp. art. 996 cod procedură civilă(Legea nr. 134/2010):
„(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Deși reclamanta și-a justificat formularea cererii pe cale de ordonanță președințială, justificând necesitatea de stabilire a locuinței minorilor la ea întrucât aceștia ar prezenta simptomele copiilor alienați, cu referire la faptul că tatăl lor a dereglat comportamentul minorilor, instanța apreciază că situația confuză în care se află minorii este o consecință a divorțului părinților lor, a faptului că nu se pot obișnui cu lipsa celuilalt părinte și apreciază că în prezenta cauză se justifică urgența măsurii în privința minorului M. C. R., în sensul de a stabili locuința acestui minor la locuința mamei întrucât în prezent se află la aceasta, nu mai dorește să revină la locuința tatălui or se impune ca mama acestuia, reclamanta să aibă responsabilitate pentru sănătatea și comportamentul minorului, aparența dreptului fiind de partea ei, până în momentul în care instanța va pronunța o hotărâre definitivă în dosarul nr._ având același obiect, acțiune formulată pe calea dreptului comun, unde se va analiza fondul dreptului, astfel că este îndeplinită în această modalitate și condiția vremelniciei și neprejudecării fondului.
Locuința minorei va rămâne în continuare la pârât, acolo unde și-a exprimat minora dorința să rămână și unde beneficiază de condiții materiale și afecțiune.
Pentru aceste considerente se va admite cererea formulată de reclamantă, în sensul celor menționate cu precizarea că modificarea măsurii stabilite prin sentința civilă nr. 2763 din 21 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bârlad poate fi dispusă în dosarul nr._, prezenta măsură încetându-și valabilitatea la data rămânerii definitive a sentinței civile ce se va pronunța în dosarul nr._, prezenta ordonanță fiind provizorie și executorie conform art.966 alin.2 Cod procedură civilă.
În temeiul art.996 alin.3 Cod procedură civilă se a dispune ca executarea să se facă fără somație sau trecerea vreunui termen.
Ca o consecință a admiterii în parte a cererii, reclamanta va fi obligată în baza art. 453 alin.2 Cod procedură civilă la plata a jumătate din cheltuielile de judecată efectuate de pârât reprezentând onorariu de avocat, reclamanta urmând să solicite cheltuieli de judecată pe cale separată, așa cum a precizat.
Cererea a fost legal timbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S., fostă M., G. C., CNP_, domic.în Bârlad, ., .,. cu domiciliu proc.ales în Bârlad, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul M. C. R.,CNP_, domic.în Bârlad, ., .,..
Stabilește la reclamantă, adică la -Mamă locuința minorului M. C. R., născut la data de 13 martie 2001, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad.
Respinge solicitarea reclamantei privind stabilirea locuinței minorei M. I. A., născută la data de 1 noiembrie 2015, la-Mamă, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bârlad.
Prezenta ordonanță este provizorie și executorie.
Dispune ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen.
Ia act că reclamanta va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă reclamanta S. (M.) G. C. să plătească pârâtului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea urmând să fie depusă la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2015.
Președinte, D. E. J. | ||
Grefier, C. C. C. |
Red. D.E.J. 06.02.2015
Tehnored. 4 ex./C.C. 06 Februarie 2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1732/2015.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 131/2015.... → |
|---|
