Plângere contravenţională. Sentința nr. 183/2015. Judecătoria BÂRLAD

2. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:

Persoana sancționată contravențional are dreptul la un proces echitabil conform art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în care să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal contestat nu corespunde modului în care s-au desfășurat evenimentele, iar sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționată o conduită antisocială și respectarea dreptului la apărare al petentului (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

De asemenea, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Astfel, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

În speță, petentul a avut ocazia să administreze în fața instanței mijloacele de probă pe care le-a considerat de natură a combate prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul-verbal ca act întocmit de un organ al statului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și un martor, pe care instanța le-a încuviințat.

Potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurle publice, ”constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: circulația pe sens opus, cu excepția cazurilor în care se efectuează regulamentar manevra de depășire”.

De asemenea, conform art. 41 alin. 1 din același act normativ, ”vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație”.

Instanța observă că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție este susținută de probele administrate în cauză.

Astfel, din planșele foto depuse de către intimată la dosarul cauzei (filele 18-19) reiese că, la data de 27.07.2014, petentul a circulat pe .. Bârlad cu autovehiculul marca F. cu numărul de înmatriculare 4202FNF pe sensul opus de mers.

Înregistrările efectuate cuprind: data – 27.07.2014, ora la care a fost efectuată măsurătoarea – 19:46 și imaginea vehiculului.

În plus, cinemometrul cu care s-a făcut înregistrarea a fost omologat și verificat metrologic, așa cum reiese din buletinul de verificare metrologică nr._/03.04.2014 (fila 17).

Apărările petentului, referitoare la faptul că nu el ar fi fost cel care a circulat cu autoturismul pe celălalt sens de mers, ci martorul I. V., nu pot fi luate în considerare.

Aceasta deoarece, pe de o parte, instanța reține o contradicție între susținerile petentului din cererea introductivă de instanță (unde a motivat că ar fi încredințat autoturismul pentru a fi parcat martorului I. V.) și cele ale martorului I. V. (care a susținut că petentul ar fi rămas în pană și că a împins autoturismul pe partea cealaltă a carosabilului, el nefiind de față la cele întâmplate), iar pe de altă parte, aceste susțineri au fost contrazise de probele administrate în cauză.

În concluzie, instanța reține că prezumția relativă de veridicitate de care beneficiază procesul-verbal de contravenție, în calitatea sa de act administrativ, nu a fost răsturnată în cauza de față, probele propuse de petent și administrate în fața instanței neevidențiind nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie a procesului-verbal contestat.

3. Analizând proporționalitatea măsurilor luate împotriva petentului, instanța reține că:

Potrivit art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, ”sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”.

De asemenea, art. 21 alin. 3 din același act normativ prevede că ”sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Măsurile luate împotriva petentului sunt legale, deoarece amenda în cuantum de 540 lei și reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile sunt prevăzute de art. 101 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.

Totodată, aceste măsuri sunt și proporționale, întrucât gradul de pericol social al faptei săvârșite este unul ridicat, astfel că se impun luarea unor măsuri prompte împotriva contravenienților.

Astfel, fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social sporit, fiind o încălcare a reglementărilor în materia conducerii autovehiculelor pe drumurile publice, adoptate în scopul prevenirii accidentelor rutiere și a pierderii de vieți omenești.

Față de considerentele de fapt mai sus reținute, urmează ca instanța, în temeiul disp. art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și să mențină procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/27.07.2014 întocmit de IPJ V..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul D. I., domiciliat în mun. Bârlad, ., ., ., jud. V., CNP -_, în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în mun. V., .. 1, jud. V..

Menține procesul-verbal atacat . nr._/27.07.2014.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.01.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

D. R. H. D.

Red. D.R

Tehnoredactat D.H. 4 ex/ 27 Ianuarie 2015