Plângere contravenţională. Sentința nr. 2803/2015. Judecătoria BÂRLAD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2803/2015 pronunțată de Judecătoria BÂRLAD la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 2803/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BÂRLAD
Bârlad, ., județul V.
Înregistrată în evidența A.N.S.P.D.C.P. sub nr. 3380/2006
Tel: 0235/_; Tel/Fax: 0235/_; Fax: 0235/_; E-mail :_
DOSAR nr. 1592 /189/2015
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2803/2015
Ședința publică din 12 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D.-M. T.
GREFIER: L. R.
Pe rol pronunțarea cauzei civile formulată de petentul B. C. ,CNP:_, domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție V., cu sediul în V. .. 1, jud. V., având ca obiect plângere contravențională, ale cărei dezbateri au avut loc în ședința publică din 3.11.2015, consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face corp comun cu prezenta încheiere, când instanța din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru 10.11. 2015 și ulterior pentru data de 12.11.2015 când s-a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2015, sub nr._, petentul B. C. a formulat plângere împotriva procesului-verbal . PVSX nr._ din 23.03.2015, încheiat de către intimatul, Inspectoratul de Poliție Județean V..
În motivarea în fapt, a arătat petentul că, în data de 23.03.2015, ora 09.32, conducând autoturismul marca FORD, cu nr. de înmatriculare_ pe . mun. Bârlad, a fost oprit de către un agent al Poliției Rutiere, care i-a solicitat documentele personale, precum și pe cele ale mașinii.
A arătat petentul că agentul de poliție nu i-a acordat suficient timp pentru a-i înmâna toate documentele solicitate, deși acesta a declarat că le are asupra sa.
Pe cale de consecință, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru că nu ar fi avut asupra sa certificatul de înmatriculare, verificarea ITP, trusa medicală, precum și extinctor.
A apreciat petentul că i s-a făcut o nedreptate prin încheierea procesului-verbal de de mai sus.
În drept, în cuprinsul plângerii a fost indicat art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a propus administrarea probei testimoniale cu martorul B. C..
Au fost atașate înscrisuri: duplicatul procesului verbal contestat, copie C.I. petent, copie a certificatului de înmatriculare
A fost făcută dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform disp. art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 (chitanța atașată la fila 3 ds.).
Prin întâmpinarea depusă în termen legal, intimatul a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal contestat.
S-a arătat, că, în fapt, prin procesul-verbal cu datele de mai sus, s-a reținut în sarcina petentului că la data de 23.03.2015, ora 09:30, în mun. Bârlad " A condus auto Ford cu nr_ pe . a avea asupra sa certificatul de înmatriculare si ITP la auto_, nu avea în dotare trusa medicală și stingător, iar pneurile față și spate sunt uzate peste limita legală" fapte prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 100 alin. 1 pct. 13 și art. 100 alin. 1 pct. 6 din OUG 195/2002 Rep.
Contravențiile prevăzute de art. 101 al. 1 pct. 18 și art. 100 al. 1 pct. 13 din OUG 195/2002 rep au fost sancționate numai cu avertisment.
Pentru abaterea prevăzută de art. 100 alin. 1 pct. 6 din același act normativ, a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantumul minim, respectiv 390 lei, cu posibilitate de achitare a jumătate din minim în două zile lucrătoare.
Abaterile au fost constatate direct de agentul de poliție care a încheiat procesul-verbal, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, fiind competent să constate și să sancționeze contravenții.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (Salabiaku c. Franța din 07.10.1988, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraph 113, 23 iulie 2002). Prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proportionalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (Janosevic c. Suedia par. 101).
Așadar, prezumția de legalitate de care se bucură procesul-verbal de constatare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 par 2 din Convenție.
Autorului contravenției i se asigură fără nici o îngrădire dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare a contravenției iar într-o astfel de situație, este firesc ca el să dovedească netemeinicia sau nelegalitatea constatării contravenției sau a sancțiunii aplicate.
Aceasta nu înseamnă răsturnarea sarcinii probei, ci aplicarea principiului general, potrivit căruia cel ce face o afirmație în justiție, trebuie s-o dovedească.
Prezumția relativă de temeinicie a procesului-verbal este întărită chiar de petent, care a recunoscut săvârșirea abaterilor la momentul încheierii procesului-verbal de constatare a contravențiilor renunțând astfel la prezumția de nevinovăție.
Astfel, procesul-verbal a fost încheiat în prezența petentului, fiindu-i adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni. La rubrica specifică, a fost consemnată mențiunea petentului astfel: "RECUNOAȘTE FAPTA ". Petentul a semnat procesul-vebal primind duplicatul.
Petentul a semnat procesul-verbal, fiindu-i înmânat și duplicatul, iar semnătura unei persoane, al cărei discernământ este prezumat de lege, dată la finalul unui înscris, prezumă acordul, însușirea aspectelor mai sus menționate, în cazul în care aceasta însușire nu este făcută cu rezerve precizate.
Din punct de vedere temporal, mențiunile petentului din procesul-verbal constituie cea mai apropiată declarație cu privire la împrejurarea în care a fost constatată fapta, iar potrivit acestora, este evident că petentul și-a însușit cele reținute de polițist, renunțând astfel la prezumția de nevinovăție.
Procesul-verbal are valoarea unui înscris autentic, fiind încheiat de un funcționar public învestit cu autoritate publica de către stat, iar potrivit art. 269 din C pr. civilă "(1) înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit și autentificat de o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma și condițiile stabilite de lege. Autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea consimțământului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului. »
În dovedirea susținerilor, a fost atașat originalul procesului-verbal . nr._ din 23.03.2015.
A fost solicitată judecarea în lipsă a cauzei ce formează obiectul prezentului dosar.
Sub aspect probatoriu, la termenul de judecată din data de 07.07.2015, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți, precum și proba testimonială cu martorul B. C., acesta din urmă fiind audiat la termenul din data de 06.10.2015, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la f. 31 ds.
Din oficiu, s-a dispus administrarea probei cu interogatoriul petentului, fără ca acesta, legal citat cu mențiunile specifice, să se prezinte în vederea administrării acestei probe.
Din actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
1. Situația de fapt reținută
Prin procesul verbal nr. . nr._, încheiat de către intimatul I. V. la data de 23.03.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu:
- amendă în cuantum de 390 lei, echivalentul a patru puncte-amendă, pentru contravenția prev. de art. 100 alin. 1 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002;
- avertisment pentru contravențiile prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 și art. 101 alin. 1 pct. 13 din O.U.G. nr. 195/2002, pentru aceea că, la data de 23.03.2015, la ora 09:30, în mun. Bârlad " A condus auto Ford cu nr_ pe . a avea asupra sa certificatul de înmatriculare si ITP la auto_, nu avea în dotare trusa medicală și stingător, iar pneurile față și spate sunt uzate peste limita legală" fapte prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18, art. 100 alin. 1 pct. 13 și art. 100 alin. 1 pct. 6 din OUG 195/2002 Rep.
În procesul-verbal, rubrica ,,alte mențiuni” conține următoarea precizare: ,,Recunoaște fapta”, urmată de semnătura petentului, prin care s-a luat la cunoștință întreg conținutul procesului verbal întocmit.
Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată și sancționată de un agent de poliție rutieră în deplină concordanță cu art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările ulterioare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
2. Termenul de formulare a plângerii
Instanța constată, în conformitate cu art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, că procesul-verbal în cauză a fost atacat în interiorul termenului legal de 15 zile de la data înmânării acestuia.
3. Legalitatea actului contestat
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută expresă ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Petentul nu a învederat alte motive de nelegalitate a procesului verbal contestat.
4. Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Cu privire la situația de fapt constatată, instanța de judecată observă că fapta imputată a fost constată în mod direct de către agentul constatator, aspect ce conferă o prezumție relativă de adevăr procesului-verbal de contravenție cu privire la situația de fapt constatată, prezumție derivată din autoritatea cu care agentul constatator este învestit, de a constata și sancționa faptele contravenționale, unită cu faptul constatării directe a faptelor imputate, în acest sens fiind și decizia Curții Constituționale nr. 251/2003, prin care se arată: Săvârșirea contravenției se constată nemijlocit de către agentul constatator, abilitat în acest sens prin actul normativ de stabilire a contravenției, iar procesul-verbal de constatare are forță probantă până la dovada contrară, moment până la care persoana căreia i se impută săvârșirea contravenției are calitatea de contravenient.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din CEDO.
La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general și sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N. c. României, A. c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”, cu consecința respectării tuturor garanțiilor procesuale specifice, între care și prezumția de nevinovăție de care beneficiază contravenientul.
Cu toate acestea, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de CEDO, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Având în vedere principiile expuse, se constată că petentului i-au fost respectate garanțiile procesuale, având posibilitatea efectivă de a combate acuzațiile aduse, prin administrarea de probe în favoarea sa.
Cu toate acestea, probatoriul administrat în cauză susține pe deplin situația de fapt reținută de către agentul constatator.
Astfel, din declarația martorului audiat în cauză a rezultat că, la momentul când a fost oprit în trafic, petentul îl înlocuia pe acesta, ca șofer al mașinii, iar petentul nu ar fi înțeles unde sunt actele mașinii. A mai susținut acesta că, la momentul la care i-a predat autoturismul, acesta era dotat și cu stingător și cu trusă medicală. În legătură cu pneurile autoturismului, a declarat martorul că nu erau într-o stare foarte bună, dar erau într-o stare acceptabilă.
Cu toate acestea, instanța nu poate reține afirmațiile martorului, mai sus menționate, ca având relevanță asupra incidenței răspunderii contravenționale a petentului.
Astfel, faptul că petentul nu ar fi cunoscut locul unde erau puse documentele autoturismului, la momentul solicitării acestora de către agentul constatator, nu constituie o cauză justificativă, exoneratoare de la răspunderea contravențională, conform disp. art. 11 din O.G. 2/2001.
Mai mult, dotarea autoturismului în cauză la un moment anterior celui la care a fost făcută verificarea de către agentul constatator, din nou, nu poate avea relevanță în cauză, fiind necesar a ne raporta strict la acest din urmă moment; aprecierile martorului cu privire la pneuri reprezintă o opinie personală a acestuia, ce nu poate fi reținută ca o atestare conformă a situației de fapt.
În drept, se rețin prevederile 101 al. 1 pct. 18 din O.U.G 195/2002 rep., conform cărora (1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
Totodată, conform disp. art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 (2) Participanții la trafic sunt oblișati ca, la cererea polițistului rutier, sa înmâneze acestuia documentul de identitate sau, dupa caz permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Potrivit art. 147 din HG 1391/2006 «Conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare; », iardispozițiile art. 100 al. 1 pct. 6 și 13 din același act normativ prevăd că «(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 6. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care are montate anvelope cu alte dimensiuni sau caracteristici decât cele prevăzute în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare ori sunt uzate peste limita admisă; 13. conducerea unui autovehicul și tractor agricol sau forestier care nu este dotat cu trusa medicală, triunghiuri reflectorizante și stingător pentru incendii, omologate.»
În consecință, constatând că faptele reținute în sarcina petentului există, au fost săvârșită cu vinovăție de către acesta și au fost în mod corect încadrate în drept de către agentul constatator, instanța constată că nu a fost înlăturată prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat.
5. În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționaleaplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată în cuantumul minim prevăzut de lege – echivalentul a 4 puncte amendă, pentru contravenția prev. de art. 100 alin. 1 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de faptul că punerea în circulație a unui autovehicul ce are montate anvelope uzate peste limita admisă, este de natură a pune în pericol grav nu numai pe ceilalți participanți la traficul rutier, dar și pe însuși șoferul respectivului autovehicul, petentul din prezenta cauză.
De altfel, agentul constatator a dat dovadă de clemență, aplicând avertismentul pentru celelalte două contravenții reținute în sarcina petentului.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să respingă plângerea contravențională formulată de petentul B. C. împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 23.03.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul B. C., CNP:_, domiciliat în ., jud. V. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean V., cu sediul în V. .. 1, jud. V..
Menține procesul-verbal atacat . nr._/23.03.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Bârlad.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.11.2015.
Președinte, D. M. T. | ||
Grefier, L. R. |
Red./tehnored. Jud. D.M.T. 11.12.2015
Listat L.R. 4 ex/ 15.12.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2807/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2804/2015.... → |
|---|
