Plângere contravenţională. Sentința nr. 381/2015. Judecătoria BEIUŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2015 pronunțată de Judecătoria BEIUŞ la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 381/2015
ROMÂNIA
JUDEȚUL BIHOR
JUDECĂTORIA BEIUS
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 381/ 2015
Ședința publică din 25 martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: T. V., judecător
GREFIER :D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” SA în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă reprezentanții părților,fiind solicitată judecarea cauzei în lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, fondul cauzei s-a dezbătut la data de 24.03.2015, dată la care s-a amânat pronunțarea soluției pentru data de 25.03.2015, încheierea din data de 24.03.2015 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre, după care:
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la instanță la data de 22.01.2015, legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (ordin de plată fila 21), petenta C. NAȚIONALĂ POȘTA ROMÂNĂ S.A. a solicitat – în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR – în principal să se dispună admiterea plângerii și să se constate nulitatea absolută a procesului verbal întrucât nu există caracterul contravențional al faptei și exonerarea sa de la plata amenzii aplicate; în subsidiar, în ipoteza reținerii elementelor constitutive ale unei contravenții, să se dispună în temeiul disp. art. 1, art.5 alin.2 lit. a și alin. 5, art.7 și art. 34 din OG 2/2001 înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului; nu a solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt,contestatoarea a arătat că în urma controlului efectuat la oficiul poștal situat în localitatea Ștei, județul Bihor, organul constatator a constatat că oficiul nu are asigurate măsuri de pază prin personal de pază sau mijloace electronice de detecție a efracției.
Consideră că, oficiul poștal situat în localitatea Ștei are mijloacele necesare de asigurare a pazei, fiind dotat cu elemente mecano-fizice de securitate. Chiar legiuitorul a prevăzut alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
Așa cum reiese din procesul verbal . nr._ din data de 30.12.2014 a fost amendată contravențional pentru fapta prev. de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 333/2003. Organul constatator, în urma controlului efectuat la oficiul poștal Ștei, a stabilit că nu au fost luate măsuri de pază,prin persoane de pază sau mijloace de protecție electronice . Aceste măsuri nu au fost luate pentru că nivelurile de securitate stabilite de legiuitor sunt în funcție de valorile monetare manipulate zilnic prin oficiu.
Conform prevederilor art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003 coroborate cu Anexa 1, art. 13, din H.G. nr. 301/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Lg. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, republicată dispun configurația sistemelor tehnice de protecție și de alarmare împotriva efracției, care stabilește in funcție de importanța valorilor umane și materiale și a nivelului de risc evaluat cu îndeplinirea cerințelor minime de securitate.
În considerarea acestor aspecte, arată că prin întocmirea procesului verbal de contravenție . nr._, ce face obiectul litigiului pendinte, față de fapta reținută în sarcina C.N„ Poșta Română" S.A., în constatarea abaterii contravenționale, organul de poliție a făcut o greșită interpretare. Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Legea 333/2003, companiile naționale care dețin bunuri sau servicii sunt obligate să asigure paza acestora. Conform art. 3 alin. 3 din Legea 333/2003, dispune că:”la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei integrității bunurilor”.
Prin urmare, considerând că si în cazul răspunderii contravenționale se aplică prezumția de nevinovăție, dar și principiul in dubio pro reo, solicită a se observa nemenționarea valorii monetare manipulate zilnic prin oficiu și implicit individualizarea sancțiunii aplicate, care conduce la anularea sancțiunii, atâta timp cât legiuitorul prin normele metodologice a ințeles să clasifice gravitatea acestor sancțiuni în funcție de valoare.
Pe cale de excepție, petenta a invocat excepția nulității procesului verbal de contravenție în temeiul art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, având în vedere că nu s-a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
Agentul constatator nu și-a respectat obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni, cu privire la faptele consemnate de agentul constatator în procesul verbal. Potrivit legii, agentul constatator are obligația de a consemna în procesul verbal obiecțiunile contravenientului cu privire la conținutul acestuia, precum și mijloacele de probă de care contravenientul înțelege să se servească în cauză. Formularea obiecțiunilor este extrem de importantă deoarece constituie o garanție reală a respectării dreptului pe care îl are contravenientul, în acest caz, agentul constatator, în mod nelegal nu aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni. Prin această nesocotire a unei dispoziții imperative a legii, se produce o vătămare contravenientului. Cu toate că art. 19 din OG nr. 2/2001 în mod firesc permite încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului, această normă trebuie interpretată și înțeleasă în legătură cu prevederile art. 16 alin. 7, în sensul că încheierea procesului-verbal în lipsa contravenientului trebuie să fie urmare a refuzului acestuia expres sau tacit de a se prezenta in fața agentului constatator, nu in sensul îngrădirii contravenientului de la dreptul de a face obiecțiuni. Altfel, ar rezulta în mod absurd că agentul constatator are posibilitatea de a alege între a-i da dreptul contravenientului să facă obiecțiuni sau să încheie procesul-verbal în lipsa contravenientului îngrădindu-i de a face mențiuni la procesul verbal.
S-a invocat și excepția prematurității aplicării amenzii, raportat la termenul de 01 ianuarie 2016, acordat prin HG 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii 333/2003 conform prev. art. 7 alin. 1, modificat prin Hotărârea 361/30.04.2014 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.
Art. 7 din HG 301/2012 modificat prin Hotărârea 361/30.04.2014 prevede:”începând cu 1 ianuarie 2016,modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 din Legea nr.333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”.
Astfel legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 01 ianuarie 2016 persoanelor prev. la art. 2 din Legea 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
În continuare, art. 2(1) din Legea 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor și valorilor are următorul cuprins „Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, regiile autonome, companiile și societățile naționale, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile comerciale, indiferent de natura capitalului social, precum și alte organizații care dețin bunuri ori valori cu orice titlu, denumite în prezenta lege unități, sunt obligate să asigure paza acestora”.
Din interpretarea coroborată a acestor articole legislative reiese că amenda stabilită de agentul constatator este prematur aplicată, fără respectarea termenului de 24 luni prevăzut de legiuitor, cu atât mai mult cu cât au fost constatate fapte ce cad sub incidența noilor prevederi legislative.
Astfel HG 301/2012 modif. prin Hot. 1017/11.12.2013 a intrat în vigoare la data de 16.06.2012, legiuitorul acordând un termen până la data de 1 ianuarie 2016 pentru . companiilor în privința prevederilor legate de pază și securitate, după cum se poate observa agentul constatator a efectuat controlul la data de 10.07.2014, anterior expirării termenului de 1 ianuarie 2016.
Pe fondul cauzei a arătat că, în data de 30.12.2014 agentul din cadrul Poliției Ștei a constatat că Oficiul Poștal Ștei nu are asigurate măsuri de pază prin personal de pază sau mijloace electronice de detecție a efracției.
Arată că potrivit disp. art. 3 alin. 3 din Legea nr. 333/2003” la unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat,conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri,grilaje,obloane,încuietori sigure,iluminat de securitate,sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor”.
Oficiul Poștal Ștei are mijloacele suficiente de asigurare a pazei,fiind dotat cu elemente mecano fizice de securitate,fiind prevăzut chiar de către legiuitor alternativa montării de diferite sisteme de securitate în funcție de valorile deținute de unitatea respectivă.
În drept, a invocat Legea 333/2003, HG 301/2012, OG 2/2001 și Legea 180/2002.
La cerere s-au anexat în copii semnate pentru conformitate cu originalul: procesul verbal atacat, certificat de înregistrare la Registrul Comerțului,Hotărârea Consiliului de Administrație nr.72/2014,sentința civilă nr. 1624/20.03.2013.
Intimatul I.P.J. Bihor, legal citat, nu a fost reprezentat în instanță, însă a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței,la data de 17.02.2015, raportul agentului constatator și actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal atacat (f.27-34), iar în data de 03.03.2015 a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de petentă și menținerea pe cale de consecință a valabilității procesului verbal contestat.
În fapt, arată că la data de 28.07.2014 agentul constatator a efectuat un control la Oficiul Poștal din localitatea Ștei,. B,ocazie cu care a constatat că unitatea nu are instalate sisteme electronice de pază împotriva efracției sau mecano fizice,sens în care a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._ la data de 30.12.2014 în lipsa reprezentanților contestatoarei,fiindu-i comunicat acesteia prin mandat poștal cu confirmare de predare primire,la data de 07.01.2015.
Contestatoarea a fost sancționată contravențional pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 și 3 din Legea nr. 333/2003 și art. 58 lit.a din Legea nr. 333/2003 și sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei conform art. 59 lit. b din Legea nr. 333/2003.
Astfel, în prezența dirigintei de Oficiu Poștal, numita A. T., s-a desfășurat întreaga operațiune de control.Având în vedere faptul că unitatea controlată manipulează valori, aceasta trebuia să fie asigurată în conformitate cu prevederile Legii nr. 333/2003, modificată, si ale HG nr. 1010/2004.
Solicită instanței de judecată a avea în vedere la judecarea cauzei și raportul întocmit de agentul constatator anexat la dosar.
A precizat că Oficiul Poștal nu are instalat sistem de alarmă împotriva efracției și nici subsistem de televiziune cu circuit închis și de asemenea nici grilaje metalice sau alte asemenea mijloace de protecție mecano fizice.
Paza unității nu este asigurată prin personal de pază propriu sau prin vreo societate specializată de pază.
Spațiul de lucru cu clienții este prevăzut cu trei ghișee,acestea fiind în regim deschis,nefiind prevăzute cu seifuri/dulapuri de casierie cu temporizare,în cadrul acestuia existând trei lăzi metalice de valori prevăzute cu încuietori tip yală,acestea fiind fixate în pardoseală prin prezoane metalice.
Încăperea cu destinație casierie este prevăzută cu o ușă de acces metalică cu încuietori tip yală,având un singur geam fix amplasat în partea superioară a peretelui înspre biroul dirigintelui.În cadrul casieriei există o casă de valori metalică prevăzută cu încuietori tip yală care este fixată în pardoseală prin prezoane metalice.
În ce privește casa de valori metalică,nu au fost găsite documente din care să rezulte greutatea propriu zisă și omologarea acesteia.
Cu ocazia controlului nu s-a efectuat transport de valori la/de la Oficiul POȘTAL.
În ceea ce privesc excepțiile invocate de petentă, a solicitat respingerea lor ca fiind nefondate, față de prevederile O.G. nr. 2/2001, modificata. Astfel, legea dă dreptul organului constatator de a întocmi procesul verbal de contravenție chiar în lipsă, ceea ce s-a și făcut, indicându-se în acest sens ca martor numitul M. E. M., acest aspect nefiind în măsură a duce la nulitatea procesului verbal de contravenție. Cauzele nulității absolute ale procesului verbal de contravenție fiind foarte clar și limitativ descrise în prevederile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, modificată.
Cu privire la prematuritatea aplicării amenzii solicită instanței a respinge și această excepție ca fiind nefondată. În acest sens, solicită a se avea în vedere că modul de asigurare a pazei și transportului valorilor monetare este reglementată și în prezent de prevederile Legii 333/2003 iar prin H.G. nr. 301/2012 nu s-a dat o altă reglementare transportului de valori,doar s-a prevăzut modul de asigurare a pazei în funcție de valorile transportate.
Referitor la aspectele de formă și fond ale procesului - verbal întocmit, solicită să constate că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr. 2/2001.
Pentru aceste considerente, apreciază că prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată în speță, petenta nefăcând dovada nevinovăției sale raportat la fapta reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, consideră că agentul constatator a procedat corect în stabilirea vinovăției petentei, drept pentru care solicită instanței respingerea acțiunii petentei și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind legal întocmit.
În drept, a invocat prevederile Codului de procedură civilă, Legea nr. 333/2003, modificată, O.G. nr. 2/2001, HG 301/2012,Cod pr.civilă.
A anexat - în copii - raportul agentului constatator și actele care au stat la baza întocmirii procesului verbal atacat (f.28-35).
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Plângerea contravențională a fost depusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, respectiv la data de 22.01.2015 față de 30.12.2014 când a fost încheiat și 07.01.2015 când a fost înmânat procesul verbal (f.6) și este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (ordin de plată fila 21), în conformitate cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.
În temeiul prevederilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr.2/2001, Judecătoria Beiuș este competentă să soluționeze prezenta plângere, având în vedere că locul săvârșirii contravenției se află în raza de activitate a acestei instanțe.
Potrivit prevederilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de acest text, mențiuni a căror lipsă ar fi de natură a atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate ce ar putea fi constatată și din oficiu, de către instanță.
O critică a petentei privește împrejurarea neaducerii la cunoștința sa a dreptului de a formula obiecțiuni - în condițiile în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost încheiat în lipsa reprezentantului său legal.
Potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat sa aducă la cunostința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica „Alte mențiuni”, sub sancțiunea nulității procesului-verbal.
Totodata, instanta retine ca, potrivit deciziei nr. XXII/2007 date in solutionarea unui recurs in interesul legii, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nerespectarea de catre agentul constatator a cerintelor de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni cu privire la continutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiectiuni, astfel cum acestea sunt inscrise in art. 16 alin. (7) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001, atrage doar nulitatea relativa a procesului-verbal de constatare a contraventiei, nulitate ce nu poate fi invocata decat daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea acelui act.
Asadar, in conditiile in care la intocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunostinta contravenientului dreptul sau de a formula obiectiuni, sau nu se consemneaza eventualele obiectiuni formulate de petent, sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea relativa a actului constatator. Astfel doar in masura in care petentul dovedeste ca i s-a creat o vatamare care nu poate fi inlaturata altfel decat anuland procesul-verbal, acesta va fi anulat de catre instanta de judecata.
Or, avand in vedere dispozitiile deciziei citate anterior, instanta apreciaza ca si in situatia in care petenta ar fi formulat obiectiuni la momentul intocmirii procesului-verbal iar agentul constatator ar fi omis sa le mentioneze in cuprinsul acestuia, neconsemnarea obiectiunilor nu ar fi de natura a atrage nulitatea procesului-verbal, intrucat vatamarea eventual suferita de catre acesta ar putea fi inlaturata prin formularea obiectiunilor si apararilor impotriva procesului-verbal in fata instantei de judecata, ceea ce petenta a si facut.
D. urmare, va respinge excepția nulității procesului verbal contestat pe acest considerent.
În ce privește excepția prematurității aplicării sancțiunii amenzii, invocată de către petentă, instanța apreciază că și această excepție este neîntemeiată.
Astfel, în susținerea acestei excepții, petenta a invocat termenul de 01 ianuarie 2016, acordat prin HG 301/2012 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a legii 333/2003 conform prev. art. 7 alin. 1, modificat prin Hotărârea 361/30.04.2014 în vederea conformării la noile condiții de asigurare a pazei și securității.
Art. 7 din HG 301/2012 modificat prin Hotărârea 361/30.04.2014 prevede:”începând cu 1 ianuarie 2016,modul de funcționare a unităților prevăzute la art. 2 din Legea nr.333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre”.
Astfel a interpretat că legiuitorul a înțeles să acorde termen până la data de 01 ianuarie 2016 persoanelor prev. la art. 2 din Legea 333/2003 în vederea stabilirii modului de funcționare potrivit cerințelor stabilite în normele metodologice aprobate prin prezenta hotărâre.
Petenta a fost sancționată pentru săvârșirea la data de 30.12.2014 a contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 și 3 din Legea nr. 333/2003 și sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei conform art. 59 lit. b din Legea nr. 333/2003.
Dispozițiile art. 3 pct. 1 și 3 din Legea nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor prevede că „(1) În funcție de importanța, specificul și valoarea bunurilor pe care le dețin, conducătorii unităților prevăzute la art. 2 alin. (1), cu sprijinul de specialitate al poliției, pentru sistemele civile de pază, sau al jandarmeriei, pentru cele militare, stabilesc modalități concrete de organizare și de executare a pazei, după caz, cu efective de jandarmi, pază cu polițiști locali, pază proprie sau pază prin societăți specializate.
(3) La unitățile unde nu este posibilă realizarea unui sistem de pază organizat, conducătorii acestora sunt obligați să execute împrejmuiri, grilaje, obloane, încuietori sigure, iluminat de securitate, sisteme de alarmă sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor.”
Conform art. 58 lit. „a” din Legea nr. 333/2003 „ constituie contravenții la prezenta lege următoarea faptă:
a) neluarea măsurilor de organizare și funcționare a pazei, prevăzute la art. 3 alin. (1) și (3)” și se sancționează potrivit art. 59 lit.”b” din aceeași lege cu amendă de la cu amendă de la 2.000 lei la 5.000 lei.
Obligația unității de a asigura paza valorilor în modul descris în art. 3 alin. 1 și 3 din lege,nu este suspendată de la aplicare așa cum se susține în motivarea plângerii.
Normele metodologice,chiar dacă sunt date în aplicarea legii,nu pot suspenda dispoziții din aceasta,doar prin lege se poate arăta că unele texte ale ei intră în vigoare la data diferite,ceea ce nu este cazul pentru textele de lege care reglementează răspunderea contravențională.
Instanța apreciază de asemenea că normele privitoare la cerințele minimale de securitate, pe zone funcționale și categorii de unități au intrat în vigoare la data de 16 iunie 2012, data intrării în vigoare a H.G. nr. 301/2012 și nu la 24 luni de la data intrării în vigoare a H.G. nr. 301/2012. A interpreta textele legale mai sus arătate conform susținerilor petentei, ar însemna ca unitățile de poștă să funcționeze fără asigurarea niciunei protecții, ceea ce, fără îndoială, nu a fost în intenția Guvernului. Dacă ar fi dorit să dispună în acest sens, Guvernul ar fi dispus, prin art. 8 alin. 1 din H.G. nr. 301/2012, ca întreaga Hotărâre de Guvern să intre în vigoare la 24 luni de la data publicării acesteia în Monitorul Oficial și nu doar normele privind modul de funcționare a unităților prevăzute de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 333/2003.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat de Poliția Orașului Ștei, fila 6, s-a reținut săvârșirea de către petentă la data de 30.12.2014, în loc. Ștei a contravenției prev. de art. 3 pct. 1 și 3 din Legea nr. 333/2003 și art. 58 lit.a din Legea nr. 333/2003 și sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2000 lei conform art. 59 lit. b din Legea nr. 333/2003 constând în aceea că în urma controlului efectuat la oficiul poștal Ștei, a constatat că unitatea nu are instalate sisteme electronice de pază împotriva efracției sau mecano fizice.Procesul verbal a fost încheiat în lipsa reprezentanților contestatoarei,fiindu-i comunicat acesteia prin mandat poștal cu confirmare de predare primire,la data de 07.01.2015.
Obligația de a lua măsuri de pază în forma prevăzută la art.3 al.3 din Legea nr.333/2003 este impusă tuturor unităților care operează cu valori,indiferent dacă aceste valori sunt mai mari sau mai mici.Nu are importanță că în cazul de față este vorba despre un oficiu poștal dintr-un oraș mai mic,care operează cu valori bănești mai mici.
Singurele măsuri de securitate luate la acest oficiu poștal sunt doar cutiile de păstrare a valorilor care sunt fixate pe podea cu prezoane și prevăzute cu încuietori tip yală.
Se impunea însă asigurarea clădirii cu mijloace de pază dintre cele descrise la art.3 alin. 3 din lege,ceea ce în cazul contestatoarei lipsește cu desăvârșire,astfel de altfel necontestat.
Chiar și în măsura în care legiuitorul ar fi acordat un termen de grație societăților de a se dota cu sisteme de pază din anul 2012 și până la finele anului 2014,unitatea contestatoare ar fi avut posibilitatea să facă acest lucru,probabil cu o cheltuială nu foarte mare
În continuare, ANEXA 1 la normele metodologice („Cerințe minimale de securitate, pe zone funcționale și categorii de unități”) - CAP. I - Dispoziții generale - art. 5 prevede că: „ (1) Protecția mecanofizică cuprinde elementele care asigură delimitarea fizică în scopul protejării vieții și integrității personalului operator sau restricționării accesului neautorizat la valori. (2) Gradul de siguranță/rezistență al elementelor de protecție mecanofizice utilizate în unități se stabilește proporțional cu cuantumul valorilor protejate și nivelul de risc determinat, recomandându-se alegerea unei clase de nivel mediu, definită de standardele europene/naționale de profil”.
În cuprinsul capitolului II se particularizează „Cerințele minime pe categorii de unități”, astfel că art. 13 alin. 1 dispune ca „Măsurile de securitate destinate unităților poștale trebuie să fie conforme cu prezentele cerințe minimale de securitate”, respectiv – art. 13 (4) – „La unitățile din localitățile urbane trebuie să se asigure preluarea imaginilor din zona clienților și a seifului prin subsistemul de televiziune cu circuit închis, precum și stocarea imaginilor pe o perioadă de 20 de zile. Imaginile înregistrate vor avea calitatea necesară recunoașterii persoanelor din spațiul clienților, iar – art. 13 (5) – „În situația în care obiectivele din această categorie nu au pază fizică permanentă, sistemul de alarmare împotriva efracțieise conectează la un dispecerat de monitorizare a alarmelor și intervenție”.
Astfel de cerințe în cazul contestatoarei nu sunt îndeplinite ,nici una dintre măsurile de securitate prevăzute de către aceste norme metodologice nefiind implementată în cadrul Oficiului Poștal Ștei.
Pentru aceste considerente,instanța în baza art. 34 din OG 2/2001 va respinge plângerea contravențională formulată de către contestatoarea C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” SA, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.12.2014 încheiat de către Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor-Poliția Orașului Ștei,ca fiind nefondată.
Nu se impune nici aplicarea sancțiunii avertismentului în locul sancțiunii amenzii contravenționale,pentru că contestatoarea nu a făcut nici o dovadă a preocupărilor sale de a transpune în practică obligațiile care decurg din lege și din normele metodologice de aplicare a acesteia cu privire la asigurarea pazei obiectivelor,bunurilor,valorilor și protecției persoanelor.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către contestatoarea C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” SA, cu sediul în București, Bulevardul Dacia nr.140, sector 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_ ,având CUI RO_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în loc. Oradea, Parcul T. nr.18, județul Bihor, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 30.12.2014 încheiat de către Inspectoratul de Poliție al Județului Bihor-Poliția Orașului Ștei,ca fiind nefondată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare,care se depune la Judecătoria Beiuș.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 martie 2015.
P. GREFIER
T. V.,judecător D. S.
Red. D.S.
Ex. 1
31.03.2015
Emis 2 comunicări:
Contestatoare C. NAȚIONALĂ „POȘTA ROMÂNĂ” SA cu sediul în București, Bulevardul Dacia nr.140, sector 2
Intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI BIHOR cu sediul în loc. Oradea, Parcul T. nr.18, județul Bihor
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 742/2015. Judecătoria BEIUŞ | Pretenţii. Sentința nr. 347/2015. Judecătoria BEIUŞ → |
|---|
