Fond funciar. Sentința nr. 8126/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8126/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 3748/190/2008
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 8126/2014
Ședința publică din data de 21 Octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. N. L.
GREFIER D. L.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul S. G. împotriva intimatei C. JUDEȚEANĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR ș.a., având ca obiect fond funciar.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 15 octombrie 2014, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când, din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea hotărârii judecătorești s-a amânat pentru data de 21.10.2014, încheierea de ședință de la aceea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, modificată la termenul din 23.06.2008, petentul S. G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata C. JUDEȚEANĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, O. I., M. F. și C. L. ȘIEUȚ, să se dispună anularea în parte a hotărârii nr. 510/05.07.2007 a Comisiei Județene în privința validării propunerii pârâtei Comisiei Locale asupra terenurilor în suprafață totală de 2,44 ha., hotarul comunei Șieuț, anexa nr. 3, poziția nr.122/80, după defunctul O. P., în beneficiul pârâților O. I., M. F., dispunându-se invalidarea; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că pârâtul O. I. (fiul defunctului O. P., decedat la 19.09.2002), în temeiul legii nr. 247/2005, a depus cerere vizând reconstituirea proprietății asupra terenurilor de 2,44 ha., după defuncții O. P., Gotea M. (decedată la 05.01.1972). Pârâta C. L. a propus, pârâta C. Județeană a validat, emițând hotărârea atacată, comunicându-i-se reclamantului la data de 19.05.2008.
Reclamantul susține că are calitatea de moștenitor testamentar universal al defunctului O. P., în temeiul testamentului autentic universal nr. 481/1997. Astfel are interes legitim și calitate procesuală activă. Prin reconstituirea proprietății pe de o parte, s-au încălcat norme imperative ale legilor fondului funciar, iar pe de altă parte, se simte frustrat în dreptul său de moștenire (testamentar). Pârâții au cunoscut calitatea citată. Anterior emiterii hotărârii acesta a sesizat pârâta C. Județeană să nu se emită o atare hotărîre (nr. IV/_/670/27.11.2006, sesizare din 7.11.2006, invocând testamentul, etc.). Pârâta C. L. . avea cunoștință de calitatea sa de moștenitor testamentar (sesizarea nr. 1847/5.01.2002, etc.).
În hotărârea atacată, anexa nr. 3, poz. nr. 122, figurează la poziția "coop. decedat..." numitul "O. P.", pârâții O. I., M. F. (beneficiari), suprafața terenurilor, total de 2,44 ha.,hotarul comunei Șieuț (un număr de 12 bucăți terenuri, identificate prin .>
Reclamantul consideră că hotărârea este nelegală (esențial), netemeinică (vădit) întrucât, în dosarul nr. 3597/2004 (Judecătoria Bistrița, suspendat din oficiu), prin cererea reconvențională (f.36-37) a solicitat, printre altele, să se constate că moștenirea defunctului O. P. este testamentară, având vocație doar reclamantul (legatar universal), la care pârâtul O. I. (reclamant) a invocat reducțiunea, față de care acesta a invocat excepția prescripției extinctive de 3 ani; judecata suspendându-se din oficiu până la rămânerea irevocabilă a sentinței civile dată în dosarul nr._ (în prezent, în recurs, termen - 5.06. 2008, Tribunalul Bistrița-Năsăud).
La cererea pârâtului O. I. (în temeiul legii nr. 247/2005) a avut loc o dublă reconstituire în privința acelor terenuri, adică odată în temeiul legii nr. 18/1991, iar a doua oară, în temeiul legii nr.247/2005, încălcându-se normele imperative ale acestei legi, legii nr. 1/2000, cum se va dovedi cert.
La cererea numitului O. P. (nr. 109 din 14.03.1991, declarație din 13.03.1991) s-a reconstituit dreptul de proprietate privată asupra terenurilor de 4 ha și 5.403 m.p. (hotărârea nr. 17/1991, anexa nr. 2 A, poz.46, rămasă definitivă), fiind pus în posesie (procesele verbale anexate) fiind, în parte, eliberate titlurile de proprietate nr. 64.025/1999(8.800 m.p.), nr. 80.232/2003 (2 ha. și 7.027 m.p..total, pentru 3 ha.și 5.827 m.p.).
Reclamantul susține că a aflat, din lucrările dosarului nr._ (Judecătoria Bistrița, termen - 5.06.2008), explicația eliberării, în parte, a titlurilor, în sensul uzării de un procedeu ilegal (ar zice"șmecheresc"), constând în declarația pârâtului O.I., depusă la pârâta C. L., de așa zisă "diminuare" a suprafeței reconstituite (4 ha.și 5.403 m.p.) la 2 ha și 7.027 m.p., ca fiu, altfel spus un "șiretlic" fără eficiență juridică.
Procedeul este ilegal (cras) deoarece măsura reconstituirii era defintivă, iar reclamantul (legatar universal) nu a cunoscut-o și, oricum, nu era de acord, desigur, nici pârâta C. L., nici pârâtul O.I., nu aveau "căderea" revocării, în parte, a măsurii de reconstituire definitivă. Fără a face "tapaj", procedeul de care s-a uzat se explică prin raporturile dintre primar (președinte comisie) și acești pârâți, fiind văr, având procură de la pârât, depunând mărturie părtinitoare, în dosarul nr. 3597/2004, încercând prin mijloace ilegale, să-i părtinească, în defavoarea dreptului său.
Reclamantul susține că a sesizat în multe rânduri pârâtele în scopul emiterii titlului de proprietate, pentru întreaga suprafață de teren reconstituită, dar pârâta C. Județeană a fost indusă în eroare de cealaltă, astfel că s-au emis doar acele titluri pentru o parte din acea suprafață (reconstituită); cum s-a arătat în memoriul anexat dintre cele 12 bucăți terenuri pentru un număr de nouă s-a reconstituit proprietate, în temeiul legii nr.18/1991 (la cererea numitului O.P., dar și a numitei O. M., cum va mai etala); subzistă, fără dubiu, o dublă reconstituire, iar cea de a doua (validată prin hotărârea atacată) este ilegală, greșită, fie și pentru că art.2.alin.2 din Legea 1/2000 dispune în sensul că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor legii nr. 18/1991 pentru care s-au eliberat și procese verbale rămân valabile, fără nici o altă confirmare.
La cererea numitei O. M., născ.Gotea, s-a reconstituit definitiv proprietatea asupra terenurilor de 1 ha. și 5.952 m.p., după a sa mamă (Gotea M., decedată în 5.01.1972), fiind înscrisă în anexa nr.3, poziția nr. 36, hotărârea nr. 17/1991, fiind pusă în posesie (procesele verbale anexate).
În dosarul nr._ (Judecătoria Bistrița, termen - 05.06.2008) pârâtul O.I. (ca și reclamant) a intentat plângere vizând obligarea pârâtei C. L. să întocmească și să trimită documentația pentru eliberarea titlului de proprietate în privința terenurilor de 2,44 ha. (reconstituirea a doua), la care a intervenit reclamantul în nume și interes propriu (admițându-se în principiu), cerând să se întocmească și înainteze Comisie Județene documentația pentru reconstituirea definitivă O. M. (după a sa mamă, G. M.) și O. P. (diferența de 1 ha. și 0376 m.p., adică 4 ha. și 5.903 m.p.-3 ha. și 5.207 m.p.).
În hotărâre apare "autor" O. P., deși pârâta C. L. comunică celei județene că "autorul" este Gotea M., intervenind o eroare sub acest aspect dar, deși în cerere figurează ambii "autori", totuși, pe de o parte, reconstituirea după O. P. este greșită întrucât la cererea sa, i s-a reconstituit proprietatea (decedând în anul 2002), iar, pe de altă parte, după Gotea M. a avut loc reconstituirea definitivă a proprietății, la cererea fiicei O. M. (mama pârâților, persoane fizice), în temeiul Legii nr. 18/1991 și o altă reconstituire, vizând, în majoritate covârșitoare, aceleași terenuri, este ilegală (sigur), fără a arăta și alte amănunte, sub acest aspect.
În motivarea modificării de acțiune se arată că nu C. L. Bistrița are calitate procesuală pasivă, ci C. L. Șieuț.
În drept s-au invocat prevederile art. 82, 112, 274 și urm., 132 alin. 1, 246 Cod procedură civilă și art. 51 și urm. din Legea 18/1991 (republicată).
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 5-39).
Legal citată, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentul S. G. împotriva Hotărârii Comisiei Județene Bistrița-Năsăud nr. 510 din 05.07.2007 și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În motivare se arată că, prin acțiunea introductivă, petentul S. G. a solicitat anularea parțială a Hotărârii Comisiei Județene Bistrița-Năsăud nr. 510 din 05.07.2007, în privința suprafeței de 2,44 ha teren în hotarul comunei Șieuț, înscrisă în Anexa nr. 3, la poziția 122/80, suprafață reconstituită în favoarea numiților O. I. și M. F.. În motivarea plângerii sale, numitul S. G. invocă încălcarea normelor imperative ale legilor fondului funciar, încălcarea dreptului său de moștenitor testamentar și existența unei duble reconstituiri a dreptului de proprietate.
Din analizarea actelor care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numiților O. I. și M. F., se constată următoarele: în baza Legii nr. 18/1991 defunctului O. P. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4,55 ha, fiind înscris pe anexa 2a Șieuț. Reconstituirea s-a făcut în baza Registrului agricol din anii 1956-1958 și 1959-1963. Ulterior, în baza procesului verbal de punere în posesie nr. 899/12.09.2002 s-a emis Titlul de Proprietate nr._/2003 în favoarea numitului O. I. P. cu suprafața de 2,7027 ha. Pentru diferența de suprafață de 1,85 s-a luat declarația cu nr. 348 din 24.02.2003 a numitului O. I. - fiul lui O. P., acesta din urmă fiind decedat.
Potrivit Registrului agricol din anii 1956-1958 numita Gotea M. deținea în proprietate o suprafață de 3,99 ha teren agricol. Din această suprafață, 1,60 ha teren s-a reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea fiicei sale, O. M., fiind înscrisă în Anexa 3 la poziția 97. În baza Legii nr. 247/2005 numiții O. I. și M. F. au solicitat suprafața de 2,44 ha teren în calitate de moștenitori după O. P. și Gotea M. iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 510 din 5.07.2007 s-a validat suprafața de 2,30 ha pentru aceștia, fiind înscriși în Anexa nr. 3 Șieuț, la poziția 122.
Prin adresa cu nr. 1780 din 30.10.2007 a Primăriei comunei Șieuț, s-a comunicat existența unei greșeli la redactarea Anexei nr. 3 poziția nr. 122 cu privire la numele defunctului, și anume: în loc de Gotea M. - cum era corect, s-a trecut O. P., urmând a se cere rectificarea acestei greșeli. Reconstituirea s-a făcut așadar, după numita Gotea M. care a deținut, potrivit Registrului agricol din anii 1956-1958 suprafața totală de 3,99 ha din care doar suprafața de 1,60 ha a fost reconstituită. Prin urmare, susținerea reclamantului potrivit căreia ar exista o dublă reconstituire nu este întemeiată, reconstituirea validată prin H.C.J. nr. 510/5.07.2007 în privința numiților O. I. și M. F., fiind făcută după defuncta Gotea M..
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la calitatea sa de legatar universal, acesta are vocație succesorală dar numai în ceea ce privește suprafețele aflate în proprietatea autorului său, O. P., și nicidecum nu poate pretinde suprafețe de teren ce au aparținut numitei Gotea M. (bunica pârâților) - proprietatea acesteia revenind moștenitorilor legali.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 și 116 alin. (2) din Codul de procedură civilă; art.11 și 13 din Legea nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare; art. 7 din Legea nr.1/2000 cu modificările și completările ulterioare; art. 51 și 53 alin.(2) din Legea nr.18/1991 republicată,cu modificările și completările ulterioare; art. 11 și art. 13 din H.G.R. nr.890/2005.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 84-147).
Prin memoriul depus la dosarul cauzei la termenul din 17.11.2008, reclamantul a arătat că își menține integral motivele plângerii formulate, iar pe de altă parte, tratează apărările invocate în întâmpinarea pârâtei C. Județeană.
Pârâta, prin susținerile invocate, nu este obiectivă. Achiesează greșit că declarația pârâtului O. I. din 24.02.2003 ar avea eficiență juridică. Într-adevăr măsura reconstituirii, la cerere, a dreptului de proprietate în beneficiul numitului O. P., asupra terenurilor de 4,55 ha., a rămas definitivă. Hotărârea nr. 17/1991, nefiind atacată de către titular ori a sa soție O. M., născ. Gotea (anexa nr. 3, poziția nr.36). A fost pus în posesie asupra terenurilor de 4,55 ha. Titlul de proprietate s-a emis asupra 2 ha. și 7.027 m.p. urmare a "șiretlicului" folosit, acea declarație pretinsă de "diminuare", luată în seamă de primar (fost), rudă și mandatar, de conivență și rea credință.
Reclamantul arată că a fost desemnat de O. P. ca și legatar universal, prin testamentul universal nr. 481/1997, astfel că moștenirea acestuia este nu legală, ci testamentară, revenindu-i (obiectiv căci în dosarul nr. 3597/2004, termen la 18.11.2008, prin cererea reconvențională a formulat un petit în sensul constatării moștenirii testamentare, la care pârâtul, "acolo" reclamant, a replicat cu un petit în reducțiune la care a replicat cu excepția prescripției extinctive de 3 ani, urmând, evident, instanța să le soluționeze). Fiind de conivență primarul (fost) cu pârâtul O.I. s-a uzat de "șiretlicul" amintit, fără ca fiica M.F. să dea o atare declarație, desigur, nici reclamantul, deși este moștenitor testamentar universal. Ipotetic, prin absurd, chiar dacă toți erezii (legali, testamentar) ar fi acceptat zisa "diminuare" și, totuși, față de caracterul definitiv al reconstituirii, diminuarea suprafeței reconstituite nu avea eficiență juridică, mai ales că nu s-a uzat de contestație, plângere. Dar, oricum, declarația dată de O.I. nu avea și nu are nici un efect juridic în sensul diminuării suprafeței reconstituite de 4,55 ha. în favoarea numitului O. I..
Numita Gotea M. a decedat la 5.01.1972. A avut fiică pe numita M. O., născută Gotea, decedată la 8.01.1993. Mostenitoare legală a defunctei G.M. era și este fiica sa, O. M., ăsc.Gotea, care, în această calitate, a depus, în 1991, cerere de reconstituire asupra terenurilor de 1 ha. și 5.952 m.p., iar pârâta C. L. a propus (nu s-a depus contestație), iar cea județeană a validat, prin hotărârea nr. 17/1991 (neatacată cu plângere); măsura reconstituirii asupra terenurilor rămânând definitivă (anexa nr.3, poziția nr.36). Nu s-a emis titlu de proprietate din culpa pârâtei C. L., care nu a înaintat documentația respectivă celei județene (formând obiect de judecată în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița, suspendat din oficiu).
Depunînd cerere de reconstituire (1991), ca și fiică a defunctei G. M. (mamă) înseamnă că O. M. a fost repusă de drept în termenul de acceptare a moștenirii pentru întreaga moștenire, fiind unica moștenitoare legală, art.669 și urm. C. civ. raportat la art. 13, alin.2 din Legea nr. 18/1991). Pârâții O. I. și M. F., născ.O., nu aveau și nu au vocație la moștenirea defunctei Gotea M. (bunică pe linie maternă întrucât nu a operat și nu operează reprezentarea (art. 664 și urm. C. civ.). Deci, unica moștenitoare a defunctei Gotea M. este fiica sa O. M., născ.Gotea, și nu și pârâții, chiar nepoți de fiică. Aceștia au vocație și calitate de moștenitor legal numai la succesiunea defunctei O. M., pentru patrimoniul ce-l avea la data deschiderii moștenirii, la data decesului (art. 650 și urm. C. civ.).
Au depus la Legea nr. 247/2005 cerere de reconstituire (nr. 2000/117/ 29.11.2005) pentru 2,44 ha. terenuri, ca moștenitori legali ai defuncților O. P., Gotea M., ulterior, cum s-a mai arătat, pretins corectată doar după defuncta Gotea M. (bunică), dar hotărârea atacată este ilegală, greșită, atât pentru argumentele invocate în plângere, cât și pentru cele expuse în acest memoriu, într-adevăr, fără a reitera toate motivele, este de subliniat că, după defuncta G. M. s-a făcut, legal, corect, potrivit art.8 și urm. din Legea 18/1991, reconstituirea asupra terenurilor de 1 ha. și 5.952 m.p. la cererea singurului moștenitor legal, al fiicei O. M. (mama pârâților respectivi). Acești pârâți nu au vocație la moștenirea defunctei Gotea M., neoperând reprezentarea, având vocație numai la succesiunea defunctei mame O. M., pentru bunurile aflate în patrimoniul său, la data decesului, adică terenuri de 1 ha.și 5.952 m.p..
Reconstituirea proprietății, potrivit legii citate, art.8 și urm., este condiționată de cererea depusă, care constituie și o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, principiu care implică că nu se poate accepta o parte a moștenirii și renunța la altă parte, iar excepția este în sensul posibilității acceptării unei părți, adică tocmai pentru terenurile care s-a depus cerere. Deci, în 1991, fiica defunctei Gotea M. a depus cerere de reconstituire în privința terenurilor de 1 ha. și 5.952 m.p., cât i s-a și reconstituit în mod definitiv, astfel că în 2005 pârâții (ca și nepoți de fiică) nu aveau îndrituirea și dreptul de a cere o altă reconstituire, neavând calitatea de moștenitor legal decât după a lor mamă, între timp, defuncta O. M., născută Gotea. Aceștia vin la moștenirea doar a mamei O. M. și nu și a bunicii lor, Gotea M., căci nu operează reprezentarea, astfel că hotărârea atacată este ilegală și greșită, neavând nici o relevanță consemnările registrului agricol în sensul suprafeței de 2,44 ha.
Între timp, din 1991 până la . Legii nr.247/ 2005, numita O. M. a decedat dar ordinea de succesiune nu s-a schimbat, fiind cea expusă, adică după defuncta Gotea M. fiica O. M., născută Gotea, iar după aceasta, ca și descendenți, pârâții (art. 659 și urm. C.civ.). Opera și operează reprezentarea, ipotetic, în speță, doar dacă mama pârâților O. M. ar fi decedat înaintea lui Gotea M. (deci, anterior datei de 05.01.1972) ori dacă aceasta ar fi fost nedemn sau renunțător însă a decedat după, în 1993, acceptând moștenirea, nefiind nedemn, astfel că pârâții, chiar nepoți, nu au calitatea de moștenitor legal decât după a lor mamă.
Cum s-a mai arătat, reconstituirea prin hotărârea atacată este una dublă, față de reconstituirile din anul 1991, comițându-se o ilegalitate, față și de prevederea art.2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, fiind dobândit un drept real, în mod legal și valabil fără nici o altă confirmare. Pârâtul O.I. a promovat și acțiune în nulitatea titlurilor de proprietate nr. 64.086/1999 (titular O. P.; 8.000 m.p.), nr. 69.655/2001(1 ha. pădure, titulari O. P., M. F.), nr. 80.232/2003 (titular O. P.; 2 ha. și 7.029 m. p.), care, însă s-a respins ca nefondată (sentința civilă nr. 2053/2005, irevocabilă, dosar nr.4174/2005 a Judecătoriei Bistrița). Pârâtul O. I. a promovat și acțiune în nulitatea contractului autentic de întreținere viageră nr. 89/1998 (încheiat de O.P. cu reclamantul, soția) dar, în final, s-a respins ca nefondată (prin decizia civilă nr. 276/R/2008). S-a depus alăturat întâmpinării sentința civilă nr. 4425/2007 care s-a casat prin acea decizie, la recursul ce l-a promovat (dosar nr._ al Judecătoriei Bistrița).
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 153-160).
Prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei la termenul din 15.12.2008, reclamantul, tratând cererea suspendării judecării acestei pricini formulată de către pârâții O.I. și M.F., solicitând respingerea ca nefondată întrucât nu sunt întrunite, cumulativ, cerințele art. 244 pct.1 Cod procedură civilă în sensul că soluționarea nu atârnă în nici un fel, nici măcar, în parte, de existența sau inexistența vreunui drept care face obiectul judecății dosarului invocat (în care s-a cerut, în parte, nulitatea hotărârii nr. 17/1991) deoarece, așa cum s-a arătat, în plângere, în memoriu (f.2,3,150,151,152), pârâții amintiți (nepoții de fiică) nu au vocație succesorală după defuncta Gotea M., neoperând reprezentarea (a lor mamă, numita O. M., este unica descendentă, supraviețuind mamei sale, adică Gotea M. a decedat la 05.01.1972 și fiica sa la 08.01.1993).
Pârâții au vocație (ca și copii, descendenți), la moștenirea defunctei lor mame O. M., născ. Gotea, și nu neoperând reprezentarea, a suucesiunea defunctei Gotea M. (bunica lor, pe linie maternă). Condițiile reprezentării, cum se știe, sunt: "cel reprezentat să fie decedat la data deschiderii moștenirii”; „nu se reprezintă decât persoanele moarte" (art. 668 alin. 1 Cod civil)”; "Deci o persoană în viață la data deschiderii moștenirii nu poate fi reprezentată" (Î.C.C.J., decizia civilă nr. 856/1985); "Regula că cei vii nu pot fi reprezentați mai are drept consecință că reprezentarea nu poate opera per saltum și omisso medio, ci numai din grad în grad vacant, fără a putea sări peste gradele intermediare ocupate de succesibili în viată”..Raportat la speță mama pârâții or numita O. M., la data decesului mamei sale, Gotea M., era în viață, fiind unica cu vocație la moștenire și neoperând reprezentarea pentru nepoții indicat”; "locul celui reprezentat să fie un loc util" și "reprezentantul să îndeplinească toate condițiile necesare pentru a culege moștenirea lăsată de defunct".
Condițiile trebuiesc îndeplinite cumulativ, lipsa uneia sau alteia, exclude reprezentarea, astfel că, în speță, lipsind condiția decesului mamei pârâților la data decesului bunicii respective, înseamnă că reprezentarea nu operează, fiind exclusă; mama pârâților, numita O. M., cum nu se contestă, a depus cerere în reconstituirea proprietății după defuncta sa mamă, numita Gotea M. și s-a reconstituită, legal, corect, potrivit art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991, proprietatea asupra terenurilor în suprafață de 1 ha. și 5.952 m.p., măsura fiind definitivă.
Depunerea cererii de către O. M. după a sa mamă, defuncta Gotea M., a însemnat și acceptarea moștenirii defunctei Gotea M. de către a sa fiică, potrivit art.13 alin.3 din Legea nr. 18/1991. Cum se știe depunerea cererii de reconstituire a proprietății este și o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, cum a arătat în memoriu (f. 151), astfel că, la concret și la speță, pe de o parte, pârâții nu se pot, azi (ori în 2005, Legea nr. 247/2005), substitui voinței și vocației a mamei O. M., iar, pe de altă parte, neoperând reprezentarea nu au vocație la moștenirea defunctei bunici, pe linie maternă.
Hotărârea atacată este esențial nelegală întrucât, cum s-a mai etalat, a validat în pofida art. 2 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, propunerea reconstituirii proprietății asupra unor terenuri pentru care în temeiul Legii nr. 18/1991, legal, corect, s-a reconstituit proprietatea în beneficiul tatălui pârâților, soțul lui O. M. (s-a emis proces verbal, în parte, chiar titluri de proprietate, iar dreptul câștigat de către tatăl este valabil dobândit, fără nici o altă confirmare).
Părinții pârâților nu și-au contestat dreptul dobândit de fiecare, nu au depus contestație, plângere, după caz, la reconstituirea celuilalt și azi, desigur, este ilegal, incorect moral, ca descendenți nu numai să le ignore voința, ci și să facă acte peste dreptul și voința unuia sau altuia dintre părinți (chiar, între timp, decedați).
S-a atacat, în parte, în acel dosar, hotărârea pomenită însă soluționarea prezentei pricini nu depinde, în nici un fel, de plângerea respectivă, intentată șicanatoriu, fără a avea nici calitate activă deoarece această calitatea ar fi avut-o numai unul sau altul dintre părinți, după caz, ori fiecare nu a atacat-o cu plângere ori cu acțiune în nulitate, respectându-se și achiesând la cererea celuilalt. Este de amintit că dintre terenurile validate prin hotărârea nr.510/2007 se regăsesc terenuri și în titlurile de proprietate emise pe numele tatălui pârâților, iar cererea în anularea titlurilor s-a respins ca nefondată, cum s-a arătat în memoriu.
Legal citați, pârâții O. I. și M. F. au formulat întâmpinare prin care au invocat, pe cale de excepție, constatarea lipsei legitimării active a reclamantului în promovarea acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat să se dispună respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că procedura de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole este reglementată de prevederile Legii nr. 18/1991 și de Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.890/ 4 august 2005.
Art.27 din Regulament prevede că persoanele nemulțumite de propunerile comisiei locale pot face, în termen de 10 zile de la afișarea tabelelor cuprinzând propunerile, contestație adresată comisiei județene, care se depune la secretariatul comisiei, care după înregistrare o va înainta comisiei județene în termen de 3 zile. C. județeană va analiza contestația și se va pronunța prin hotărâre asupra acesteia, care se va comunica, sub semnătura petentului contestator, care, dacă consideră hotărârea netemeinică și nelegală, va putea face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, sens în care se prevede și în art.53 din Legea nr. 18/1991.
Rezultă, deci, că plângerea este calea de atac pusă la dispoziția persoanei care a formulat cerere de restituire a imobilului și care în prealabil a formulat contestație, așa cum statuează și art.53 din Legea nr. 18/1991. Or, petentul nu are calitatea mai sus-menționată, nefiind legitimat activ în intentarea plângerii, care urmează a fi respinsă ca atare, fără a intra în cercetarea fondului.
În privința reconstituirii, indicarea def. O. P. ca autor după care se face reconstituirea, este eronată, deoarece nu sunt terenuri care ar fi aparținut acestuia, pe de altă parte decesul acestuia survenind după apariția Legii nr. 18/1991, el nu poate apare ca autor al reconstituirii, o asemenea calitate având doar persoanele a căror deces s-a produs în perioada cât terenurile au fost comasate în fostele CAP-uri și scoase din circuitul civil.
Calitatea de moștenitor testamentar, invocată cu multă vehemență de reclamant, ar avea relevanță numai dacă reconstituirea s-ar face după defunctul O. P., or o asemenea reconstituire nu este posibilă datorită împrejurărilor invocate în cele de mai sus. Faptul că după antecesoarea Gotea M. a intervenit o reconstituire la cererea def. O. M., nu este un motiv care să împiedice reconstituirea suplimentară în favoarea descendenților susnumitei în temeiul Legii nr.247/2005, suprafața reconstituită prin hotărârea atacată reprezentând diferența dintre 3,99 ha cât a avut în poziția sa în registrul agricol bunica materna Gotea M. și 1,60 ha pentru care s-a dispus reconstituirea în favoarea mamei pârâților, O. M. (a se vedea în acest sens motivarea pe larg a acțiunii introductive a acestora din dosar nr._, depusă și la dosarul cauzei).
Prin răspunsul depus la dosarul cauzei la termenul din 11.06.2014, reclamantul a solicitat să se dispună respingerea excepției invocate, ca fiind neîntemeiată.
În motivare se arată că prezentul dosar a fost suspendat la 15.12.2008 până la soluționarea dosarului Judecătoriei Bistrița nr._ . Acest dosar a fost trimis spre rejudecare și înregistrat sub nr._/190/2009, care s-a soluționat la 13.03.2013 prin Decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud nr. 133/R/2013.
Cererea de repunere pe rol a prezentului dosar a fost formulată la 14.02.2014, respectiv în termenul de un an de zile, astfel că se impune respingerea excepției perimării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a petentului, instanța urmează să o respingă ca neîntemeiată deoarece, așa cum reiese din testamentul autentificat sub nr. 481/03.02.1997 de BNP G. A. V., depus în copie la fila 15 din dosar, acesta este moștenitor cu titlu universal al defunctului O. P., în favoarea căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de 4 ha 5.403 m.p. prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 17/1991 și din care intimații au contestat îndreptățirea la reconstituire pentru suprafața de 2,44 ha, astfel că petentul, având calitatea de moștenitor testamentar are atât un interes ocrotit de lege în a formula prezenta plângere, cât și calitate procesuală activă.
Cu privire fondul cauzei, instanța reține că, în anul 1991, defunctul O. P. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață avută în registrul agricol anterior cooperativizării de 4 ha 5.403 m.p., iar prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 17/1991 această propunere a fost validată și apoi emise 2 titluri de proprietate pe numele lui.
După dobândirea dreptului de proprietate de către defunctul O. P., l-a instituit legatar universal pe petent și o parte din terenuri le-a transmis acestuia și soției lui în baza unui contract de întreținere autentificat sub nr. 89/17.06.1998 de BNP M. D., care a rămas în vigoare, urmare soluționării cauzei ce a format obiectul Dos. nr._ al Judecătoriei Bistrița, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosar la filele 155-160.
Fii defunctului, luând act de această împrejurare, după decesul antecesorului lor survenit la 19.09.2002, au formulat în baza Legii 247/2005 cerere de reconstituire după bunica lor Gotea M., susținând că o parte din terenurile reconstituite în favoarea lui O. P. ar fi ale defunctei Gotea M.. În acest sens au și promovat o acțiune judecătorească, obiect al dosarului 10._, prin care au solicitat anularea parțială a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctului O. P. cu privire la pretinsa suprafață revenită defunctei Gotea M..
Întrucât, între timp C. L. Șieuț a înaintat propunerea de validare a reconstituirii dreptului de proprietate pentru Gotea M. cu privire la suprafața de 2,44 ha (reconstituită deja în favoarea lui O. P.) și propunerea a fost validată de C. Județeană prin Hotărârea 510/2007, acesta a fost nevoit a formula prezenta plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 510/2007, solicitând anularea acesteia și invalidarea propunerii Comisiei Locale Șieuț.
Prezentul dosar a fost suspendat până la soluționarea dosarului 10._ pentru a se observa dacă titlul de proprietate, respectiv reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 4 ha 5.403 m.p., în favoarea lui O. P. rămâne valabilă sau se diminuează cu suprafața solicitată a fi validată în favoarea defunctei Gotea M., pe care acesta a contestat-o în prezentul dosar.
Prin Sentința Judecătoriei Bistrița nr. 9608/2012, rămasă definitivă, pronunțată în dosarul 10._ (care inițial a avut nr. de dosar_ ) s-a respins cererea reclamanților O. P. și M. F., pârâții din prezentul dosar, de anulare parțială a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea lui O. I., astfel că propunerea de reconstituire în favoarea defunctei Gotea M. a unei suprafețe de 2,44 ha din terenurile reconstituite lui O. I. validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 501/2007 este total nelegală și se impune anularea acesteia și invalidarea propunerii. În rest, își menține susținerile din motivarea plângerii și precizările ulterioare.
Trebuie menționat că se reține cu putere de lucru judecat în considerentele sentinței civile nr. 9608/2012 pronunțată în Dos. nr. 10._ al judecătoriei Bistrița, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 133/R/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, considerente care reiau în mare măsură cele reținute în considerentele sentinței civile nr. 1540/2009 pronunțată în Dos. nr._, faptul că „Nu există nici un considerent pentru care să poată fi primită teza invocată de petenți potrivit căreia O. I. P. nu ar fi fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra întregii suprafețe de 4,55 ha. teren, deoarece din actele dosarului rezultă că acesta a avut calitatea de proprietar deposedat la data preluării terenului prin cooperativizare, figurând cu această suprafață în Registrul agricol din anii l956-l958 (f.10-11).
Este neîndoielnic în speță că deși s-au gospodărit împreună, tatăl petenților O. I. P. și bunica acestora Gotea M. au figurat cu proprietăți distincte în registrul agricol în discuție, respectiv O. I. P. cu suprafața de 4,22 ha. teren (f.10-11), iar Gotea M. cu suprafața de 3,99 ha. teren (f. 12-13).
Faptul că cei doi defuncți au figurat cu poziții separate în registrul agricol se datorează împrejurării că fiecare și-au înscris terenurile deținute în CAP, prin cererile din 18.12.1961 și respectiv 22.12.1961 adresate „Gospodăriei Agricole Colective Șieuț” (f. 7l,72), pentru terenul ce a aparținut lui Gotea M. formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate fiica acesteia, O. M. (mama petenților), care a fost pusă în posesie cu suprafața de l ha. 5.952 mp. și înscrisă în Anexa nr. 3 Șieuț, la poziția 36, validată prin Hotărârea nr. l7/l99l a Comisiei județene Bistrița-Năsăud, împotriva căreia beneficiara nu a promovat plângere și nici nu a uzat de dreptul de a contesta propunerea comisiei locale în raport de care i s-a stabilit dreptul de proprietate.
Nefondat susțin petenții că o suprafață de 1,85 ha. din terenul reconstituit în favoarea lui O. I. P. ar face parte din terenul ce a aparținut lui Gotea M., din moment ce în cauză s-a făcut dovada că defunctul a fost înscris în Registrul agricol din anii 1956-1958 cu o suprafață totală de 4,22 ha. teren (și nu de 2,7027 ha. cum eronat se susține), astfel că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în concordanță cu consemnările din evidențele agricole, nici unul dintre beneficiari neînțelegând să atace modul de soluționare al cererilor, deși au avut cunoștință despre reconstituirea făcută în favoarea celuilalt”.
Ca hotărâre irevocabilă, sentința civilă nr. nr. 9608/2012 pronunțată în Dos. nr. 10._ al judecătoriei Bistrița, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia civilă nr. 133/R/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud se bucură de putere de lucru judecat, conform art.377 alin.(2) pct.1 C.proc.civ., așa încât dezlegarea dată, prin această sentință, problemei de drept referitoare la îndreptățirea la reconstituire și la întinderea acestui drept, se impune în prezenta cauză, fără posibilitatea de a mai fi contrazisă.
Este vorba despre efectul pozitiv al puterii lucrului judecat, care se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Această reglementare a puterii de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări juridice făcute cu ocazia judecății anterioare care nu pot fi ignorate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale și a reducerii încrederii justițiabililor în sistemul judiciar.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească definitivă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară, dată în alt proces.
În jurisprudența mai recentă a instanței supreme (decizia nr. 735/22.02.2008, pronunțată de ICCJ – Secția Comercială în dosarul nr._ ) s-a arătat că „din verificarea deciziei Inaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3556 din 10 noiembrie 2006 se constată că obiectul acțiunii în anulare în primul litigiu ca și criticile din recurs antamează aceleași probleme de drept, care au primit deja o rezolvare prin chiar decizia menționată.
D. urmare, Înalta Curte constatând ca decizia nr. 3556/10 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție are putere de lucru judecat în raport cu obiectul acțiunii în anulare configurat de art. 364 Cod Civil, a admis excepția invocată de intimată.
Foarte important este faptul ca puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu acesta. In acest sens s-au pronunțat doctrina prin autori de prestigiu și practica judiciară.
Așadar, de vreme ce aceeași problemă dedusă judecății într-un litigiu dintre aceleași părți a fost soluționată irevocabil pe cale incidentală sau pe fond ., așa cum este situație de speță, referitor la cele statuate prin hotărârile judecătorești mai sus evocate, rezultă că acest aspect reținut de instanțe, care a stat la baza soluțiilor din dispozitivul hotărârilor, a dobândit putere de lucru judecat și, în mod corect, trebuie avut in vedere de instanța sesizată ulterior.
Este demn de amintit că în cauza Pilot Service contra României, CEDO a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitiv, deoarece art. 6.1 din Convenție nu face nici o diferențiere între cauzele prin care s-a admis acțiunea și cele prin care s-a respins acțiunea, hotărârea trebuind să fie respectată și aplicată indiferent de rezultatul procesului.
Mai mult de atât, în cauza Zazanis și alții contra Greciei, CEDO a statuat că obligația de a executa o hotărâre nu se limitează la dispozitivul acesteia, iar autoritățile nu pot repune în discuție problema soluționată prin hotărârea definitivă.
In plus fata de cele menționate anterior, în cauza A. contra României, CEDO a stabilit că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6&1 trebuie interpretat prin prisma preeminenței dreptului ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul Convenției.
În speță, ar fi afectată stabilitatea juridică dacă s-ar statua diferit, motiv pentru care, în considerarea disp. art. 53 din L. 18/1991 rep., având în vedere că plângerea formulată este întemeiată, instanța urmează să o admită ca atare și să anuleze în parte Hotărârea Comisiei Județene nr. 510/2007 de validare a propunerii Comisiei Locale Șieuț, cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra 2,44 ha teren evidențiate pe Anexa 3, poziția 122/80, după defunctul O. I. și M. F., în sensul respingerii propunerii de validare.
Raportat la soluția adoptată, văzând culpa procesuală a intimaților O. I. și M. F., în baza art. 274 C.pr.civ. de la 1865, instanța îi va obliga, în solidar să achite petentului suma de 700 de lei cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanțelor depuse la dosar la filele 38 și 179 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei legitimării active a reclamantului în promovarea acțiunii, invocată de pârâtul O. I. prin întâmpinare.
Admite plângerea formulată de petentul S. G., cu domiciliul în Șieuț, nr. 147, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Bistrița, Piața P. R., nr. 1, jud. Bistrița-Năsăud, O. I., cu domiciliul în Bistrița, .. 1, jud. Bistrița-Năsăud, M. F., cu domiciliul în Bistrița, ., ., .-Năsăud, și C. L. ȘIEUȚ, cu sediul în Șieuț, jud. Bistrița-Năsăud, și, în consecință:
Dispune anularea în parte a Hotărârii nr. 510/05.07.2007 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, în sensul respingerii validării propunerii Comisiei Locale de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 2,44 ha, hotarul comunei Șieuț, Anexa nr. 3, poziția 122/80, după defunctul O. P., în beneficiul pârâților O. I. și M. F..
Obliga pe intimații O. I. și M. F. să achite, în solidar, să petentului suma de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.10.2011.
PREȘEDINTE GREFIER
M. N. L. D. L.
RED./DACT.
MNL/R.
24.11.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 1145/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Cerere reexaminare ajutor public judiciar. Încheierea nr.... → |
|---|
