Obligaţie de a face. Sentința nr. 1145/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1145/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 7079/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1145/2014
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: B. M. A., judecător
GREFIER: P. S. C.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamantul S. M., împotriva pârâtului M. T. E., având ca obiect obligație de a face.
Cauza s-a judecat pe fond la termenul de judecată din data de 13.02.2014, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești la data de 20.02.2014, încheierea de ședință respectivă făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamantul S. M., a chemat în judecată și la interogatoriu, pârâtul M. T. E. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să lase liberă calea de acces din drumul principal Bistrița Bârgăului - Colibița până la limita zonei Lacului de acumulare Colibița astfel încât reclamantul să poată circula pe acest drum cu autoturismul pentru a ajunge la lac, și totodată să se abțină de a mai bloca acest drum în viitor și de a - l împiedica pe reclamant de a avea acces la lacul menționat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că, este proprietarul următoarelor imobilelor situate în intravilanul com. Tiha Bârgăului, .. Bistrița - Năsăud: imobil teren fânaț în suprafață totală de 500 mp înscris în CF individuală a loc. Tiha Bârgăului, nr._ (nr. CF vechi.755) având nr. topo. 1321/1/3/3/1- imobil cumpărat de la numitul P. I. prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 21 octombrie 2011; imobilele înscrise în CF a loc. Mureșenii Bârgăului sub nr. 756, având nr. topo 1321/1/3/3/2 constând în 2 case de vacanță - imobile cumpărate de la numiții C. T. și C. E. prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 4 august 1999; imobil teren fânaț în suprafață totală de 500 mp, fânaț la Pricoape, înscris în CF nr.739 a loc. Mureșenii Bârgăului având nr. topo 1321/3/2- imobil cumpărat de la numiții Boitan loan și Boitan V. prin contractul de vânzare - cumpărare încheiat la data de 18 august 2000. Începând cu anul 2005 între reclamant și pârâtul M. T. E. au existat anumite divergente, iar pe fondul acestora pârâtul a blocat drumul de acces la lacul de acumulare, fără să țină cont de faptul că atât reclamantul cât și alte persoane au teren și cabane în zonă. A încercat în tot acest timp să rezolve acest diferend pe cale amiabilă, să aibă raporturi de bună vecinătate, prin respectarea întocmai a dreptului de proprietate individuală sau comună (cu privire la calea de acces), folosindu-se de toate mijloacele posibile de a-l convinge, dar fără a obține vreun rezultat până în prezent.
Reclamantul mai arată că, locuiește în Germania, iar în perioada de vară cât este prezent în imobilul său din localitatea Mureșenii Bârgăului dorește să meargă la lacul din apropiere cu barca. Fiind blocat drumul de acces de atâția ani, a încercat la un moment dat să construiască o rampă pentru a sări de pe terenul său direct în lac (între terenul reclamantului și lac existând o râpă abruptă), dar încercările sale nu au dat rezultatul dorit, așa că singura cale de acces la lac pe care o are, este pe drumul pe care pârâtul l-a blocat. În prezent drumul menționat este blocat, pârâtul construind o lemnărie care ocupa aproximativ 75% din lățimea acestui drum, cu toate că din planul de situație a terenului pe care l-a acceptat și semnat și pârâtul rezultă clar existența acestui drum comunal. Blocarea acestui drum(este vorba despre un drum pietruit) de către pârât este lipsită de orice legitimitate constituind o încălcarea flagrantă a regulilor de conviețuire socială și nesocotește la modul inacceptabil interesele legitime ale reclamantului prin lipsirea lui de acces la menționatul lac. In aceste circumstanțe, obligarea pârâtului să deblocheze drumul de acces la lac constituie singurul mod de reparare a prejudiciului cauzat reclamantului prin îngrădirea dreptului său de a se folosi în mod plenar de cabanele proprietatea sa în perioada când acesta se găsește în România.
In drept, invocă art. 1349, art. 1357, art. 1386 C.Civ.
In probațiune solicită interogatoriul pârâtului, sens în care solicită citarea acestui cu mențiunea la interogator, s-au depus înscrisuri filele 5-22.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care solicită în principal, respingerea acțiunii formulate de către reclamantul S. M. ca lipsită de interes; în subsidiar, respingerea acțiunii ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată cauzate acestuia.
În motivare a arătat că, prin acțiunea introductivă se solicită obligarea acestuia să lase liber calea de acces din drumul principal Bistrița Bârgăului - Colibița până la limita lacului de acumulare Colibița și să se abțină de a mai bloca acest drum în viitor și de a-1 împiedica pe reclamant de a avea acces la lac. În motivare se pretinde faptul că ar fi blocat drumul ce duce din drumul principal la lacul de acumulare prin edificarea unei lemnării, fapt ce aduce atingere interesului reclamantului de a avea acces la lacul de acumulare. Starea de fapt descrisă nu corespunde în nicio măsură adevărului, acțiunea formulată fiind doar o nouă încercare de șicanare a pârâtului, de către reclamant (pe lângă încălcarea dreptului de proprietate a pârâtului prin amplasarea gardului dintre proprietăți peste limita sa de proprietate, debranșarea de la alimentarea cu apă a cabanei pârâtului, formularea unei plângeri penale pentru tulburare de posesie ).
Drumul despre care se face vorbire nu este un drum public, acesta nu a dus niciodată la lac, ci deservește doar ca acces din drumul principal la proprietățile fiecăruia dintre ei, inclusiv pentru alți câțiva vecini și se termină la .. Drumul nu a trecut niciodată peste proprietatea pârâtului, acesta are forma și destinația arătată de la data cumpărării de către acesta, a primei bucăți de teren, respectiv din 1995 și nicidecum din 2005 cum arată reclamantul. Reclamantul nu a trecut niciodată cu mașina peste terenul pârâtului și nici nu are de unde să cunoască situația anterioară a imobilului întrucât, după cum rezultă din actele depuse chiar de el, a achiziționat prima suprafață de teren abia în 1999. Proprietatea pârâtului nu este ultima până la lac pe traseul indicat de reclamant, aceasta continuându-se cu proprietatea vecinului B. R. și care se învecinează cu lacul de acumulare. Nici pe terenul acestuia din urmă nu există și nici nu a existat vreodată vreun drum care să ducă la lac. De altfel, între proprietatea sa și a numitului B. R., există chiar o râpă ce face dificilă trecerea de pe o proprietate pe alta și cu certitudine nu se poate trece cu mașina. Fiecare dintre proprietăți are accesul ei la lac, fiind mărginite pe o latură de lacul de acumulare Colibița. Deci, reclamantul are acces la lac direct de pe proprietatea lui, ba chiar și un ponton pentru barcă. Deși se invocă un interes în promovarea acțiunii, admiterea acțiunii nu poate să aibă finalitatea indicată de reclamant, ci doar cea arătată de pârât - șicanarea. Interesul ca și condiție de exercitare a acțiunii civile este definit ca fiind „folosul practic, material sau moral, urmărit de către cel care a pus în mișcare acțiunea civilă". Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea acțiunii civile, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care acesta l-ar obține în ipoteza admiterii acțiunii. Sub acest aspect apreciază că interesul reclamantului nu este determinat. „Condiția interesului determinat vizează stabilirea folosului practic realizat de parte în concret în situația admiterii formei procedurale exercitate, fiind echivalentă cu cerința existenței interesului însuși" (G. B. ș.a., Noul cod de procedură civilă. Comentariu pe articole Voi. I, ed. Hamangiu 2013, pag. 92-93)
Pârâtul mai arată că, reclamantul nu invocă vreun drept asupra pretinsului drum, ci doar pretinde/dorește acces la lac peste terenul acestuia. Ori, în condițiile date, când drumul nu a traversat niciodată proprietatea pârâtului și deci nu a fost blocat, nu poate fi angajată o eventuală
răspundere delictuală, temeiul de drept al prezentei acțiuni, lipsind prejudiciul reclamantului, fapta ilicită a pârâtului, în consecință și legătura de cauzalitate, precum și vinovăția. Reclamantul a formulat și o plângere penală împotriva pârâtului pentru aceleași motive, pentru pretinsa săvârșire a infracțiunii de tulburare de posesie și care a fost soluționată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 02.08.2012 dată în dosarul 1175/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița. Considerentele rezoluției mai sus arătate sunt în întregime în concordanță cu cele arătate de către pârât în prezenta întâmpinare. Întrucât acțiunea formulată este una vădit neîntemeiată, reclamantul exercitând drepturile procesuale cu rea-credință, în mod abuziv și contrar scopului cu care au fost recunoscute de lege, solicită ca pe lângă obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată suportate de pârât, să fie luată în calcul inclusiv necesitatea aplicării unei amenzi judiciare, în baza disp. art. 12 și 187 NCPC.
În drept, invocă disp. art. 12, 33,187, 208 și 451 NCPC și ale art. 1349 și urm.NCC.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 29-33, actele și lucrările dosarului nr. 1175/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, cercetarea locală, declarațiile martorilor: B. M. A, M. V., M. A..
Prin precizarea de acțiune depusă la dosarul acuzei, fila 44-46, reclamantul își menține cererile formulate în acțiunea introductivă.
În probațiune s-au depus înscrisuri filele 47-54.
În ședința de judecată din data de 13.02.2014 reclamantul a depus înscrisul fila 67 din dosar, prin care a arătat că dorește să renunțe la judecarea acestei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Potrivit art. 406 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului.
Având în vedere aceste dispoziții legale și cererea de renunțare la judecată depusă la dosar de reclamantă la data de 13.02.2014 (f. 67), instanța va lua act de renunțarea acestuia la judecată.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârât instanța reține aplicabile prevederile art. 406 alin. 3 cod procedură civilă și constatând că renunțarea la judecată s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, va obliga reclamantul la plata către pârât a cheltuielile de judecată dovedite a fi făcute de pârât prin depunerea la dosar a chitanțelor referitoare la plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantului S. M., prin avocat M. C., cu sediul în Cluj N., ., nr.100, jud. Cluj.
Obligă reclamantul la plata către pârâtul M. T. E., domiciliat în Bistrița, ., ., jud. Bistrița Năsăud, prin avocat Feier M. P. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial suportat de pârât.
Decade pârâtul din exercitarea dreptului de a depune cererea reconvențională.
Cu drept de recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
Președinte,Grefier,
B. M. ArinPop S. C.
Red/Dact
BMA/NM 4 ex
21.03.2014
| ← Succesiune. Sentința nr. 8762/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Fond funciar. Sentința nr. 8126/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
