Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1240/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1240/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 21-02-2014 în dosarul nr. 130/190/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1240/2014
Ședința publică din data de 21 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: B. A.
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie formulată de reclamantul N. Z. L., împotriva pârâtei N. S., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul convențional al reclamantului, avocat C. D.-S., în baza împuternicirii avocațiale nr.77/2013, depusă la dosarul cauzei, f.6, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Se constată că la data de 18.02.2014, prin Serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei raportul anchetei psihosociale privind stabilirea locuinței minorilor N. D. și N. Z. efectuată de Primăria Bistrița - C. Autoritate Tutelară.
La data de 19.02.2014, prin fax, s-a depus la dosarul cauzei raportul anchetei psihosociale privind stabilirea locuinței minorilor N. D. și N. Z. efectuată de Primăria Galații Bistriței - C. Autoritate Tutelară.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în baza art.244 alin.1 Cod proc. civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Reprezentanta reclamantului solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, iar prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se ordone, ca măsură provizorie, ca locuința minorilor N. D. și N. Z., să fie stabilită la locuința reclamantului, fără cheltuieli de judecată. Astfel, apreciază că măsura se impune a fi luată în interesul superior al copiilor, având în vedere declarațiile martorilor și prevederile Regulamentului CE nr.2201/2003. Totodată, învederează că minorii trăiesc împreună cu mama lor și concubinul acesteia, chiar dacă nu s-a pronunțat hotărârea de divorț și consideră că este în interesul superior al minorilor ca aceștia să fie crescuți, educați și întreținuți de tatăl lor și nu de către concubinul mamei lor.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, la data de 08.01.2014, reclamantul N. Z. L. a solicitat să se dispună emiterea unei ordonanțe președințiale împotriva pârâtei N. S. prin care să se stabilească, provizoriu, locuința minorilor N. D. și N. Z. la locuința reclamantului din Bistrița, ., ., județ Bistrița-Năsăud, până la soluționarea definitivă a divorțului, obiect al dosarului civil nr._/190/2012, aflat în recurs la Curtea de Apel Cluj.
În motivare se arată că s-a formulat prezenta cerere având în vedere împrejurarea nouă, potrivii căreia pârâta trăiește în concubinaj cu un bărbat căruia copiii îi spun P., cu care aceștia, împotriva voinței lor, sunt obligați să trăiască.
Totodată, se menționează că minorii au venit în România însoțiți de pârâtă și concubinul acesteia, numitul Palinka P., bărbat căsătorit, cu doi copii, pe care i-a abandonat, soția acestuia întorcându-se în România, din Spania, cu minorii acestora.
Se mai învederează că, în prezent, copiii se află, fie în municipiul Bistrița, la domiciliul pârâtei, fie în localitatea T., jud. Bistrița-Năsăud, în casa părinților acesteia și nu frecventează școala, chiar dacă s-au reluat cursurile în data de 06.01.2014.
În concret, reclamantul menționează că s-a căsătorit cu pârâta în data de 02.08.2003, din căsătorie rezultând minorii N. D. și N. Z., domiciliul conjugal fiind stabilit în mun. Bistrița, . ., județul Bistrița-Năsăud, în casa mamei pârâtei, unde au continuat să locuiască, împreună cu pârâta și copiii, timp de 9 ani, de unde, în iulie 2011, la propunerea și insistențele pârâtei, au plecat împreună cu minorii, în Spania.
Totodată, arată că relațiile dintre reclamant și pârâtă, până la plecarea în Spania, au fost foarte bune, iar copiii creșteau în armonie și iubire, așa cum rezultă și din Adresa nr. 124/11.12,2012 a Parohiei Reformate Bistrița.
Reclamantul precizează că a fost tot timpul angajat în muncă, astfel că a asigurat familiei sale, în mod permanent, condiții normale de viață, materiale și financiare, confortul material, un trai lipsit de nevoi, inclusiv minorilor, iar, în prezent, este angajat ca și conducător auto la ., cf. Adeverinței nr. 72/06.12.2012, realizând transporturi de marfă cu TIR-ul în Europa.
Reclamantul arată că, după plecarea în Spania, pârâta și-a schimbat în rău comportamentul, era mereu nemulțumită, îi făcea reproșuri, îl jignea adesea, toate culminând cu trimiterea unui mesaj, pe telefon, prin care îl anunța că intenționează să divorțeze. Având în vedere mesajul primit, reclamantul învederează că a răspuns, tot prin mesaj, pârâtei, prin care menționa că nu că nu este de acord cu divorțul, scriind și alte câteva cuvinte mai dure, motiv pentru care instanțele din Spania au emis, la solicitarea pârâtei, ordin de restricție și l-au și condamnat la 4 luni închisoare cu suspendare pentru violențe la adresa acesteia.
Se mai precizează că toți patru, reclamantul, pârâta și minorii, sunt cetățeni români și, mai nou, unguri și că niciunul dintre ei nu au reședința în Spania sau în alta țară, că niciunul nu au lucrat și nu lucrează în Spania și că nu beneficiază de niciun fel de venit din această țară.
Totodată, arată că, pârâta nu realizează niciun venit în Spania, motiv pentru care nu înțelege din ce venituri întreține minorii, precizând că el are o relație foarte bună cu minorii, de încredere și afecțiune reciprocă, că s-a ocupat tot timpul de creșterea și buna lor educare.
Astfel, consideră că este în interesul superior al minorilor ca aceștia să fie crescuți, educați și întreținuți de tatăl lor, cu care este obligatoriu să trăiască în locuința acestuia și nu cu concubinul mamei lor, bărbat străin în viața lor care are cu totul alte responsabilități.
Reclamantul a mai menționat că mama pârâtei nu a fost și nu este de acord cu atitudinea pârâtei și că, inclusiv în luna decembrie 2013, când s-a întâlnit cu mama reclamantului, au convenit că cel mai bine este, pentru copii, ca aceștia să rămână în grija reclamantului.
Apreciind relevant și util cauzei, arată că în noaptea de Revelion 2014, pârâta a plecat la o petrecere împreună cu concubinul ei, lăsând copiii bolnavi în grija bunicii materne, la domiciliul din Bistrița, care speriată de febra mare a minorului D., a sunat-o pe mama reclamantului, cerându-i ajutorul, aceasta din urmă ducându-l imediat la medic pe minor, i-a procurat și administrat tratamentul medicamentos prescris, ocupându-se personal de restabilirea stării de sănătate a minorului.
În drept s-au invocat prevederile art. 194 Cod procedură civilă și art. 996Cod Civil.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-12) și s-a solicitat a se efectua anchete psihosociale și încuviințarea probei testimoniale.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, conform chitanței nr._, fiind depusă la dosarul cauzei f. 6.
La data de 07.02.2014, instanța a procedat la audierea martorilor I. G. și I. T.-I., propuși de reclamant, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, și s-a dispus efectuarea anchetelor psihosociale privind creșterea și educarea minorilor la domiciliul bunicilor materni ai minorilor și la domiciliul reclamantului.
Analizând actele dosarului prin prisma probatoriului administrat și a temeiurilor juridice aplicabile în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 996 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Astfel, pentru pronunțarea ordonanței președințiale este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, urgența măsurii și vremelnicia acesteia.
Prin cererea formulată, reclamanta solicită ca, pe calea ordonanței președințiale, instanța să stabilească, provizoriu, locuința minorilor N. D. și N. Z. la locuința reclamantului din Bistrița, ., .-Năsăud, până la soluționarea definitivă a divorțului, obiect al dosarului civil nr._/190/2012, aflat în recurs la Curtea de Apel Cluj.
Este de necontestat faptul că art. 996 C.pr.civ., recunoaște titularului unui drept real posibilitatea de a recurge la procedura ordonanței președințiale pentru apărarea dreptului său care, fiind amenințat, are nevoie de protecție urgentă din partea instanței judecătorești, însă, în cauza pendinte nu sunt întrunite cerințele menționate pentru a se putea dispune măsura solicitată pe calea reglementată de această procedură specială.
Pe calea ordonanței președințiale nu poate fi soluționat fondul dreptului, însă un examen sumar al litigiului este autorizat de lege și chiar indispensabil, atât pentru a se stabili competența instanței de a lua o măsură provizorie, cât și pentru ca judecata să poată aprecia care dintre părțile litigante are în favoarea sa aparențele unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumită stare de fapt sau de drept.
Totodată, art.919 Cod procedură civilă acordă justițiabililor dreptul de a se adresa instanței de judecată pentru ca, pe calea ordonanței președințiale, să se ia măsuri provizorii privind stabilirea locuinței copiilor minori până la soluționarea pe fond a acestei cereri accesorii divorțului.
Din lecturarea acestei dispoziții care reglementează procedura specială a ordonanței președințiale se desprinde fără echivoc concluzia că, pentru a fi admisibilă o atare cerere, se impun a fi întrunite concomitent și cumulativ trei condiții, anume vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului. Totodată, practica judiciară uniformizată în această materie a statuat că este necesară analizarea aparenței dreptului în cadrul acestei proceduri speciale.
În acest sens, instanța reține că din căsătoria părților a rezultat minorii N. D., născut la data de 11.05.2005 și N. Z., născută la data de 31.08.2010. Totodată, instanța reține că cererea de divorț a părților ce face obiectul dos. nr._/190/2012, se află în recurs pe rolul Curții de Apel Cluj.
Trebuie reținute în cauză, de asemenea, și concluziile reiterate în fiecare cauză de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului atunci când a soluționat cauze având ca temei art. 8 din Convenție, instanța statuând că ingerința statului în dreptul la viața de familie a minorului este justificată atunci când urmărește un scop legitim, respectiv protecția sănătății și dezvoltării copilului.
Pe de altă parte, tot această instanță statuează că analiza trebuie făcută de către instanță în raport de interesul superior al minorului, sens în care, în estimarea acestuia, este lăsată instanțelor naționale o marjă de apreciere destul de largă, instanța națională fiind, însă, obligată să aducă o minimă motivare a interesului minorului (hotărârea Maniglio – Mathlouthi și hotărârea Monroy).
Când se examinează dacă sunt întrunite condițiile art. 996 din C.proc.civ., în materia ce face obiectul prezentei cereri, trebuie apreciat cu prioritate interesul minorului, apreciere care se stabilește în raport de mai multe criterii, printre care: vârsta acestuia, posibilitățile părintelui de a-i asigura o bună dezvoltare fizică, intelectuală și morală, atașamentul reciproc dintre copil și părinți sau alte persoane din familie, grija manifestată față de copil, etc.
În analizarea caracterelor ce se impun a fi întrunite pentru admiterea unei atare cereri, instanța reține că, întradevăr, vremelnicia este dată prin cererea reclamantului de stabilire a locuinței minorilor, la domiciliul acestuia din Bistrița, ., ., în mod provizoriu, până la soluționarea irevocabilă a dosarului de divorț nr._/190/2012, aflat în recurs pe rolul Curții de Apel Cluj.
În ce privește însă urgența, ca și o condiție ce ține de esența instituției Ordonanței Președințiale, instanța o va analiza în concret, în raport de împrejurările obiective ale cauzei.
Astfel, potrivit concluziilor anchetelor psihosociale efectuate în cauză atât la domiciliul reclamantului din Bistrița (f.29-33), cât și la domiciliul bunicilor materni ai minorilor din localitatea T., ..34), rezultă că cei doi minori sunt împreună cu mama lor, ambii copii fiind înscriși la școală, respectiv grădiniță, în Spania, astfel cum recunoaște chiar și reclamantul cu ocazia efectuării anchetei psihosociale din Bistrița, iar martorii audiați în cauză au declarat că i-au văzut pe cei doi minori în data de 1 ianuarie 2014 în casa bunicilor materni din localitatea T., aceștia venind în România cu mama lor doar pe perioada sărbătorilor de iarnă, cum se reține și la fila 34 din dosar, astfel, condiția urgenței nu este îndeplinită în cauză, reclamantul, prin probele administrate nefăcând dovada că viața sau sănătatea minorilor ar fi pusă în pericol prin faptul că aceștia se află în grija mamei lor.
Mai mult, chiar dacă reclamantul deține bune condiții locative pentru creșterea minorilor, chiar reclamantul arată faptul că este conducător auto ce impune deplasarea în curse interne și în afara țării pentru 6 săptămâni după care are 10 zile libere, denotând astfel un program încărcat, ori minorii la această vârstă au nevoie de stabilitate în creștere și educare, iar pe de altă parte nu pot fi lipsiți de grija și afecțiunea maternă.
Astfel, instanța apreciază că nu este în interesul minorilor ca domiciliul să le fie schimbat, prin luarea acestora din mediul în care s-au obișnuit, și mutarea la domiciliul reclamantului, condiția esențială fiind interesul copilului, determinată potrivit criteriilor arătate.
Sigur că în cadrul acțiunii având ca obiect divorț, instanța va analiza, prin administrarea probațiunii necesare și obligatorii, dacă măsura stabilirii domiciliului minorilor la reclamant este cea care protejează cel mai bine interesul acestora, însă, prin cererea de Ordonanță Președințială formulată, instanța nu poate prejudeca fondul cauzei, iar reclamantul nu a făcut dovada unor motive temeinice, pentru care instanța să dispună – ca o măsură urgentă – schimbarea domiciliului minorilor, o astfel de măsură putând crea instabilitate și dezechilibru în procesul de creștere și educare al copilului.
În raport de cele anterior expuse, apreciind că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele textului art. 996 alin.1 C.pr.civ., instanța va respinge ca inadmisibilă cererea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamantul N. Z.-L., CNP_, cu domiciliul procesual ales în Bistrița, ..33, județ Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta N. S., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., ., județ Bistrița-Năsăud.
Fără cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Bistrița.
Pronunțată în ședință publică, azi 21.02.2014.
PREȘEDINTE, | GREFIER, |
B. V. | B. A. |
Red./Dact.
BV/BA
24.02.2014
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2811/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Curatelă. Încheierea nr. 2014/2014. Judecătoria BISTRIŢA → |
|---|
