Plângere contravenţională. Sentința nr. 1197/2014. Judecătoria BISTRIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1197/2014 pronunțată de Judecătoria BISTRIŢA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 9597/190/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BISTRIȚA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1197/2014
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. C. G., judecător
GREFIER: A. C. I.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale, formulată de petenta ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimata C. SA – C. la data de 09.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, având în vedere că petenta are sediul în mun. B., ., ., jud. B., iar cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la data de 27.09.2013, invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale exclusive, în conformitate cu dispozițiile art. 131 C. și art. 10 indice 1 din O.G. 15/2002.
Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată din oficiu.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, petenta . a solicitat să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._, întocmit la data de 09.09.2013 de către intimata C. SA – C..
În motivare se arată că în sarcina societății petente a fost emisă o amendă contravențională pentru că autoturismul său, având numărul de înmatriculare_, care ar fi circulat pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă, însă procesul-verbal emis nu conține semnătura agentului constatator.
În drept s-au invocat prevederile Legii 455/2001 și OG 2/2001.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 4-6).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea plângerii contravenționale ca fiind nefondată și netemeinică și menținerea ca legal și temeinic a actului sancționator.
În drept s-au invocat prevederile O.G. nr. 15/2002, O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 455/2001 și Ordinul MTI nr. 769/2010.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 14-16).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la data de 06.01.2014, petenta a reiterat aspectele de fapt și de drept expuse în cererea introductivă, referitoare la nulitatea absolută a actului sancționator.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 21-24).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele :
În conformitate cu art. 248 alin. 1 Cod proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției necompetenței teritoriale, invocate din oficiu, înainte de a trece la cercetarea în fond a pricinii. Soluția se impune deoarece excepția de necompetență - excepție de procedură - trebuie analizată cu prioritate având în vedere că numai o instanță competentă poate să se pronunțe pe fond asupra unei cereri, iar potrivit art. 131 Cod proc. civ., la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 Cod proc civ. care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună, coroborat cu dispozițiile legale precitate, se desprinde concluzia că în litigiile referitoare la plângerile contravenționale, competența teritorială este exclusivă. În plus, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 10 ind. 1 din OG 15/2002, controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare privitoare la aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România este de competența exclusivă a instanței în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Potrivit art. 32 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Cu toate acestea, prin dispozițiile art. 10 ind. 1 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare din data de 15.02.2013 și care se aplică proceselor în materie contravențională începute după această dată, ipoteză aplicabilă și cauzei de față, legiuitorul a instituit o situație de excepție în cazul promovării unei contestații împotriva proceselor-verbale de contravenție la regimul tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, în sensul că „plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, însoțită de copia procesului-verbal, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”.
Instanța constată că fapta contravențională a fost reținută în sarcina petentei P. S.R.L, care are sediul în mun. B., ., ., jud. B., aflat în raza teritorială a Judecătoriei B., iar nu în circumscripția Judecătoriei Bistrița, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și a parchetelor de pe lângă judecătorii.
În lumina considerentelor expuse mai sus, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale exclusive și va dispune declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. P. S.A., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, cu privire la procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.09.2013, în favoarea Judecătoriei B., în a cărei circumscripție își are sediul contravenienta, urmând a se trimite cauza la această instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței teritoriale exclusive a Judecătoriei Bistrița, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Declină competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta ., C. RO_, J_, cont nr. RO05 RNCB_ 0001, deschis la BCR B., cu sediul în mun. B., .. 19, ., jud. B., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică, CUI_, J_, cont bancar RO84 RNCB_ 0001, deschis la BCR Sector 1 București, cu sediul în București, .. 401A, Sector 6, în favoarea Judecătoriei B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 20.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. C. G. A. C. I.
RED./DACT
CCG/R.
21.02.2014
| ← Prestaţie tabulară. Sentința nr. 9284/2014. Judecătoria BISTRIŢA | Reexaminare anulare cerere. Încheierea nr. 2014/2014.... → |
|---|
