Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 750/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE
| Comentarii |
|
Sentința nr. 750/2013 pronunțată de Judecătoria BOLINTIN VALE la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 1236/192/2006*
Operator de date cu caracter personal nr. 2902 | ||
ROMÂNIA | ||
Judecătoria B. V. B. V., ., jud. G. Cauze Generale | Dosar nr._ | |
SENTINȚA CIVILĂ NR. 750 | ||
Ședința publică din data de 24 aprilie 2013 | ||
Instanța constituită din: Judecător: A. V. D. Grefier: R.-S. I. | ||
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii civile introduse de reclamantul L. V., în contradictoriu cu pârâtul P. C., având ca obiect „hotărâre care să țină loc de act autentic”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 17.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, atunci când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru această dată, atunci când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.10.2006, sub numărul_, reclamantul L. V. a chemat în judecată pe pârâtul P. C., solicitând instanței să se constate că între reclamant, în calitate de promitent cumpărător și L. A., autorul lui L. M., care a testat în favoarea pârâtului, în calitate de promitent vânzător, a intervenit o convenție de vânzare-cumpărare referitoare la suprafața de 3700 mp, tern situat în extravilanul comunei Grădinari, ., amplasat pe două parcele și anume: 2500 mp în ., având ca vecini la N- DE, la E – teren la dispoziția comisiei, la S – DE, la V – G. D., respectiv 1200 mp în . având ca vecini la N – DE, la E – L. M., la S – DE, la V – M. G. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare.
În fapt, reclamantul a arătat că a fost nepotul promitentului-vânzător și s-a înțeles cu acesta să-i vândă suprafețele anterior descrise. În acest sens, a mai arătat reclamantul, a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare, intitulat „ Chitanță” la data de 07.03.1993, ocazie cu care i-a achitat promitentului vânzător suma de 50.000 lei, cu titlu de preț, iar acesta i-a lăsat în posesie și folosință terenul.
Reclamantul a mai arătat că s-a convenit ca perfectarea actului să aibă loc după eliberarea titlului de proprietate.
S-a mai învederat că la data de 19.07.1995 a decedat L. A. și a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 58/1996, singura moștenitoare rămânând L. M., în calitate de soție supraviețuitoare.
S-a mai arătat că la data de 21.07.1998 a fost eliberat pe numele defunctului titlul de proprietate nr._ pentru suprafața de 2,37 ha, suprafață n care este inclus și terenul ce a făcut obiectul promisiunii de vânzare-cumpărare, iar la data de 01.11.1999 a fost eliberat suplimentul la certificatul de moștenitor nr. 161/1999, conform căruia, L. M. este singura moștenitoare a suprafețelor de teren incluse în titlul de proprietate nr._/1998.
Reclamantul a mai susținut că în numeroase rânduri a încercat să perfecteze actele cu L. M., însă aceasta a refuzat, invocând diferite motive. A mai susținut că la data de 06.01.2006 a decedat și L. M. și, prin testamentul autentificat sub nr. 3536/09.12.2006, aceasta l-a instituit legatar pe pârât, în legatul acestuia fiind inclus terenul ce a făcut obiectul chitanței încheiate cu L. A..
A mai susținut reclamantul că pârâtul nu a negat existența convenției, însă nu s-a prezentat pentru a perfecta actele, astfel că l-a notificat prin executorul judecătoresc.
În drept au fost invocate prevederile art. 1073, art. 1077, art. 1197, art. 1337 Cod civil.
În susținerea cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, proba testimonială, expertiza topometrică.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosar, în copii, certificate pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: testament autentificat sub nr. 3536/09.12.2005 de BNP D. F. ( f 3), certificat de deces . nr._/22.09.2006 ( f 4), certificat de deces . nr._/25.09.2006 ( f 5), certificat de moștenitor nr. 161/01.11.1999 ( f 7), Chitanță încheiată la data de 07.03.1993 ( f 8), titlul de proprietate nr._/21.07.1998 ( f 9), adresa nr. 3242/28.09.2006 ( f 10-11), notificare ( f 12), proces verbal încheiat la data de 10.10.2006 de BNP N. T. ( f 13), Cerere de înscriere nr._/23.10.2006 ( f 16).
Prin Sentința civilă nr. 135/24.01.2007 instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta constatat că între reclamant în calitate de promitent cumpărător și L. A., în calitate de promitent vânzător a intervenit o convenție de vânzare cumpărate referitoare la suprafața de 3750 mp teren situat în extravilanul comunei Grădinari, ., urmând ca sentința să țină loc de act de vânzare cumpărare.
Prin Decizia civilă nr. 836/02.11.2011 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost casată Sentința civilă nr. 135/24.01.2007 iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță unde a fost înregistrată la data de 08.02.2012 sub nr._ .
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, au fost administrate interogatoriile părților ( f 26, f 27), au fost audiați martorii P. C., M. M., J. V. ale căror declarații consemnate în scris au fost depuse la dosar ( f 29-31).
De asemenea, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în specialitatea criminalistică ( f 146-151).
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit înscrisului sub semnătură privată denumit „ Chitanță” încheiat la data de 07.03.1993, L. A., autorul pârâtului, s-a obligat să vândă reclamantului L. V., imobilul teren arabil situat în extravilanul satului Tântava, pe tarlaua Moldoveni, amplasat pe două parcele, respectiv 2500 mp lângă vecinii: la N- drum de exploatare, la E – I. A., la S – drum de exploatare, la V – Șmatog N., respectiv_ mp lângă vecinii: la N – drum de exploatare, la E – A. G., la S – drum de exploatare, la V – Mariuța P. L..
Pentru a pronunța o sentință care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, trebuie îndeplinite condițiile de legalitate prevăzute de art.948 Cod civil, printre care consimțământul valabil al părții care se obligă, respectiv vânzătorul proprietar, exprimat prin semnătura sa.
Fiind supus expertizării grafologice s-a concluzionat că înscrisul sub semnătură privată intitulat „ Chitanță” care este datat „ astăzi 07.03.1993” și care are trecut ca titular pe numitul L. A., nu a fost scris și nici semnat la rubrica „ vânzător” de către numitul L. A..
Expertul a mai reținut că, examinarea comparativă a grafiei din textul și semnătura contestată, de pe chitanța în litigiu, în raport de grafia semnăturilor de referință ce i-au fost puse la dispoziție ca provenind de la numitul L. A., relevă deosebiri între cele două categorii de scris ( cel în litigiu și cel din semnăturile de comparație). Astfel, la nivel general se remarcă diferențe privitoare la: gradul de evoluție ( mediu la litigiu și inferior la comparație), forma mișcărilor de scriere ( unghiulară la litigiu și poligonată la comparație), coordonarea acestora ( bună la litigiu și slabă la comparație), forma continuității scrisului ( grupată la litigiu și tocată la comparație), cursivitatea execuției ( mai bună la litigiu) și viteza de redare ( medie la litigiu și redusă la comparație).
Expertul a mai susținut că ansamblul deosebirilor relevate demonstrează că textul și semnătura vânzătorului de pe chitanța în litigiu au ca autor o persoană diferită de cea de la care provin semnăturile de referință.
Reiese astfel din această probă științifică, că nu proprietarul terenului a fost cel care a semnat chitanța, în calitate de vânzător.
În ceea ce privește depozițiile martorilor P. C. și M. M. care au afirmat că L. A. a scris și semnat înscrisul denumit Chitanță, instanța le va înlătura, apreciind că sunt subiective și că nu reflectă adevărul în cauză.
În acest sens se reține că depozițiile celor doi martori contrazic o probă științifică, efectuată pe baza unor semnături de comparație ce aparțin numitului L. A. datând din anul 1992, așadar cu un an înaintea întocmirii Chitanței în litigiu.
Se mai reține de-asemenea că, în cuprinsul înscrisul denumit Chitanță datat 07.03.1993 este folosit termenul de „ notar public”, însă, notarii de stat au funcționat până la data de 17.11.1995 potrivit Legii nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notariale. Până la 17 noiembrie 1995, activitatea notarială a fost reglementată prin Decretul nr. 79 din 1950 și, ulterior, prin Decretul nr. 377 din 1960, potrivit cărora s-au instituit, în toată țara, notariatele de stat în care activau notarii, funcționari ai statului.
Prin urmare, atâta timp cât L. A., autorul pârâtului nu a semnat Chitanța datată 07.03.1993 și nu și-a asumat obligația de a vinde terenul situat în ., către reclamantul L. V., instanța nu poate considera Chitanța ca un antecontract de vânzare cumpărare și nu poate constata vânzarea, lipsind consimțământul părții care se obligă drept cerință esențială de validitate a actului juridic.
Posesia terenului în litigiu exercitată din anul 1993 de către reclamant împreună cu fii acestuia nu poate constitui o dovadă a realității promisiunii și, mai mult, titular de rol fiscal apare ca fiind pârâtul P. C..
Având în vedere că instanța reține neîndeplinirii acestei condiții de valabilitate a antecontractului de vânzare cumpărare, apreciază că nu se mai impune cercetarea și stabilirea îndeplinirii celorlalte condiții de admisibilitate a acțiunii.
Astfel fiind, instanța urmează să respingă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul L. V., împotriva pârâtului P. C. . In privința solicitării pârâtului P. C. de a fi obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată, instanța va obliga reclamantul la plata sumei de 3813 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care suma de 912 lei reprezentând onorariu pentru efectuarea expertizei grafologice, suma de 2700 lei reprezentând onorariu avocat și suma de 201 lei reprezentând contravaloare transport ( 480 km x 0,07 consum x 6 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul L. V. cu domiciliul în com. Grădinari, ., împotriva pârâtului P. C. cu domiciliul în B., ., jud. Ilfov, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 3813 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
A. V. DobreReymond-S. I.
.
Red. - A.V.D. -
4 ex.
Comunicată la .
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1724/2013. Judecătoria BOLINTIN VALE | Plângere contravenţională. Sentința nr. 759/2013.... → |
|---|
