Contestaţie la executare. Sentința nr. 8938/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8938/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 8648/193/2013
DOSAR NR._ Contestație la executare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
HOTĂRÂRE
Ședința publică din data de 23 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. A. - M.
Grefier - Terțis G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 8938
Pe rol pronunțarea asupra contestație la executare și asupra cererii de suspendare a cauzei, formulate de contestatorul G. I., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 16 septembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință și, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2013, sub nr. _ , având ca obiect contestație la executare, contestatorul G. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., anularea procesului verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunurile imobile nr._ din 09.04.2013, apreciind că este nelegal, netemeinic și abuziv.
În motivare, contestatorul a arătat în esență că, în mod nelegal s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor personale ale administratorului și nu ale bunurilor societății debitoare S.C. GID . un sediu social și care nu este la domiciliul administratorului, asupra celor două imobile, apartament și teren în suprafață de 1.800 m.p. ce fac obiectul măsurilor asiguratorii, fiind constituită o garanție ipotecară pentru un credit contractat de contestator și care se află încă în derulare.
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.129 din O.G.nr.92/2003.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat și administrat proba cu înscrisuri constând în: copia procesului verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunuri imobile nr._ din 09.04.2013 (filele 8-9).
Cererea contestatorului a fost legal timbrată, aceasta făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.04.2013, sub nr. _ , având ca obiect contestație la executare, contestatorul G. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice B., anularea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/09.04.2013, apreciind că este nelegală, netemeinică și abuzivă.
În motivare, contestatorul a dezvoltat aceleași apărări ca și în cadrul contestației de vizează procesul verbal de sechestru bunuri imobile și care face obiectul dosarului nr._ .
În drept, contestatorul a invocat dispozițiile art.129 din O.G.nr.92/2003.
În dovedirea cererii, contestatorul a solicitat și administrat proba cu înscrisuri constând în: copia Deciziei de instituire măsuri asiguratorii nr._ din 09.04.2013 (fila 7).
Cererea contestatorului a fost legal timbrată, aceasta făcând dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 194 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin încheierea de ședință din data de 28.08.2013, instanța a admis excepția conexității și a dispus conexarea dosarului nr._ la dosarul nr._, instanța urmând a verifica legalitatea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. nr._/09.04.2013 și a Procesului verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/09.04.2013.
Intimata Administrația Finanțelor Publice a mun.B. a formulat întâmpinare (filele 22-26) prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată.
În motivare, intimata precizează că, în calitate de organ de colectare a creanțelor fiscale, a comunicat petentului conform art.129 Cod procedură fiscală, Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/09.04.2013, prin poștă, cu confirmare de primire, din care reiese că s-a dispus măsura instituirii sechestrului asigurător, conform Procesului verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/09.04.2013, comunicat petentului odată cu Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii. Aceste măsuri au fost instituite pentru garantarea recuperării unei creanțe fiscale în cuantum total de 42.691 lei reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului ale S.C. GID . care petentul deține calitatea de administrator, măsurile fiind precedate și de emiterea Notificării privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare la plată cu nr._/23.08.2012, comunicată petentului la data 28.09.2012 prin poștă, cu confirmare de primire.
Susține intimata că prezenta contestația vizează măsurile asiguratorii și nu măsuri de executare, fiind astfel aplicabile dispozițiile art.129 Cod procedură fiscală și ale Ordinului ANAF nr.2605/2010 și precizează că instituirea măsurilor asiguratorii s-a realizat în condiții de legalitate și temeinicie, ca efect al eliminării pericolului ca debitorul să se sustragă de la executare, însăși demararea procedurii de atragere a răspunderii solidare, dă naștere unor indicii relative la reaua credință a petentului în calitate de asociat și administrator al unei societăți debitoare, în ce privește îndeplinirea obligațiilor ce decurg din raportul juridic fiscal.
Aceste aspecte au fost redate și în Referatul justificativ al măsurilor asiguratorii nr._/09.04.2013 care rețin în premisa analizei, istoricul conduitei fiscale a contribuabilului și precizează intimata că procedura de angajare a răspunderii persoanei obligate în solidar cu debitorul să plătească obligațiile restante ale debitorului declarat insolvabil constă în emiterea unui act administrativ fiscal concretizat într-o decizie, aceasta din urmă constituind titlu de creanță, conform art.110 Cod procedură fiscală și care, la scadență, se va transforma în titlu executoriu, situația ce va declanșa procedura de executare propriu-zisă.
Mai arată intimata că, până la momentul instituirii măsurilor asiguratorii, societatea S.C. GID . de drept fiscal a fost somată în nenumărate rânduri asupra obligațiilor fiscale și au fost demarate împotriva acestuia măsuri de executare silită, fără a se ajunge însă la finalitatea prevăzută de lege, motiv pentru care s-a apreciat că subzistă pericolul înstrăinării bunurilor petentului față și de cuantumul mare al creanței, situație care a justificat aplicarea măsurilor asiguratorii. Prin urmare, în cazul de față, măsurile asiguratorii nu au fost luate asupra patrimoniului societății pentru că acesta nu există, ci au fost avute în vedere bunurile personale ale celor care au administrat societatea și cărora legea, prin art.27 Cod procedură fiscală, le-a instituit o răspundere față de ajungerea societății la starea de insolvabilitate, răspundere care s-a concretizat deja prin emiterea unei decizii care constituie titlu de creanță și totodată, act administrativ fiscal.
Intimata precizează că măsurile asiguratorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul antrenării răspunderii solidare, chiar înainte de emiterea unei decizii în acest sens, acestea nefiind condiționate de individualizarea creanței asupra persoanei răspunzătoare în condițiile art.27 Cod procedură fiscală și nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare și astfel, aprecierea petentului că măsurile asiguratorii nu se justifică datorită faptului că nu există individualizat titlul de creanță împotriva sa ca persoană fizică, nu este plauzibilă întrucât, din dovezile existente la dosarul fiscal al societății rezultă fără echivoc că obligațiile de plată provin din perioada când petentul era administratorul societății, iar în ce privește recuperarea creanței fiscale, istoricul comportamental al societății și al petentului indică un anumit risc în ce privește recuperarea creanței, derivând din împrejurarea că măsurile de executare silită declanșate împotriva societății debitoare nu au avut finalitatea prevăzută de lege datorită lipsei disponibilului bănesc, lipsei bunurilor din patrimoniul societății, neefectuarea plăților către bugetul de stat, iar o eventuală analiză a obligațiilor de plată și a răspunderii acestora nu poate fi discutată decât în cadrul unei acțiuni de contencios administrativ și nu pe calea contestației la executare.
În drept, intimata a invocat dispozițiile Ordinului ANAF nr.2605/2010 și ale Codului de procedură fiscală.
În dovedire, intimata a depus la dosar Notificarea privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare la plată nr._/23.08.2012 și dovada de comunicare către contestator (filele 15-17), Referatul justificativ al măsurilor asigurătorii nr._ din 09.04.2013 (filele 18-19), copia Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr._ din 09.04.2013 (fila 22), copia Procesului verbal de sechestru asigurătoriu pentru bunuri imobile nr._ din 09.04.2013 (filele 26-27), extrasul de C.F. nr._/C1-U2 și nr._/C1-U2 (filele 30-31), Ordinul nr.2605/2010 (filele 34-49), dovada de comunicare către contestator a Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii și a procesului verbal de sechestru bunuri imobile (fila 50).
La data de 22.07.2013 contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare (fila 29), prin care a susținut că intimata nu a respectat dispozițiile Ordinului ANAF nr.2605/2010 cu privire la întocmirea unui referat justificativ anterior emiterii Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, întrucât această decizie nu conține nicio referire la vreun Referat justificativ, fiind menționată doar Notificarea privind atragerea răspunderii solidare, însă acest act nu se regăsește în procedura de aplicare efectivă a măsurilor asiguratorii.
Acesta mai susține că intimata a încălcat prevederile art.129 Cod procedură fiscală întrucât bunurile asupra cărora au fost instituite măsurile asiguratorii sunt bunuri dobândite împreună cu soția sa, G. D., care nu are calitatea de acționar la S.C. GID . că nu i s-a comunicat Referatul justificativ al măsurilor asiguratorii.
Contestatorul a depus noi înscrisuri, respectiv copia cererii înregistrate sub nr._/19.07.2013 la A.F.P. B. (fila 33), Notificarea privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare (fila 34), Ordinul 2605/2010 (filele 36-51), Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii (fila 52), Procesul verbal de sechestru asigurator bunuri imobile (fila 54), copia cererii înregistrate sub nr._/27.05.2013 la A.F.P. B. (fila 56), copia cererii înregistrate sub nr._/18.07.2013 la A.F.P. B. (fila 59).
La data de 13._ intimata a depus note scrise (fila 70), prin care a susținut că instituirea măsurilor asiguratorii s-a realizat în condiții de legalitate și temeinicie, iar argumentele petentului că măsura asiguratorie este nelegală deoarece privește un bun aflat în coproprietate cu soția sa este lipsită de fundament juridic, deoarece măsura asiguratorie nu vizează executarea ci este menită doar să indisponibilizeze bunul în vederea unei executări silite viitoare, iar pentru instituirea ei nu cere și consimțământul soțului nedebitor, întrucât nu vizează înstrăinarea bunului. Intimata consideră că actele juridice fiscale care privesc sechestrul asigurator sunt întocmite cu respectarea prevederilor legale, nefiind vorba de cauze de nulitate absolută și nici de nulitate relativă, deoarece petentul nu a făcut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestora.
Instanța, pentru justa soluționare a cauzei, a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți.
La termenul de judecată de astăzi, contestatorul a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva Referatului justificativ al măsurilor asiguratorii nr._/09.04.2013 care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. la data de 09.09.2013.
Analizând cererea contestatorului și ansamblul probelor administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Situația de fapt:
La data de 23.08.2012, intimata Administrația Finanțelor Publice B. a emis Notificarea privind deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare la plată nr._ privind contestatorul G. I. (fila 15), fiind comunicată acestuia la data de 28.09.2012 (fila 17) prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, întrucât în urma analizării datelor fiscale ale debitoarei S.C.GID . constatat că aceasta înregistrează obligații fiscale restante în sumă de 38.045 lei, contestatorul fiind invitat în termen de 5 zile la sediul intimatei pentru a-și exprima un punct de vedere față de aplicabilitatea dispozițiilor art.27 Cod procedură fiscală.
Prin Decizia nr._ din data de 09.04.2013 (fila 22), intimata Administrația Finanțelor Publice B. a dispus instituirea măsurilor asigurătorii asupra bunurilor contribuabilului G. I., administratorul debitorului principal ., măsuri destinate eliminării riscului privind nerecuperarea creanțelor bugetare către ANAF de la persoana față de care se va angaja răspunderea solidară la plată cu debitoarea S.C. GID .> În baza acestei decizii, s-a întocmit Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri imobile nr._/09.04.2013 (fila 26), cu referire la imobilul apartament situat în B., ., ., ap.11, . și terenul extravilan în suprafață de 1.800 m.p., ambele aflate în coproprietatea debitorului și a soției sale G. D..
În scopul emiterii deciziei menționate, organele fiscale au avut în vedere existența Referatului justificativ al măsurilor asigurătorii nr._/09.04.2013 (fila 18), document din care rezultă că administratorul S.C. GID .-a prezentat la organul fiscal în termenul prevăzut în notificare și nici nu a formulat în scris un punct de vedere față de începerea procedurii de atragere a răspunderii solidare, fapt pentru care s-a constatat acceptul tacit al acestuia cu privire la acțiunea de deschidere a procedurii de atragere a răspunderii solidare la plată. Totodată, s-a constatat că domnul G. I., în calitate de administrator al S.C. GID . de la plata datoriilor către bugetul consolidat al statului, neachitând datoriile fiscale la scadență, ultima plată prin care au fost achitate sume mici comparativ cu nivelul obligațiilor fiscale restante a fost efectuată la data de 14.11.2012, iar față de comportamentul fiscal necorespunzător se va proceda la declararea stării de insolvabilitate conform art.176 Cod procedură fiscală.
Cu privire la solicitarea contestatorului de a se dispune suspendarea judecății până la soluționarea irevocabilă a contestației formulate împotriva Referatului justificativ care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B., instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât, deși Referatul justificativ a stat la baza întocmirii deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, verificarea legalității acestuia în cadrul unei contestații separate înregistrate pe rolul instanței de contencios fiscal nu atrage suspendarea de drept a contestației la executare, iar instanța apreciază că, față de motivele de nelegalitate invocate de contestator cu privire la Referatul justificativ care vor fi analizate și în prezenta contestație, nu se impune suspendarea cauzei.
Norme juridice aplicabile:
Măsurile asigurătorii sunt mijloace procesuale care au ca scop asigurarea părții asupra posibilității de realizare efectivă a executării silite, dacă va obține titlu executoriu, dar nu reprezintă acte de executare silită, iar potrivit dispozițiilor art. 129 alin. 3 din O.G. nr.92/2003, măsurile asigurătorii pot fi luate și înainte de emiterea titlului de creanță, inclusiv în cazul efectuării de controale sau al antrenării răspunderii solidare. Prevederile art. 2.1 pct. e din Ordinul nr. 2605/2010 pentru aprobarea Procedurii de aplicare efectivă a măsurilor asigurătorii stabilesc că organul de control poate dispune măsurile în discuție inclusiv în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare, înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Se constată astfel că, instituirea unor măsuri de tipul celor contestate în speță nu este condiționată de individualizarea creanței și nici de finalizarea procedurii de atragere a răspunderii solidare a administratorului societății debitoare, în condițiile art. 27 O.G.nr.92/2003, iar măsurile contestate în speță s-au dispus în cadrul unei astfel de proceduri, privitoare la petentul G. I..
Verificând Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/09.04.2013, instanța constată aceasta a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Ordinului nr. 2605/2010 care prevede expres în art. 2.2. că organul de executare poate dispune și duce la îndeplinire măsurile asigurătorii ori de câte ori sunt indicii că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea, în următoarele situații: lit. d) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile pentru deschiderea procedurii de atragere a răspunderii solidare înainte de emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Sub acest aspect, instanța reține că potrivit Referatului justificativ al măsurilor asiguratorii emis la data de 09.04.2013, administratorul S.C. GID . G. I., nu s-a prezentat la organul fiscal în termenul prevăzut în notificare și nici nu a formulat în scris un punct de vedere față de începerea procedurii de atragere a răspunderii solidare, și mai mult, s-a constatat că domnul G. I., în calitate de administrator al S.C. GID . sustras de la plata datoriilor către bugetul consolidat al statului, neachitând datoriile fiscale la scadență, având un comportament fiscal necorespunzător care va determina declararea stării de insolvabilitate. Instanța apreciază că, prin comportamentul fiscal al contestatorului G. I., în calitate de administrator al S.C. GID . intimată în cadrul referatului justificativ al măsurilor asiguratorii, s-a făcut dovada existenței un risc potențial de nerecuperare a creanțelor fiscale și atât timp cât contestatorul, în calitate de administrator al societății debitoare, s-a sustras plăților bugetului consolidat al statului, fără a oferi nicio justificare organului fiscal deși a fost notificat în acest sens, instanța apreciază că acesta, nici în calitate de persoană fizică obligată în solidar cu societatea a cărei insolvabilitate va fi atrasă, nu-și va asuma obligațiile de plată restante și nu va avea un comportament corect, dând naștere astfel unor indicii de sustragere, sub orice formă, de la plata acestora, inclusiv prin înstrăinarea bunurilor existente în patrimoniul personal.
Cu privire la apărarea contestatorului că în mod nelegal s-a dispus instituirea măsurilor asiguratorii asupra unor bunuri personale care nu fac parte din patrimoniul societății debitoare, instanța apreciază că este neîntemeiată întrucât, acesta a fost și scopul legiuitorului atunci când a instituit răspunderea solidară a administratorului cu societatea debitoare, respectiv de a se garanta executarea obligațiilor fiscale, dacă nu de societatea debitoare, atunci de administrator cu bunurile proprii. Totodată, nici faptul că aceste bunuri sunt în coproprietatea devălmașă a contestatorului cu soția sa nu poate atrage nelegalitatea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii deoarece acestea nu sunt măsuri de executare ci doar de indisponibilizare, în cuprinsul deciziei fiind menționată calitatea de bun comun a celor indisponibilizate astfel că, în cazul în care se va ajunge la executare silită, nu se va urmări decât partea din bun care îi aparține contestatorului determinată în urma promovării unei acțiuni de partaj tocmai în acest scop.
Instanța mai constată că, potrivit dispozițiilor Ordinului ANAF nr.2605/2010, legalitatea Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nu este condiționată de comunicarea către debitor a Referatului justificativ, acesta fiind întocmit doar într-un singur exemplar și propus spre avizare de șeful serviciului de specialitate coordonatorului acestuia, potrivit art.5.1.7, fiind obligatorie doar comunicarea deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii, în aceeași zi sau în ziua imediat următoare, această obligație fiind respectată în cazul de față de organul fiscal întrucât, atât Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr. nr._ din 09.04.2013 cât și Procesul verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._ din 09.04.2013 au fost comunicate contestatorului prin poștă, cu scrisoare recomandată, la data de 12.04.2012 (filele 50, 51).
Față de ansamblul elementelor de fapt și de drept prezentate, întrucât nu sunt date motive de invalidare a măsurilor contestate, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul G. I. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice, împotriva Deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii nr. nr._/09.04.2013 și a Procesului verbal de sechestru asigurator bunuri imobile nr._/09.04.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendarea a cauzei, formulată de contestator, ca neîntemeiată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatorul G. I., CNP_, domiciliat în mun. B., ., scara C, ., în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., Piața Revoluției nr. 5, județul B.., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 23.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. A. – M. Terțis G.
Redact./Tehnoredact. Jud. P.A.M.
Ex. 6 - 15 oct. 2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 5514/2013. Judecătoria BOTOŞANI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2178/2013. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
