Plângere contravenţională. Sentința nr. 379/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 379/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 18009/193/2011
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 16.01.2013
Completul compus din :
PREȘEDINTE – T. C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA NR. 379
Pe rol judecata pricinii de contencios administrativ având ca obiect plângere contravențională, privind pe petentul C. V. în contradictoriu cu intimatul IPJ B..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, la prima și la a doua strigare a pricinii, părțile nu se prezintă.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri și văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 30.11.2011, petentul C. V. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul IPJ B., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 16.11.2011.
În motivare, se arată că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate, acesta nefiind lizibil și, pe de altă parte, cuprinzând erori în privința numelui contravenientului (C. în loc de C.). Susține petentul că, în ziua sancționării sale, se deplasa pe . municipiu, cu autoturismul_, și că a redus viteza în dreptul magazinului Romarta, acordând prioritate unui pieton angajat în deplasare, din partea dreaptă. Pietonul respectiv a parcurs trei sferturi din lățimea străzii până ca petentul să ajungă la marcajul pietonal. În timp ce autoturismul se afla pe trecere, un alt pieton s-a angajat în traversare, în mod neregulamentar. Mai învederează petentul că sarcina probei aparține părții adverse și că în speță este dat un caz de înlăturare a caracterului contravențional al faptei.
În dovedire, petentul a depus la dosar, în copie, procesul-verbal contestat.
Prin întâmpinare, intimatul IPJ B. a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta. S-a învederat, în esență, că petentul a fost sancționat pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 și că pentru a proceda astfel, agentul rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe . municipiu, a observat în mod direct autoturismul_ condus de petent, neacordând prioritate unei persoane angajate regulamentar în traversarea drumului public.
În dovedire, intimatul a depus la dosar originalul procesului-verbal, raportul agentului constatator, planșe foto, înregistrarea video a contravenției.
În cauză s-a procedat la audierea agentului constatator și s-a administrat proba cu cercetarea la fața locului.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În data de 16.11.2011, prin procesul-verbal de contravenție . nr._, petentul C. V. a fost sancționat cu „avertisment”, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 coroborat cu art. 135 lit. h din HG nr. 1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002), anume neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public… Complementar, s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, scop în care s-a procedat la reținerea permisului de conducere al petentului. Pentru a aplica aceste sancțiuni, agentul constatator a reținut că în aceeași zi, la ora 16,09, petentul aflat la volanul autoturismului_, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii Calea Națională, în dreptul magazinului Romarta.
Cercetând procesul-verbal de contravenție, sub aspectul legalității, instanța observă că în speță nu sunt incidente cauze de nulitate dintre cele prevăzute la art. 17 din OG nr. 2/2001, anume lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele și domiciliul contravenientului, fapta săvârșită, data acesteia și semnătura agentului constatator.
Reține instanța, în acest context, că neregularitățile invocate de petent (caracterul ilizibil al scrierii, consemnarea eronată a numelui contravenientului) se circumscriu reglementării realizate prin art. 16 din OG nr. 2/2001 și, chiar reale fiind, pot constitui doar cauze de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție. Aceasta presupune, pe de o parte, că petentul trebuie să facă dovada vătămării sale – ceea ce nu s-a întâmplat în cauză – iar, pe de altă parte, că instanța însăși s-ar afla, din pricina respectivelor neregularități, în imposibilitatea de a aprecia faptele în funcție de totalitatea circumstanțelor speței. Or, această ultimă împrejurare, pentru a cărei evitare a și fost prevăzută consemnarea totalității mențiunilor de la art. 16, nu poate fi considerată ca incidentă în cauză, de vreme ce petentul a avut posibilitatea de a prezenta și de a dovedi aspectele pe care le-a considerat utile poziției sale.
Se notează că, oricum, exemplarul depus la dosar de intimatul IPJ B. cuprinde mențiuni lizibile și că, pe de altă parte, de vreme ce petentul nu a susținut și nu a dovedit că procesul-verbal s-ar referi la o altă persoană, notarea numelui C. în loc de C. se relevă a fi e simplă eroare materială, inaptă să impună desființarea actului contestat.
În privința temeiniciei instituirii răspunderii contravenționale în sarcina petentului, instanța reține, cu titlu de premisă, că procesul-verbal reprezintă în sine un mijloc de probă necesar și suficient pentru constatarea și sancționarea contravențiilor, cu atât mai mult cu cât faptele sunt percepute direct de către cei învestiți a le sancționa. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi însă răsturnată prin probe contrare, apte a indica o altă realitate decât cea reținută prin actul administrativ în discuție ori, cel puțin, a plasa sub semnul îndoielii situația de fapt descrisă de agentul constatator.
În speța de față, situația de fapt menționată a fost observată personal de către agent, acesta realizând, totodată, o înregistrare video a presupusei abateri rutiere. Din planșele foto comunicate la dosar rezultă însă un prim element problematic, anume împrejurarea că, la momentul înregistrării, în raza de acțiune a aparatului video nu se afla și linia de demarcație dintre trotuar și marcajul pietonal, aceasta fiind obturată de o . utilaje aflate în zonă, vizibile în respectivele planșe.
Cu prilejul cercetării locale (fila 34 verso) s-a mai constatat că marginea din spate a autoturismelor aflate în parcarea de unde se monitoriza traficul în ziua sancționării petentului se situează pe linia ce descrie limita dintre trotuar și banda I de circulație/marcajul pietonal. Această concluzie infirmă susținerea agentului constatator (fila 30), anume că limita menționată s-ar fi aflat într-un plan mai îndepărtat și, prin urmare, autoturismul_ era la distanță de marcajul pietonal, reclamantul având posibilitatea să sesizeze intenția pietonului și să acorde prioritate acestuia.
Constată instanța, prin urmare, că pietonul surprins în prima planșă foto de la fila 15, se afla în imediata apropiere a limitei trotuar/trecere, astfel încât este de admis că angajarea sa în traversare se petrecuse de puțin timp. Pe de altă parte, la momentul respectiv, și autoturismul petentului se afla foarte aproape de trecere, fiind plauzibilă susținerea acestei părți, anume că pietonul în discuție s-a angajat în trecere când autoturismul însuși se afla pe marcaj. De altfel, doar astfel se poate explica situația de fapt pe care o atestă a doua planșă foto, anume că doar într-o secundă (de la momentul 16:09:23 la momentul 16:09:24), pietonul s-a apropiat la mai puțin de un pas de vehicul, iar acesta din urmă pare a se afla într-un plan mai apropiat, respectiv pe trecere ori chiar înaintea acestea (privindu-se dinspre locul de staționare al echipajului rutier).
În condițiile date, mai este de apreciat că pietonul, observând că autoturismul a ocupat primul spațiul marcat transversal, ar fi trebuit să permită continuarea deplasării de către acest din urmă participant la trafic. Cum un atare comportament nu a fost adoptat, nu se mai poate vorbi despre o traversare regulamentară și despre obligația corelativă a conducătorului auto, de a ceda trecerea.
Față de ansamblul aspectelor prezentate, instanța este ținută să constate că situația de fapt descrisă în procesul-verbal nu apare susținută de elementele invocate de intimatul IPJ B. (înregistrare video) și nici de configurația zonei, în speță fiind dat cel puțin un dubiu în privința existenței abaterii, dubiu ce funcționează în favoarea petentului (potrivit jurisprudenței CEDO, în cauză sunt aplicabile garanțiile specifice materiei penale: sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat). Dubiul în discuție este apt să afecteze prezumția de temeinicie a actului administrativ analizat și să impună invalidarea acestuia, în cadrul unei soluții de admitere a plângerii.
Așa fiind, instanța va primi cererea petentului și va anula procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul C. V., domiciliat în B., . nr. 10, ., . cu intimatul IPJ B..
Desființează procesul-verbal contestat (. nr._ din 16.11.2011).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./tehnored., Jud. MTC
4 ex., 29.04.2012
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3926/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2013.... → |
|---|
