Pretenţii. Hotărâre din 25-11-2013, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 16928/193/2012
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. JUDEȚUL B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 25 NOIEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: A. E.
GREFIER: S. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
La ordine este judecarea acțiunii având ca obiect pretenții bănești, formulată de reclamanta Asociația de proprietari Sucevei nr. 7 A + B, B. în contradictoriu cu pârâții M. B. – prin Primar și P. C. precum și chemații în garanție S.C. „ L.” S.A., P. C., B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat A. B. C., cu împuternicire avocațială pentru reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită, cu pârâtul/ chematul în garanție P. C..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, interpelat, apărătorul ales al reclamantei arată că nu mai are alte probe de formulat în afară de înscrisurile deja depuse la dosar. Cu privire la cererea de chemare în garanție, avocat A. B. C. depune o . înscrisuri și arată că nu se poate reține culpa membrilor asociației în acumularea datoriilor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de ridicat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului.
Avocat A. B. C., pentru reclamantă, solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar chitanță reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA:
Asupra cererii civile de față;
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 23.10.2012 reclamanta Asociația de Proprietari nr.7A+B a solicitat obligarea pârâtului M. B. – prin Primar, în calitate de proprietar pentru spațiul deținut de chiriașul acestuia, P. C. din Cămin Textila, camera 65, la plata sumei totale de 3795,57 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației aferente perioadei octombrie 2009 – ianuarie 2012, din care suma de 2213,1 lei reprezintă debit și 1582,47 lei reprezintă majorări de întârziere. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 350 lei reprezentând onorariu avocat.
În motivare, reclamanta a arătat că în conformitate cu legislația în vigoare ce guvernează activitatea asociațiilor de proprietari, pârâtul este obligat să achite lunar cheltuielile datorate asociației cu titlu de cote de contribuție în care sunt incluse cheltuielile comune dar și eventuale cheltuieli cu furnizorii de servicii. Că pârâtul este proprietarul apartamentului și nu chiriașul. Că art. 49 din Legea 230/2007, coroborat cu art.25 din HG 400/2003 prevede faptul că termenul de plată al cotelor de contribuție la cheltuielile asociației este de 20 de zile calendaristice de la afișarea listelor și că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 230/2007, neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit, duce la acționarea în instanță a proprietarilor. Că listele au fost afișate la avizierul de pe casa scării, de unde pârâtul a putut lua la cunoștință însă acesta nu a contestat valorile aferente apartamentului. Că listele de plată au trecute numele chiriașului care domiciliază la adresa unde s-a făcut consumul, pentru ca proprietarul, prin administrator, să aibă cunoștință de cotele de contribuție pentru fiecare chiriaș în parte, să poată gestiona optim fiecare apartament proprietate, respectiv să facă contestații în măsura în care are obiecții.
Se mai motivează că anterior introducerii cererii de chemare în judecată, pârâtul a fost notificat să-și achite debitul restant dar nu a dat curs acestei solicitări. De asemenea, nu a solicitat nici o eșalonare a debitului datorat în calitate de proprietar prin administrator.
În drept, s-au invocat dispozițiile Codului civil și art. 50 alin. 1 și art. 58 din Legea 230/2007.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Legal citat, pârâtul M. B. – prin Primar a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a chiriașului P. C., a membrilor Comitetului Executiv, inclusiv a Președintelui Asociației de P. nr.7A+B (B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C., precum și a S.C. „ L.” S.A.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității sale procesuale pasive, arătând că, în conformitate cu dispozițiile art. 23 alin. 1 din legea 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale. De asemenea legiuitorul a precizat expres că autoritatea publică locală – consiliul local exercită atribuții privind administrarea domeniului public și privat al municipiului și că în exercitarea acestor atribuții consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a municipiului. Se mai arată de către pârât că prin HCL nr. 204/31.05.2005, Consiliul Local al mun. B. a adoptat Regulamentul de Organizare și funcționare al Serviciului public de administrare a fondului locativ și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință către S.C. „L.” S.A. și că, prin aceeași hotărâre s-a aprobat și delegarea gestiunii către S.C. „L.” S.A. Astfel, aceasta din urmă trebuia să administreze fondul locativ ca un „bun proprietar” și apreciază că S.C. „L.” S.A. ar putea sta în judecată în calitate de pârât.
Pe fond, pârâtul M. B. – prin Primar a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că prejudiciul reclamantei nu este cert, lichid și exigibil.
Pârâtul M. B. – prin Primar a formulat și cerere de chemare în garanție a chiriașului P. C., a membrilor Comitetului Executiv, inclusiv a Președintelui Asociației de P. nr.7A+B (P. C., B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C., precum și a S.C. „ L.” S.A., prin care a solicitat obligarea acestora la plata sumelor stabilite în sarcina sa, în cazul în care urmează a cădea în pretenții, atât cu privire la datoriile solicitate de reclamantă cât și cu privire la cheltuielile de judecată.
Se motivează că, în calitate de parte a unui contract de închiriere, P. C. a fost beneficiar direct al serviciilor ce i-au fost prestate în mod direct de către asociația de proprietari, acesta asumându-și obligația de a plăti cheltuielile privind utilitățile locuinței. Că, comitetul executiv al Asociației de P. are obligația de a supraveghea desfășurarea tuturor activităților din cadrul asociației, în mod special situația încasărilor și a plăților lunare or se constată o vădită rea – credință din partea acesteia care nu a respectat termenul de 90 de zile de la data înregistrării debitelor, după care legea dă posibilitatea să facă demersuri în vederea recuperării lor. Că, acumularea de datorii de către chiriașul în cauză a fost acceptată în mod tacit de către Asociație. Se mai motivează că P. C. – chiriașul pentru care se solicită obligarea la plata datoriilor către Asociația de Proprietari nr.7A+B a încheiat contract de închiriere direct cu S.C. „ L.” S.A.. Prin contractul de închiriere, chiriașul și-a însușit și asumat obligația de a plăti cheltuielile privind utilitățile locuinței, iar S.C. „ L.” S.A. avea obligația de a urmări îndeplinirea acestei obligații către chiriaș. De asemenea, tot S.C. „ L.” S.A. avea atât dreptul cât și obligația de a solicita rezilierea contractului de închiriere atât în temeiul art. 24 din Legea 114/1996 cât și în temeiul Regulamentului aprobat prin HCL nr. 204/31.05.2005 și a clauzelor contractului de delegare a gestiunii nr. 4000/30.01.2007, în cazul în care chiriașul nu și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată a cheltuielilor privind utilitățile locuinței.
Legal citați, chemații în garanție nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări, cu excepția S.C. „ L.” S.A. care a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca nefondată.
În motivare, se arată că obligația de plată a debitelor restante cade exclusiv în sarcina celui care le produc, în cazul de față P. C., precizând că pe rolul instanței au existat mai multe dosare cvasi – similare ( diferă doar numele pârâților și cuantumul debitelor restante), cauze ce au fost soluționate fie prin respingere, fie cu admitere doar împotriva proprietarului. Arată că S.C. „L.” S.A. a fost angajată să administreze bunurile imobile în cauză, fără atragerea unor obligații personale ce ar privi suportarea unor cheltuieli. Că singura sa posibilitate de acțiune este aceea de a rezilia contractul de închiriere, cu evacuarea chiriașului restanțier – acțiune care limita creșterea cheltuielilor dar fără recuperarea debitelor deja create. În cele din urmă, singura posibilitate de recuperare a debitelor rămâne acțiunea directă împotriva celui care le-a produs și s-a bucurat de serviciile în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu situația de fapt, obiectul cererii de chemare în judecată și temeiul de drept invocat, având în vedere prevederile art.137 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B., instanța va pronunța o soluție de respingere, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 41 alin. 1 C.pr.civ. orice persoană care are folosința drepturilor și obligațiilor civile poate să fie parte în judecată pentru a-și apăra drepturile și interesele legitime, ca reclamant sau pârât, după caz, cu îndeplinirea unor condiții și anume: să pretindă un drept; să justifice un interes și să aibă calitate procesuală. Potrivit Legii administrației publice locale nr. 215/2001, (art.20) comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. Prin urmare, cererile în justiție împotriva unităților administrativ-teritoriale trebuie formulate direct împotriva comunei, orașului, municipiului sau județului (după caz), în calitate de pârâte. Potrivit Legii nr. 215/2001, municipiul este persoană juridică de drept public, cu patrimoniu propriu și capacitate juridică deplină (art. 21), titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acesta este parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. Rezultă, așadar, că actele juridice civile încheiate de organele comunei, orașului municipiului sau județului, în limita puterilor ce le-au fost conferite sunt înseși actele comunei, orașului municipiului sau județului respectiv. (art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954), iar nu ale autorităților publice locale, deoarece acestea nu sunt entități distincte, separate de unitatea administrativ-teritorială, ci părți constitutive (organe) ale acesteia. Pe cale de consecință, calitatea de parte, adică de titular de drepturi subiective sau obligații civile revine întotdeauna însăși persoanei juridice, iar nu autorităților publice locale care nu sunt mandatari, nici măcar reprezentanți legali, întrucât nu sunt organisme juridice distincte de persoana juridică respectivă. Din această perspectivă, observând competențele și atribuțiile consiliului local enumerate în conținutul art.36 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, republicată, instanța constată că acestea nu au legătură cu raportul juridic dedus judecății.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin HCL nr. 204/2005 (fila 67 ds.), Consiliul Local al M. B. aprobă delegarea gestiunii Serviciului public de administrare a fondului locativ aflat în proprietatea Municipiului B. către S.C. L. S.A. B., în conformitate cu prevederile art.13 al.2 lit.a din O.G. nr. 71/2002.
În baza contractului nr. 4000/30.01.2007 (fila 64 ds.), S.C. L. S.A. B. încheie cu numitul P. C. contractul de închiriere pentru camera nr. 65 situată în Căminul Textila din B. Calea Națională nr. 34.
Potrivit art. 3 lit. j, art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, si art. 32 din Normele Metodologice de aplicarea a Legii nr. 230/2007, aprobate prin HG nr. 1588/2007, M. B. în calitate de proprietar al camerei nr. 65 situată în Căminul Textila din B., este obligat la achitarea cheltuielilor comune de întreținere.
În perioada octombrie 2009 – ianuarie 2012 camera 65 a Căminului Textila din B., a fost locuită de P. C. care a înregistrat datorii în cuantum total de 3795,57 lei la cheltuielile comune de întreținere a imobilului, acestea fiind evidențiate în listele de plată lunare depuse la dosar de reclamanta.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată în care sunt menționate cheltuielile asociației de proprietari, cota aferentă de contribuție la aceste cheltuieli. Potrivit art. 25 din Norme metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, o atare reglementare a obligației de plată a proprietarului fiind cuprinsă și în art. 25 alin. 1 si art. 23 pct A lit. b din HG nr. 400/2003, dispoziții aplicabile anterior Legii nr. 230/2007.
Potrivit art. 58 din Legea 230/2007, „instituțiile administrației publice locale care dețin în proprietate apartamente, au aceleași drepturi și obligații ca oricare alt proprietar din condominiu și au obligația să mandateze persoane fizice sau juridice pentru a colabora cu asociația de proprietari. Raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute în prezenta lege”.
Prin urmare, fiind incidente în cauză dispozițiile legale evocate în precedent, instanța reține în primul rând, existența certă a unei creanțe principale în favoarea reclamantei, în cuantum total de 2213,1 lei. Totodată, se reține împrejurarea că această creanță nu s-a stins prin plată, debitorul nefăcând dovada achitării acestei datorii Astfel, în lumina art. 1082 C.civ, sub aspect probatoriu creditorul este obligat să facă dovada creanței sale, iar apoi, fiind satisfăcută această cerință, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. În cauză însă, pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului, astfel că, neexecutarea obligației rezultă cu certitudine, și îi este imputabilă.
În ce privește creanța accesorie creanței principale, constând în penalități de întârziere, instanța reține că potrivit hotărârilor Adunării Generale a Asociației de P. nr.7 A+B (fila 8 ds.), pentru întârzierea la executare, debitorul urmează să plătească 0,2 % din debit pentru fiecare zi de întârziere. Cum pârâtul nu a achitat sumele corespunzătoare cheltuielilor de întreținere, instanța apreciază că pentru perioada ce face obiectul prezentei cereri, raportat la creanța principală, pârâtul datorează penalități în cuantum total de 1582,47 lei.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. B., instanța reține următoarele:
Reglementată în art. 60-63 Cod procedură civilă, instituția chemării în garanție conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane care ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar pierde procesul. Prin garanție se înțelege în general acea obligație pe care și-o asumă o persoană de a apăra o altă persoană împotriva unei pagube ce s-ar putea produce și de a o despăgubi, în ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenții. Chemarea în garanție urmărește tocmai realizarea obligației de garanție în cadrul procesului în care cel garantat este amenințat în dreptul său de către o altă persoană. Prin urmare, din interpretarea reglementării evocate, se degajă concluzia că această formă de intervenție forțată este posibilă ori de câte ori partea care ar putea pierde procesul poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte cu o cerere de garanție sau în despăgubire.
Având în vedere faptul că raportul juridic obligațional de plată a sumei de 3795,57 lei la care a fost obligat pârâtul, se stabilește între acesta și chiriașul P. C., instanța, urmează a analiza distinct cererile de chemare în garanție formulate de M. B. în contradictoriu cu S.C. L. S.A. B., P. C., B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C..
În speță, P. C. a fost beneficiar direct a serviciilor de utilități furnizate pentru camera nr. 65 a Căminului Textila din B. Calea Națională nr. 34A. Potrivit contractului de închiriere, chematul în garanție s-a obligat să suporte cheltuielile privind utilitățile locuinței inclusiv contravaloarea cheltuielilor comune asociației de proprietari. Potrivit listelor lunare de cheltuieli depuse de reclamantă la dosarul cauzei, P. C. a înregistrat datorii în cuantum 2213,1 lei la cheltuielile comune de întreținere a imobilului, iar pentru neplata acestora datorează penalități în cuantum de 1582,47 lei.
În ceea ce privește S.C. L. S.A. B., și chemații în garanție P. C., B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C. instanța reține că acestora nu le incumbă obligația de plată a cheltuielilor de întreținere pentru camera 65 din Căminul Textila situat în B. Calea Națională nr. 34A. Nu pot primi eficiență în cauză susținerile pârâtului potrivit cărora obligația de plată a cheltuielilor care fac obiectul prezentei judecăți, derivă din obligația chematei în garanție de a urmări respectarea obligațiilor chiriașului de plată a cheltuielilor comune și a cheltuielilor cu furnizorii de servicii. Este de observat că obligațiile S.C. L. S.A. B. asumate prin contractul nr. 4000/2007 se circumscriu obligațiilor specifice unui operator de servicii care privesc activitățile de exploatare, întreținere și reabilitare a spațiilor care compun fondul locativ al municipiului B.. Pe de altă parte, din motivarea cererii de chemare în garanție a S.C. L. S.A. se desprinde concluzia că temeiul obligării acesteia la plata cheltuielilor de întreținere aferente camerei 65 din Căminul Textila, corespunde conceptului de "răspundere civilă delictuală pentru fapta altuia" reglementat de art. 1000 alin. 1 cod civil unde se dispune că „suntem responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră”. De asemenea, invocând contractul nr. 4000/2007 de delegare de gestiune a Serviciului public de administrare a fondului locativ aflat în proprietatea Municipiului B., pârâtul evocă de fapt cazurile de răspundere pentru fapta altuia, care sunt reglementate de Legea nr. 22/1969 privind răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, autorităților și instituțiilor publice (publicată în "Buletinul oficial", partea I, nr. 132 din 18 noiembrie 1969, modificată prin Legea nr. 54/1994, publicată în "Monitorul Oficial al României", Partea I, nr. 181 din 15 iulie 1994). Pentru a opera o astfel de răspundere, reglementată de codul civil prin art. 1000 sau de Legea 22/1969, este necesar a fi îndeplinite cumulativ o . condiții – existența prejudiciului, a faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și a raportului obiectiv de cauzalitate existent între fapta ilicită și prejudiciu. Lipsa acestor elemente minimale împiedică în cauză declanșarea răspunderii S.C. L. S.A. în ceea ce privește debitul în cuantum de 3795,57 reprezentând cheltuielile comune și cheltuielile cu furnizorii de servicii.
Referitor la cererea de chemare în garanțe a numiților P. C., B. I., T. C., C. V., B. C. și G. C., instanța constată că este neîntemeiată pentru considerentele care succed:
Obligația - în sens larg - definită ca raport juridic în conținutul căruia intră atât latura activă, care este tradusă printr-un drept, cât și latura pasivă, reprezentată de obligația corelativă, are ca izvor acte sau fapte juridice. Răspunderea civilă delictuală reprezintă dreptul comun al răspunderii civile, iar răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter derogator. De aceea, ori de cate ori nu suntem în prezența unei răspunderi derivând din neexecutarea unei obligații contractuale se vor aplica regulile răspunderii civile delictuale. În speța dedusă judecății se urmărește repararea unui prejudiciu săvârșit prin fapta chiriașului P. C., și anume, neplata datoriilor înregistrate la Asociația de Proprietari Sucevei 7 A+B pentru camera nr. 65 din Căminul Textila situat în B. Calea Națională nr.34A. Altfel spus, prin formularea cererii de chemare în garanție, pârâtul M. B. urmărește antrenarea răspunderii civile delictuale a membrilor Comitetului executiv al Asociației de P. Sucevei 7 A+B, care prin fapta lor culpabilă au creat în patrimoniul acestuia un prejudiciu. Din această perspectivă, cererea pârâtului întemeiată pe dispozițiile art 32 al.2 din Legea nr. 230/2007 se subsumează normei prevăzute de art. 998, art. 999 Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală. Stabilirea acestei răspunderi are însă la bază anumite relații care există între autorul prejudiciului și persoana chemată a răspunde pentru el. În speță, dincolo de faptul că între M. B. și membrii Comitetului executiv al Asociației de P. Sucevei 7 A+B nu există niciun raport juridic, pârâtul nu a făcut dovada întrunirii condițiilor care atrag răspunderea civilă delictuală. Or, o astfel de răspundere nu poate ființa în afara unor condiții premisă de a căror prezență este legată însăși instituirea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului B..
Admite acțiunea principală formulată de reclamanta Asociația de Proprietari Sucevei 7 A+B, cu sediul în B. . jud. B. în contradictoriu cu M. B..
Obligă pârâtul M. B. să plătească reclamantei Asociația de Proprietari Sucevei 7 A+B, suma 2.213,1 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației aferente perioadei octombrie 2009 – ianuarie 2012, suma de 1582,47 cu titlu de penalități și suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat)
Admite cererea de chemare în garanție formulată de M. B. în contradictoriu cu P. C. domiciliat în B. Cămin Textila camera 65 .. 34A jud. B..
Obligă chematul în garanție P. C. să plătească pârâtului M. B. suma 2.213,1 lei reprezentând contravaloarea cotelor de contribuție la cheltuielile asociației aferente perioadei octombrie 2009 – ianuarie 2012, suma de 1582,47 cu titlu de penalități și suma de 400 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat)
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de M. B. în contradictoriu cu S.C. L. S.A. B., cu sediul în mun. B., .. 71, jud. B..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de M. B. în contradictoriu cu B. C., domiciliat în mun. B., ., ., G. C., domiciliat în mun. B., ., ., domiciliat în mun. B., ., ., domiciliat în mun. B., ., ., ., jud. B. și C. V. domiciliat în B. ., ., jud. B.,
Cu recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică azi, 25.11.2013
PREȘEDINTE GREFIER ,
Red. A.E./ Tehnored. S.A./ 4 ex./26.06.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4810/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9251/2013. Judecătoria... → |
|---|
