Pretenţii. Sentința nr. 959/2013. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 959/2013 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-01-2013 în dosarul nr. 5515/193/2012
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - JUDEȚUL B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30 IANUARIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN :
PREȘEDINTE – A. E.
GREFIER – S. A.
SENTINȚA NR.959
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția S. B. în contradictoriu cu pârâta Asociația „ Obștea de Cumpărare a Lacului Dracșani”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la 14 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2013 și apoi pentru astăzi când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. în data de 18.04.2012, reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția S. B. – prin reprezenta legal a chemat în judecată pe pârâta Asociația „ Obștea de Cumpărare a Lacului Dracșani” – prin Președinte, solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de_,85 lei reprezentând contravaloarea serviciului de pază efectuat de Ocolul Silvic B. în perioada 03.04.2011 – 31.12.2011, pentru suprafața de 266,24 ha teren forestier predată în paza unității reclamante. Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat Contractul de administrare nr. 188/29.11.2007, având ca obiect administrarea în regim silvic a suprafeței de 266,24 ha teren forestier, începând cu data de 01.12.2007 până la data de 31.12.2014. Că, în perioada 01.12.2007 – 31.12.2010, pârâta și-a însușit bugetele de venituri și cheltuieli, activitatea de pază și cea de valorificare a masei lemnoase desfășurându-se simultan, astfel încât contravaloarea serviciului de pază a fost reținut din veniturile totale rezultate. Precizează reclamanta că începând cu data de 01.01.2011, pârâta a refuzat însușirea BVC – ului întocmit însă a lăsat în paza reclamantei suprafața de 266,24 ha pădure, refuzând preluarea acesteia chiar și după solicitarea rezilierii contractului, unitatea reclamantă efectuând în continuare serviciul de pază, situație care există și în prezent.
Se mai susține de către reclamantă faptul că din procesul – verbal de conciliere directă nr. 2608/10.04.2012 rezultă că debitoarea nu înțelege să-și îndeplinească obligația de plată a tarifului de pază. Că, în respectarea prevederilor art. 17 alin. 2 lit.b) și art. 51 din Codul Silvic, reprezentantul Inspectoratului de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava a dispus pârâtului, prin procesul – verbal nr. 3896/27.05.2011, să asigure paza pădurii, potrivit legii, însă acesta nici nu a semnat BVC – ul pe anul 2011 și nici nu a fost de acord cu încheierea unui alt contract pentru prestarea serviciilor de pază. De asemenea, din procesul – verbal nr. 7474/19.10.2011, s-a concluzionat că în cazul rezilierii contractului de administrare se va face predarea suprafeței de pădure către o structură silvică, pârâta neindicând o astfel de structură silvică nici până în prezent, motiv pentru care reclamanta a efectuat în continuare serviciul de pază a pădurii, fără a se achita contravaloarea tarifului. Învederează reclamanta că ea solicită plata tarifului de pază pentru trimestrele II, III și IV în sumă de 80 lei/an/ha fără TVA, la ultimul preț acceptat de pârât prin semnarea BVC – ului pe anul 2010, în cadrul limitelor aprobate pentru Ocolul Silvic B. de către ITRSV Suceava.
În dovedirea cereri, reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Legal citată, pârâta Asociația „Obștea de Cumpărare a Lacului Dracșani” a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare se arată că, într-adevăr B.V.C. au fost însușite prin semnare pentru perioada 01.12._10, însă cererea de chemare în judecată invocă fără temei legal pretenții în sumă de 19.288,85 lei ha tren forestier privat pentru care reclamanta nu a mai obținut avizul B.V.C. pe anul 2011. Că, întrucât B.V.C. ul pe anul 2011 – prezentat sub nr. Y/126 din 31.01.2011 – nu a fost aprobat de către Direcția S. B., acesta nu a fost acceptat de proprietar. Se învederează și faptul că sumele trecute în BVC pe anul 2011, sunt globale, fără a fi prezentate detaliat. Se invocă faptul că situația debitului de recuperat nu este semnată de către șeful de Ocol Silvic, și ca atare nu este opozabilă sub aspect formal, conținutul fiind prezentat și semnat de contabilul șef. Că procesele – verbale și adresele invocate de reclamantă în acțiunea cu nr. 10.769 din 17.04.2012 care face obiectul dosarului nr._, privesc perioade anterioare anului 2011 și nu au nicio relevanță la stabilirea – din oficiu – a sumei de 19.288,85 lei, sub formă de pretenții și că administratorul nu a respectat nici prevederile art. 32, art. 33, art. 34 din contractul de administrare, despre care omite să prezinte în acțiune.
Analizând acțiunea de față prin prisma motivelor formulate, a probelor existente la dosar și a dispozițiilor legale relevante, instanța reține următoarele:
La data de 29.11.2007, s-a încheiat între părți contractul de administrare nr. I 1882 prin care Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția S. B. se obligă să administreze până la data de 31.12.2014, suprafața de 266,24 ha fond forestier proprietatea Obștii de Cumpărare a Lacului Dracșani. Potrivit art. 3 din contract, reclamanta s-a obligat să asigure paza pădurii prin personal silvic de specialitate. Părțile au convenit prin art. 31, ca activitatea tehnico economică de administrare a pădurii să se desfășoare în baza unui buget de venituri și cheltuieli (BVC) întocmit de administrator și avizat de beneficiar iar prin art. 34 s-a stabilit ca în situația în care veniturile realizate nu acoperă valoarea cheltuielilor de administrare impuse de regimul silvic, lucrările silvice vor fi executate doar cu acordul beneficiarului și cu angajamentul acestuia că va suporta deferența de valoare.
În perioada 1.12.2007 – 31.12.2010, relațiile contractuale s-au desfășurat conform contractului precum și înțelegerii mutuale potrivit cărora contravaloarea serviciului de pază a fost reținut din veniturile totale rezultate. Din anul 2011, relațiile dintre părți au fost alterate ca urmare a refuzului pârâtei de a mai aviza bugetul de venituri și cheltuieli. (fila 25 ds.) Pârâta susține prin întâmpinare că a refuzat avizarea BVC pentru anul 2011 pentru că situația veniturilor și a cheltuielilor a fost prezentată global, și pentru că lipsea și avizul Direcției Silvice. Reclamanta a emis ulterior pentru serviciul de pază a pădurii proprietatea pârâtei, factura fiscală_/30.02.2011 în sumă de_,1 lei și factura fiscală nr._/20.12.2011 în sumă de 6602,75 lei.
În speța dedusă judecății se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de_,85 lei reprezentând contravaloarea facturilor emise pentru tariful de pază pentru trimestrele II și III ale anului 2011.
Potrivit art. 969 alin. (1) C. civ., contractele au forță obligatorie între părțile contractante, ceea ce înseamnă că ele trebuie să execute în natură obligațiile asumate și la termenele asumate, neputând să desființeze contractul decât în cazurile prevăzute de lege, deoarece acționează principiul pacta sunt servanda. Neexecutarea obligațiilor asumate de către debitor, dă dreptul creditorului, de a cere instanțelor de judecată obligarea acestuia la executare (inclusiv prin executare silită) ori executarea prin echivalent, angajându-se astfel răspunderea civilă contractuală. Pornind de la definiția dată obligației în literatura juridică, sancțiunea nerespectării obligației constă pe de o parte în totalitatea mijloacelor juridice ofensive pe care creditorul le poate exercita prin intermediul forței de constrângere a statului pentru a obține prestația pe care i-o datorează debitorul, iar pe de altă parte, în mijloacele juridice pe care legea le pune la îndemâna debitorului pentru a se elibera de datorie prin executarea prestației datorate. Răspunderea civilă contractuală a fost definită ca fiind obligația debitorului de a repara prejudiciul cauzat creditorului său prin neexecutarea, executarea necorespunzătoare ori cu întârziere a obligațiilor sale contractuale. Pentru a se putea vorbi de răspunderea civilă contractuală trebuie ca între cel chemat să răspundă și cel față de care se răspunde, să existe un contract, o legătură contractuală. Aceasta este premisa majoră a angajării răspunderii contractuale. Din interpretarea prevederilor art. 1073-1090 C. civ. se degajă concluzia că atunci când există un contract, pentru a se naște răspunderea civilă contractuală, este necesar să fie întrunite cele patru condiții ale răspunderii civile: fapta ilicită, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția debitorului.
Instanța reține că particularitatea raportului juridic stabilit între părți prin încheierea contractului de administrare nr. I 1882/29.11.2007, mai impune pe lângă îndeplinirea condițiilor mai sus arătate, și îndeplinirea a încă 3 condiții:
1. veniturile realizate de Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția S. B. din administrarea suprafeței de 266,24 ha fond forestier să nu fi acoperit valoarea cheltuielilor de administrare
- existența unui acord al Asociației „ Obștea de Cumpărare a Lacului Dracșani” cu privire paza suprafeței de 266,24 ha fond forestier
- existența unui angajament al pârâtei cu privire la plata serviciilor de pază a suprafeței de 266,24 ha fond forestier.
Față de aspectele de fapt reținute, existența condiției sine qua non a legăturii contractuale dintre părțile litigante fiind stabilită, instanța urmează a verifica care sunt limitele antrenării răspunderii contractuale a pârâtei:
Cu privire la existența unei fapte ilicite care constă în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului, instanța reține că pârâta nu și-a asumat contractual obligația de plată a serviciului de pază pentru pădurea care face obiectul contractului de administrare, neangajându-se la o astfel de plată nici extracontractual. Pe de altă parte, facturile emise de reclamantă nu sunt însușite de pârâtă prin semnătura reprezentantului și ștampilă. Ca orice alt înscris sub semnătură privată, factura face probă contrarie emitentului și în beneficiul destinatarului, indiferent dacă aceasta a fost sau nu acceptată (C.S.J. Sectia ./21.01.2001, Pandectele Române nr.4/2002). Forța probantă a facturii împotriva destinatarului și implicit în favoarea emitentului este dată de acceptarea ei așa cum rezultă din dispoziția imperativă a art. 46 Cod comercial Dacă factura emisă nu a fost acceptată de destinatar, opozabilitatea față de acesta va fi analizată prin prisma principiilor care guvernează formarea contractelor, fără a mai fi pusă în discuție forța probantă. Prin urmare, instanța constată că nu este îndeplinită în cauză condiția săvârșirii de către pârâtă a unei fapte ilicite.
Referitor la existenta unui prejudiciu patrimonial, în speță acesta se concretizează în contravaloarea serviciilor de pază prestate de reclamantă. Sarcina dovedirii prejudiciului sub aspectul existentei și al întinderii revine creditorului obligației, reclamanta dovedind în cauză, certețea acestuia (sub raportul existentei și al întinderii lui);
În ceea ce priveștevinovăția – pentru a exista vinovăție este necesar ca fapta sa fie imputabilă autorului ei - instanța apreciază că analizarea acestei condiții precum și cea a existenței raportului de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu, nu este utilă și necesară față de împrejurarea că a constatat neîndeplinirea a două dintre acela patru condiții impuse de lege. De altfel, nici condițiile care rezultă din contractul de administrare nr. I 1882/ 29.11.2007 nu au fost îndeplinite iar această împrejurare rezultă atât din aplicarea dispoz. art. 1169 C.civ. potrivit cărora „cel ce face o afirmație înaintea judecății trebuie să o dovedească” sarcină pe care reclamanta nu a îndeplinit-o, cât și din aplicarea principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans ca o garanție a respectării regulilor de conviețuire socială în raporturile juridice civile (G. B., D. civil. Parte generală, ediția a III-a, p. 329).
Nefiind întrunite în mod cumulativ condițiile antrenării răspunderii civile a pârâtei, instanța apreciază că acțiunea are un caracter nefondat urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de către reclamanta Regia Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția S. B., cu sediul în mun. B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâta Asociația „ Obștea de Cumpărare a Lacului Dracșani” – prin Președinte P. C. M., cu sediul în mun. B., ., nr. 23, jud. B..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. A.E./ tehnored.S.A./29.05.2013
| ← Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 2785/2013.... | Pretenţii. Hotărâre din 06-12-2013, Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
