Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 6290/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6290/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-06-2015 în dosarul nr. 2575/193/2015
Dosar nr._ - acțiune în răspundere contractuală -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 16.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6290
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „acțiune în răspundere contractuală” formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta B. S..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față :
Prin cererea înregistrată în data de 27.02.2015 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta B. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 1828,44 lei, din care: 859,67 lei - preț al serviciilor apă-canal furnizate în perioada 20.05.2009 – 24.10.2010, 968,77 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâta a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura medierii, însă pârâta nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată. Deși între . și pârâta B. S. nu există un contract scris de servicii, între părți se derulează relații de natură contractuală. De asemenea, se subliniază că pârâta nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177,
1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 C.civ., art. 43 C.comercial, ale Legii nr. 51/2006, Legea nr. 210/2005, Legea 241/2006, Legea 571/2003, ale OUG nr. 39/2010.
Pârâta B. S., legal citată, a formulat întâmpinare la dosar prin care a arătat că în perioada indicată în cererea de chemare în judecată a locuit la părinți în jud. N., unde a și lucrat, nu a beneficiat de serviciile reclamantei și nu a solicitat debranșarea pentru că existau apometre care validau corect consumul de apă și nu este corect să preia ea pierderile suferite de reclamantă, în condițiile în care consumul lunar de apă i-a fost trecut din oficiu.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar înscrisuri primind medierea, fișe ale abonatului și calculul penalităților, facturi.
La termenul de judecată din data de 08.05.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la debitul aferent facturilor emise de reclamantă în perioada 20.05.2009 – 24.10.2010.
Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune,invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Articolul 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie regula conform căreia instanța va soluționa mai întâi excepțiile de procedură cât și cele de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin urmare, instanța va proceda la analiza cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu.
Potrivit art.201 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil:„Prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”.
Cum, în cauză, prescripția a început să curgă înainte de data intrării în vigoare a Codului civil, rezultă că sunt aplicabile dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă ( în vigoare la acea dată), iar conform prevederilor art. 18 din acest act normativ, instanța este obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Mai reține instanța că, potrivit art.3 teza I din Decretul 167/1958, „termenul prescripției este de 3 ani”.
Așadar, pentru debitul în cuantum de 859,67 lei, aferent facturilor fiscale emise în perioada 20.05.2009 – 24.10.2010, termenul de prescripție al dreptului la acțiune s-a împlinit, pentru fiecare în parte.
În ceea ce privește susținerile reclamantei cum că debitul a fost recunoscut de către pârâtă prin intermediul procesului-verbal de conciliere (f. 10) instanța reține că în cuprinsul acestuia nu este trecută decât o sumă de bani, fără indicarea perioadei și a altor elemente de identificare a provenienței acesteia. Mai mult decât atât, de la întocmirea acestui proces-verbal s-a scur mai mult de 3 ani până la introducerea cererii de chemare în judecată. Astfel, chiar dacă s-ar recunoaște valoarea întreruptivă a procesului verbal încheiat în 16.09.2011, prescripția tot ar fi intervenit cel mai târziu în data de 16.09.2014, acțiunea fiind introdusă la data de 27.02.2015.
Având în vedere că obligația pârâtei s-a trasformat, prin intervenția prescripție, din perfectă în imperfectă, faptul că pârâta a făcut plăți în cursul anului 2014 și chiar în cursul judecății nu poate valora întrerupere a cursului prescripției ci doar o plată a unei obligații naturale.
Față de considerentele expuse, instanța va admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, și, pe cale de consecință, va respinge acțiunea, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată din oficiu.
Respinge acțiunea, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A., cu sediul în B., .. 3, înregistrată la O.N.R.C. B. sub nr. J_, CUI_, în contradictoriu cu pârâta B. S., cu domiciliul în mun. B., .. 32, ., jud. B., ca fiind prescris dreptul la acțiune.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, data de 16.06.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. B.P./Tehnored. C.A./
4 ex./14.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6220/2015. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 6285/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
