Acţiune pauliană. Sentința nr. 4720/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4720/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 10830/193/2014
Dosar nr._ /2015 Acțiune pauliană
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 12.05.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –B. P.
GREFIER – C. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4720
Pe rol, judecata cauzei civile având ca obiect acțiune pauliană, formulată de reclamantul I. V. D., în contradictoriu cu pârâții Marțincu I., Marțincu E. și Marțincu C..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință când, constatând că are nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, dată la care,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 29.09.2014, reclamantul I. V. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Marțincu I., Marțincu E. și Marțincu C. ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare nr. 466/09.05.2012 autentificat la BNP M. Tabaras ca având o cauză falsă și ilicită, urmărindu-se o înstrăinare între rude în vederea lichidării patrimoniului vânzătorului pentru a nu putea fi urmărit de către reclamant, cu obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.
În motivare, arată reclamantul că împreună cu pârâții a semnat un contract de garanție imobiliară pentru împrumutul acordat de către . B. și Banca Transilvania – Sucursala B., părțile garantând împrumutul cu proprietăți imobiliare, creanța fiind ulterior cedată prin contractul de cesiune de creanță nr. 401/23.03.2012 către numita Marțincu M..
Arată reclamantul că ulterior, pârâții Marțincu I. și Marțincu E. au înstrăinat dreptul de proprietate asupra apartamentului cu care au garantat împrumutul către pârâta Marțincu C. pentru ca cesionara creanței, respectiv Marțincu M. să se îndrepte în recuperarea creanței doar împotriva reclamantului și astfel prin executarea silită pornită împotriva acestuia și-a adjudecat în contul creanței proprietatea sa, reclamantul fiind lipsit de orice posibilitate de a se îndrepta împotriva pârâților, între care există strânse legături de familie și astfel se justifică interesul său legitim în formularea prezentei cereri.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1670 C.civ.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 3.041 lei.
Pârâții Marțincu I. și Marțincu E., legal citați au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, invocând excepția lipsei calității procesual active și, pe fond, ca netemeinică și nelegală.
În susținerea excepției invocate, pârâții arată că reclamantul are calitatea de garant ipotecar și nu este fidejusor, nu are dreptul de regres expres prevăzut de lege în cazul fidejusiunii, care nu se aplică și în cazul ipotecii. Totodată, arată că nici pârâții nu au calitate procesuală pasivă, ei având tot calitatea de creditori ipotecari și nu de fidejusori.
Pe fondul cauzei, pârâții arată că acțiunea este netemeinică și nelegală pentru că nu sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene și chiar dacă ar fi avut calitatea de fidejusor, cum pretinde, creanța creditorului nu este anterioară actului atacat, ea izvorând ca urmare a executării silite a bunului reclamantului, nu există prejudiciu creat și nici drept de creanță împotriva pârâților nici înainte de întocmirea actului și nici în prezent.
Pârâta Mațincu C., legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune și excepția lipsei de interes și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția prescrierii dreptului la acțiune, arată pârâta că în cauză este aplicabil termenul de prescripție de 1 an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, în cazul de față reclamantul cunoscând presupusul prejudiciu la data de 15.11.2012, termenul împlinindu-se la data de 15.11.2013, data obținerii extrasului de carte funciară pentru imobilul ce face obiectul contractului de vânzare – cumpărare atacat. În susținerea excepției lipsei de interes, arată pârâta că reclamantul nu obține un folos practic din admiterea prezentei acțiuni și reintrarea bunului în patrimoniul pârâților vânzători întrucât nu are un drept de regres față de aceștia, ci doar față de debitorul principal, față de care a garantat în calitate de garant ipotecar, în speța de față nu sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la instituția fidejusiunii, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 1670 C.civ. care reglementează dreptul de regres al cofidejusorilor, garantului ipotecar nefiindu-i recunoscut prin lege sau contract un drept de regres împotriva unui alt garant ipotecar.
Pe fondul cauzei, învederează pârâta că față de data încheierii contractului, acesta este reglementat de noul cod civil și nu poate fi vorba de o cauză ilicită a actului juridic atacat, cu consecința fraudării legii, reclamantul neindicând în mod expres norma imperativă eludată ca efect al vânzării ori acțiunea pauliană urmărește protejarea unor interese individuale, sancțiunea aplicabilă fiind inopozabilitatea și nu nulitatea absolută. Totodată, arată pârâta că nu poate fi vorba nici de o cauză falsă a actului juridic, sancțiunea ce intervine în acest caz fiind nulitatea relativă și nu cea absolută, care poate fi invocată doar de persoana ce justifică un interes.
Susține pârâta că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru acțiunea revocatorie, reclamantul nu a dovedit prejudiciul suferit ca urmare a încheierii actului atacat, nici frauda debitorului, condiția complicității terțului la fraudă ori existența unei creanțe față de vânzători.
În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 19.03.2015, reclamantul a solicitat suspendarea prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/193/2012 având ca obiect „contestație la executare”, până la rămânerea irevocabilă a sentinței pronunțate în acest dosar, iar la data de 12.05.2015, a depus la dosar concluzii scrise prin care a insistat în suspendarea judecării cauzei în baza art. 413 alin. 1 C.pr.civ. și a reiterat cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea excepțiilor invocate și admiterea acțiunii.
Pârâții au formulat și ei concluzii scrise, depuse la dosar la data de 08.05.2015, respectiv la 11.05.2015 prin care au solicitat respingerea cererii de suspendarea a cauzei, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire asupra cererii de suspendare a cauzei și a excepțiilor invocate, instanța reține următoarele:
În fapt.Contractul de credt nr. 7/25.01.2010 (f. 33), încheiat între Banca Transilvania S.A. și S.C. P. Impor Export S.R.L. pentru suma de 150.000 lei, a fost garantat de reclamantul I. V. D. prin instituirea unei ipoteci imobiliare asupra proprietăților sale. De asemenea, pârâții Marțincu I. și Marțincu E. au garantat același contract prin instituirea unei ipoteci asupra proprietăților lor.
Conform Condițiilor generale de creditare (f. 36), însușite de reclamant, „garantul se obligă în solidar la rambursarea întregii creanțe (…) renunțând expres la beneficiul de discuțiune și diviziune prevăzut de art. 1662 C.civ.”
Prin intermediul Contractului de novație nr. 07/NOV/02/29.09.2010 (f. 39) a fost înlocuit debitorul principal cu S.C. PANDEREN MEDIA S.R.L. fiind păstrate garanțiile ipotecare în aceleași condiții, pentru garantarea creditului acordat.
Pentru neplata ratelor, banca a declarat scadent anticipat și, la data de 23.03.2012, Banca Transilvania S.A. a cedat creanța, împreună cu toate garanțiile sale, către Marțincu M. prin intermediul Contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 401/23.03.2012 (f. 14).
La data de 09.05.2012 între pârâții Marțincu I. și Marțincu E., în calitate de vânzători, și M. C., în calitate de cumpărător, a intervenit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 466/09.05.2012 (f. 91), prin intermediul căruia s-a transferat dreptul de proprietate asupra apartamentului. Prin intermediul acestui contract creditoarea Marțincu M. și soțul său Marțincu C. au declarat că renunță la toate garațiile deținute asupra imobilului „debitorii (Marțincu I. și Marțincu E. n.n.) fiind ținuți în continuare de plata creanței datorate”.
Reclamantului I. V. D. a fost executat silit în temeiul titlului executoriu reprezentat de Contractul de cesiune de creanță nr. 401/23.03.2012 și Contractul de credt nr. 7/25.01.2010 de către B. M. V., în dosarul nr. 155/2012, dosar finalizat cu Actul de adjudecare din 15.02.2013 (f. 92), asupra imobilului ipotecat, și Procesul-verbal de distribuire a sumei realizate prin executare silită cu aceași dată (f. 93).
Cu privire la cererea de suspendare a prezentului dosar, în temeiul art. 413 alin. 1, pc. 1 C.pr. civ., instanța reține că dosarul nr._/193/2012*, până la a cărui soluționare se solicită suspendarea, are ca obiect „contestație la executare” împotriva executării silite din dosarul 155/03.10.2012 al B. M. V. (f. 94).
Având în vedere că eventuala soluție pronunțată în contestația la executare nu poate fi legată de dezlegarea prezentei cauze, nefiind vorba în dosarul nr._/193/2012* de vreun drept cu legătură asupra soluției din prezentul dosar, instanța va respinge cererea de suspendare a cauzei.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Marțincu C. prin întâmpinare, instanța reține că potrivit susținerilor reclamantului dreptul său de regres derivă din dispozițiile art. 1674 V. C.civ.
Fără a analiza apărările pârâților cu privire la diferențele existente între fidejusiune și ipotecă, raportat la efectele celor două instituții, instanța reține că potrivit art. 116 din Legea nr. 71/2011 privind punerea în aplicare a Noului Cod Civil, conform cărora: „Dispozițiile art. 1.558 - 1.565 din Codul civil se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării sale în vigoare, dacă scadența se situează după această dată.”.
Astfel, termenul special de prescripție în cazul acțiunii revocatorii, reglementat de dispozițiile art. 1.564 Cod civil, este aplicabil chiar și creanțelor care s-au născut înainte de . Noului Cod Civil.
„Scadența” despre care se vorbește în cuprinsul acestui text de lege este, în speță, data la care s-a născut presupusul drept de regres și data la care s-a cunoscut întinderea creanței pe care acesta ar avea-o de recuperat reclamantul de la pârâții Marțincu loan și Marțincu E.. Art. 1564 Cod civil face trimitere la data la care creditorul a cunoscut ori trebuia să cunoască prejudiciul ce rezulta din actul atacat.
Astfel, temporal, vorbim fie de momentul la care actul atacat, încheiat la 9.05.2012 sub imperiul Noului Cod Civil, a fost cunoscut reclamantului (moment de la care reclamantul ar fi trebuit sa cunoască faptul ca actul îl vatămă, așa cum susține și în prezent și asa cum a invocat și în contestația la executare), fie de la momentul la care creanța din titlul executoriu - Contractul de cesiune din data de 23.02.2012 - a fost în integralitate recuperată din bunul reclamantului, respectiv momentul distribuirii prețului prin Procesul-verbal din data de 15.02.2013 (în acest moment, reclamantul luând, fără îndoială, la cunoștința despre Creanța și întinderea sa din dosarul de executare nr. 155/2012 în care este parte). De la acest moment, teoretic, s-ar fi născut dreptul de regres, individualizându-se și presupusa creanță născută din dreptul de regres al reclamantului. Or, evident, raportat la data scadenței, în speță este aplicabil Noul Cod civil.
Astfel, din coroborarea dispozițiilor art. 6 Cod civil coroborat cu dispozițiile art 5 și 116 din Legea nr. 71/2011 rezultă, în mod clar, că în cauză este aplicabil Noul Cod Civil, cu termenul special de prescripție de 1 an, în conformitate cu dispozițiile art. 1564 ale acestui act normativ.
Raportat la începutul termenului de prescripție din perspectiva momentului la care creditorul a luat la cunoștință de prejudiciu sau ar fi trebuit să cunoască acest prejudiciu, instanța reține că la data de 15.11.2012, când reclamantul a obținut extrasul de Carte funciară pentru imobilul care face obiectului contractului de vânzare –cumprare autentificat sub nr. 466/09.05.2012 (f. 116,117), acesta a luat cunoștință de actul vătămător și de la data de 15.02.2013, data Procesului-verbal de distribuire a sumei realizate prin executare silită cu aceași dată (f. 93), reclamantul a cunoscut, în mod cert, întinderea prejudiciului.
Așadar, având în vedere că data de la care a început să curgă termenul de prescripție, de un an conform art 1564 C.civ., este 15.02.2013 instanța reține că dreptul reclamantului de a introduce acțiunea revocatorie s-a prescris la data de 15.02.2014, prezenta acțiune fiind introdusă la data de 29.07.2014.
Pentru aceste motive, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Marțincu C. prin întâmpinare și va respinge acțiunea formulată de reclamantul I. V. D. în contradictoriu cu pârâții Marțincu I., Marțincu E. și Marțincu C..
Având în vedere dispozițiile art. 453 C.pr.civ., instanța va obliga reclamantul I. V. D. la plata către pârâta Marțincu C. a sumei de 3162 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat f.140 ds.).
De asemenea, în temeiul acelorași dispoziții legale, instanța va obliga reclamantul I. V. D. la plata către pârâta Marțincu I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu avocat – f. 124 ds.).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de suspendare a cauzei.
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâta Marțincu C. prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul I. V. D., CNP_, domiciliat în mun. B., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâții Marțincu I. și Marțincu E., ambii cu domiciliul în mun. B., . nr. 1, ., jud. B. și Marțincu C., cu domiciliul în mun. București, ., ., ., sector 2, București, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. „E. și E.” din mun. București, .. 62, sector 1, București.
Obligă reclamantul I. V. D. la plata către pârâta Marțincu C. a sumei de 3162 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă reclamantul I. V. D. la plata către pârâta Marțincu I. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, data de 12.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. B.P: /Tehnored. C.A./
6 ex./27.07.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5231/2015. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4332/2015. Judecătoria... → |
|---|
