Pretenţii. Sentința nr. 622/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 622/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 622/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 20.01.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. A. E.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 622
Pe rol judecata pricinii civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta . B. în contradictoriu cu pârâta A. M.-M..
La apelul realizat în ședință publică, se prezintă avocat C. A., curator special al pârâtei A. M.-M. lipsă, lipsă fiind reclamanta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul Registratură, precizări din partea reclamantei.
Având în vedere că este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 94 pct. 1 lit. j și art. 107 NCPC.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă apreciată utilă soluționării cauzei.
A. C. A., curator special al pârâtei A. M.-M., solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul urmărit în cauză. Depune la dosar d-na avocat referatul cu privire la plata onorariului cuvenit în cauzele de asistență extrajudiciară.
Interpelată, d-na avocat C. A., curator special al pârâtei A. M.-M., declară că nu are alte cereri de formulat.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și acordă cuvântul părții prezente, prin apărător, pentru dezbaterea fondului (reținând, în acest ultim sens, prevederile art. XII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, relative la cercetarea și la dezbaterea procesului în ședință publică).
A. C. A., curator special al pârâtei A. M.-M., solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul urmărit în cauză și respingerea acțiunii ca prescrisă.
Instanța, având în vedere dispozițiile Deciziei Î.C.C.J. nr. 1/2014 și faptul că s-a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la debitul urmărit în cauză, reține spre soluționare excepția invocată.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată în data de 11.03.2014 pe rolul Judecătoriei B., reclamanta . B. a chemat în judecată pe pârâta A. M.-M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 181,03 lei – preț al serviciilor apă-canal furnizate în perioada 27.11._10, a sumei de 28,97 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat (27.11._10) și a sumei de 25 lei – contravaloare invitație la mediere.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâta a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâta nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată, în condițiile art. 6.2 din contract. Pârâta nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 C.civ., art. 43 Cod Comercial, ale Ordinului 88/2007 și 90/_ ale ANRSC, Legea nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, 571/2003, ale OUG nr. 39/2010, art. 77 din Legea 85/2006.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contract și facturi, fișe ale abonatului și calcul penalități.
Pârâta, căreia i s-au comunicat cererea reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare anexate, nu s-a conformat obligației de a formula întâmpinare, în termen de 25 de zile de la comunicare; legal citat (inclusiv cu mențiunea „la interogatoriu”), nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat apărări verbale.
La termenul de judecată din data de 22.10.2014, instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru întregul debit solicitat.
La termenul de judecată din data de 21.11.2014, instanța a dispus citarea prin publicitate a pârâtei A. M.-M., desemnând, în calitate de curator, pe d-na avocat C. A..
Reclamanta a depus la dosar precizări, în data de 09.01.2015, solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului material la acțiune și admiterea cererii, astfel cum a fost formulată, cu calcularea penalităților până la achitarea integrală a debitului restant. A învederat reclamanta că, potrivit disp. art. 2506 cod civil coroborat cu disp. art. 2510, 2512 al. 1 NCPC, prescripția nu operează de plin drept, iar organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu, situație în care autosesizarea instanței cu privire la o eventuală împlinire a termenului de prescripție pentru sume datorate este nelegală.
A învederat reclamanta că, în data de 02.04.2014, pârâta a efectuat o plată. La data efectuării plății, respectiv 19.09.2011, care a întrerupt prescripția, pârâta a și recunoscut debitul prin procesul-verbal de conciliere nr. 103/19.09.2011, depus la dosar, care a fost semnat de către aceasta, fiind de acord cu debitul, fiind stabilite și condițiile de achitare, care nu au fost respectate.
A precizat reclamanta că art. 15 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Serviciilor Publice de A. și Canalizare prevede că neachitarea facturilor de către consumator în termen de 15 zile de la data emiterii atrage perceperea de penalități conform Legii 326/2001 în cuantum de 0,06 % pentru fiecare zi de întârziere. Astfel, facturarea sau nefacturarea penalităților și comunicarea acestora nu împiedică solicitarea acestora fără emiterea unei facturi fiscale, întrucât izvorul reglementării modului de calcul al acestora și data de la care sunt percepute este contractul asumat de părți, respectiv clauza penală care a operat de la data neachitării în termen a facturii privind contravaloarea serviciului de furnizare agent termic prestat, iar nu factura fiscală de penalități.
Susține reclamanta că penalitățile solicitate în cauză nu curg de la data emiterii facturii de penalități, pentru ca societatea să fie obligată la emiterea unei facturi, caz în care s-ar solicita penalități la penalități.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, se reține următoarea situație de fapt și de drept:
În data de 19.09.2006, între creditoarea . (fostă RAJ A. B.) și pârâta A. M.-M. a intervenit contractul nr. 258 având drept obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare (fila 7 și urm.). Prin contract s-au stabilit, între altele, drepturile și obligațiile părților, prețul serviciilor furnizate și modalitățile de plată, răspunderea contractuală. Instanța reține astfel că pârâta s-a obligat să achite contravaloarea facturii în termenul de 30 de zile calendaristice de la emitere(art. 7.7), că prețul serviciilor de care a beneficiat acesta urma să fie stabilit potrivit prevederilor legale în vigoare (art. 9) și că neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data emiterii ei atrage după sine majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat (art. 14).
În baza contractului menționat, în perioada noiembrie 2009-septembrie 2010, societatea reclamantă și-a îndeplinit partea sa de obligație – livrare apă curentă, preluare apă uzată – emițând, ca urmare, facturile corespunzătoare (aflate la filele 11 și următoare dosar), pentru o sumă totală de 181,03 lei, indicată la rubrica 8 din fișa debitorului - rest plată servicii (fila 10) și solicitată în prezenta cauză.
În februarie-septembrie 2010, reclamanta a facturat suma de 28,97 lei reprezentând penalități de întârziere aferente facturilor emise în perioada noiembrie 2009-septembrie 2010 (astfel cum rezultă din detaliul calcul penalități de la fila 21).
Potrivit prevederilor contractuale anterior invocate, scadența facturilor înfățișate în cauză s-a împlinit în intervalul decembrie 2009-octombrie 2010, cel mai târziu în data de 30.10.2010, de la acest moment curgând termenul general de prescripție de 3 ani. Deși din fișa de debit de la fila 10 rezultă că pârâtul a efectuat o plată parțială pentru prima dintre facturi (1,10 lei), la dosar nu există și indicii potrivit cărora această plată a întrerupt termenul de prescripție aferent facturii în discuție, termen care s-a împlinit, astfel, în data de 30.10.2013, înainte de momentul formulării acțiunii – 14.03.2014, la dosar neexistând dovezi privind suspendarea ori întreruperea sa. În mod similar, pentru facturile emise în lunile decembrie 2009, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie 2010, scadente în ianuarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie 2010 și în privința cărora nu a intervenit nicio plată, termenul de prescripție s-a împlinit cel mai târziu în octombrie 2013, înainte de formularea acțiunii.
Se notează că, pentru penalitățile în discuție în sumă de 28,.97 lei, aferente facturilor emise în perioada noiembrie 2009-septembrie 2010, nu curge un termen propriu de prescripție, respectiv de la momentul facturării lor (+30 de zile din legea menționată), fiind de reținut, în acest sens, dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 – odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii. În fapt, și pentru accesoriile în discuție, termenul de prescripție se calculează de la scadența facturilor emise pentru debitul principal care le-a generat, respectiv cel mai târziu octombrie 2010.
Conchide instanța, față de situația prezentată, că dreptul reclamantei la obținerea în justiție a debitului solicitat în cauză, principal și accesoriu, s-a prescris integral, concluzie ce impune admiterea excepției analizate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.
Se mai reține că, deși noul Cod civil a reglementat prescripția extinctivă ca și excepție relativă, aflată la dispoziția exclusivă a celui în folosul căruia curge (art. 2512), în cauză se impune a fi reținute prevederile art. 6 din același cod, relative la aplicarea în timp a legii civile, prevederi potrivit cărora, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune pentru debitele facturate în speță, instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar D. C. L., cu sediul în mun. B. .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâta A. M.-M., cu domiciliul în .. M. E., ., ., ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Jud. AE /tehnored. AE/PME
4 ex., 19.02.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 584/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 618/2015.... → |
|---|
