Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1069/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1069/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 2158/197/2011
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Dosar civil nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1069
Ședința publică din data de 04.02.2014
PREȘEDINTE: E. B. - judecător
GREFIER: A. F. - M.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 28.01.2014, când părțile prin reprezentanți convenționali au formulat concluzii, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de azi, 04.02.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanței, concluzii scrise formulate de partea reclamantă prin apărător ales.
La data de 03.06.2014, apărătorul ales al pârâtului a remis cauzei prin registratura instanței, cererea de comunicare a sentinței civile pronunțate în cauză la sediul din B., ..8, ..
Instanța față de actele și lucrările de la dosar a pronunțat prezenta sentință civilă.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată la această instanță la 25.01.2011 sub nr._, modificată potrivit celor de la filele 24 și 57 dosar volumul I, reclamanta D. A. (fostă A.), reprezentată convențional de avocat I. C. în contradictoriu cu pârâtul C. I. C., reprezentat convențional de avocat M. R., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 105.000 lei, reprezentând 5.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, sumă care să se actualizeze în raport de rata inflației la data plății efective.
Fără cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, reclamanta arată că la data de 05.01.2007, datorită condițiilor meteorologice nefavorabile a căzut pe carosabil și întrucât a suportat dureri foarte mari a avut certitudinea că și-a fracturat piciorul. În aceste condiții, a fost transportată în holul Policlinicii „Astra” din B., unde a ajuns să fie consultată de către pârâtul, care avea calitatea de medic ortoped. Pârâtul, fără a o consulta și fără a-i face vreo radiografie a decis că reclamanta a suportat o ruptură de mușchi și a decis gipsarea întregului picior. La cel de-al doilea control din data de 10.01.2007, reclamanta nu a fost consultată, singura trimitere emisă de medicul ortoped fiind aceea pentru Secția de Neurologie pentru efectuarea unei operații de hernie de disc. Gipsul a fost scos după 18 zile, însă starea reclamantei nu s-a îmbunătățit, motiv pentru care la 30.01.2007 a fost internată la Spitalul „Astra” sub supravegherea d-nei doctor S.. În urma investigațiilor medicale dispuse de aceasta (examen RMN), reclamanta a fost încunoștințată asupra unei tumori existente pe tibie, iar la 12.02.2007 a fost internată în Spitalul „Sf. P.” din București, unde a și fost operată, având interdicție de a călca pe picior.
A mai susținut reclamanta și faptul că datorită neglijenței pârâtului, care nu a dispus la 05.01.2007 efectuarea unei radiografii, a suportat fisura pe os care a condus la formarea tumorii pe tibie.
Cheltuielile medicale au fost mari, atât în perioada de recuperare, cât și ulterior, tot așa cum reclamanta a suportat și traume psihice din cauza afecțiunii medicale ce a generat și divorțul de soțul său.
La 11.10.2007, cu ocazia controlului postoperator, reclamantei i s-a adus la cunoștință iminența unei noi intervenții chirurgicale pentru aplicarea unei proteze la genunchi, sub motivarea că așchia de os a distrus cartilagiul. Apoi, la 04.06.2010, reclamanta a fost încadrată în gradul II de handicap.
Datorită neglijenței pârâtului, în calitate de medic ortoped, reclamanta s-a aflat în imposibilitate de a se de plasa timp de trei ani, interval în care a fost nevoită să urmeze tratament de recuperare. Întrucât nu putea să calce pe picior, reclamanta a avut nevoie de ajutor pentru deplasare. A mai invocat reclamanta și izolarea sa de familie, cât și situația medicală gravă din prezent, respectiv divorțul de soțul său.
În urma plângerii formulate la Colegiul Medicilor din B., pârâtul a fost sancționat cu „mustrare”, stabilindu-se existența unui caz de neglijență medicală.
Conduita pârâtului are un caracter delictual, fiind întrunite condițiile prevăzute la art.998 și 999 C. civil (1864) pentru a fi antrenată răspunderea sa delictuală.
Sub aspectul culpei pârâtului, reclamanta a susținut că răspunderea acestuia intervine întrucât nu a depus gradul de prudență și de diligență pentru a evita urmările negative ale conduitei sale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.998 - 999 C. civil (1864).
Pentru pretențiile în cuantum de 5.000 lei solicitate cu titlu de daune materiale, reclamanta a achitat un timbru judiciar de 3 lei și o taxă judiciară de timbru în valoare de 461 lei (filele 2 și 89 dosar), iar pentru taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor în valoare de 100.000 lei, cerute cu titlu de daune morale, taxă în valoare de 3.611 lei, stabilită la termenul de judecată din 05.05.2012 potrivit celor de la fila 112 volumul I dosar, reclamanta a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar.
În soluționarea cererii reclamantei, instanța a dispus potrivit celor consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din 04.07.2012 (filele 132-134 volumul I dosar), iar titulara cererii a achitat suma de 902,75 lei, cu titlu de taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor în cuantum de 100.000 lei.
Pârâtul a formulat întâmpinare potrivit filelor 29-31 volumul I dosar, solicitând respingerea cererii reclamantei ca fiind nefondată și cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive, pârâtul a susținut că reclamanta s-a prezentat în urmă cu câțiva ani în cabinetul său din Spitalul „Astra”, în urma unei căzături. Cu acea ocazie, reclamanta i-a prezentat și programarea pe care o avea pentru a doua zi, în vederea unei internări la Spitalul Județean B., însoțită și de trimiterea pentru o investigație imagistică RMN la solicitarea Neurochirurgiei. Pârâtul a dispus gipsarea piciorului reclamantei, explicându-i însă că are nevoie și de un examen RMN pentru picior. Cum însă, reclamanta avea deja o trimitere pentru examenul RMN și întrucât pentru o altă investigație de aceeași factură ar fi fost necesar un interval de 3-4 luni pentru programare, pârâtul a apreciat că este suficientă trimiterea existentă, ocazie cu care s-ar fi putut observa și examina și piciorul în discuție. Reclamanta însă a revenit la câteva zile afirmând că RMN-ul nu a cuprins și piciorul datorită faptului că era gipsat. Acest aspect este însă neadevărat, cu atât mai mult cu cât, reclamanta avea și posibilitatea de a-și scoate gipsul pentru realizarea investigației RMN. După alte câteva zile, reclamanta a revenit cu gipsul îndepărtat, acuzând dureri și fără investigație imagistică.
Pârâtul a mai arătat și că reclamanta a formulat sesizare la Colegiul Medicilor din B., în urma căreia a fost sancționat cu „mustrare”, însă în decizia dată s-a specificat clar că nu este o culpă medicală.
Împrejurarea că reclamanta a avut piciorul gipsat nu are nicio legătură și nici nu a influențat apariția tumorii, aspectul fiind relevat și în cuprinsul deciziei Colegiului Medicilor din B., potrivit căreia „formațiunea tumorală este anterioară traumatismului”.
În drept au fost invocate dispozițiile art.112 C.p.c.
O dată cu întâmpinarea, pârâtul a formulat și cerere de chemare în garanție a terțului intervenient S.C. „O. VIENNA INSURANCE GROUP” S.A. (filele 38-39 dosar), invocând asigurarea de răspundere civilă profesională încheiată cu această societate.
În drept au fost invocate dispozițiile art.60-63 C.p.c.
Cererea de chemare în garanție este timbrată cu timbrul judiciar de 5 lei și cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.711 lei (fila 129 volumul I dosar).
Terțul chemat în garanție s-a apărat prin întâmpinarea de la filele 80-86 dosar volumul I, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție, cât și a cererii de chemare în judecată.
Cu cheltuieli de judecată.
În apărare, terțul intervenient a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune, întrucât evenimentul s-a produs la 05.01.2007, iar cererea a fost înregistrată la Judecătoria B. la 25.01.2011 și deci, cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut la art.3 alin.1 din D.nr.167/1958. A apreciat terțul intervenient că data de 05.01.2007 este aceea de la care s-a născut dreptul reclamantei la despăgubiri.
Pe fondul cererii, terțul intervenient a susținut că nu există culpa medicală a părții pârâte, atât datorită faptului că afecțiunea tumorală descoperită la piciorul reclamantei a apărut la o dată anterioară traumatismului suferit prin cădere, cât și datorită celor constatate în decizia Colegiului Medicilor din B.. Față de aceste împrejurări, nu există premizele răspunderii sale, în calitate de societate de asigurare, potrivit art.3.3 din Condițiile Generale Contractuale anexă la asigurarea de răspundere civilă profesională nr.13.02.01.W.001.0.H încheiată cu pârâtul. Apoi, certificatul de handicap depus la dosar de către reclamantă nu mai este de actualitate.
În subsidiar, terțul chemat în garanție a susținut că în raport de evenimentul produs la 05.01.2007, polița de asigurare încheiată de pârât în anul 2011 nu prezintă acoperire, evenimentul neintervenind în perioada sa de valabilitate. În schimb, își poate găsi aplicarea polița de asigurare încheiată de pârât pentru intervalul 01.01._07, în condițiile acolo stipulate. Pârâtul însă nu a respectat Condițiile Generale ale poliței sale de asigurare și nu a încunoștințat societatea despre acționarea sa în instanță, context în care terțul intervenient este la apărarea dispozițiilor art.10.15.1 (i) fiind îndreptățit să nu acorde despăgubirile. A mai invocat terțul și dispozițiile art.19 din L.nr.136/1995 relative la obligația pârâtului a de a comunica asigurătorului producerea riscului asigurat în termenul prevăzut în contractul de asigurare, termen care în cauză este de 48 ore de la data la care a luat la cunoștință de cererea reclamantei.
Nu în ultimul rând a invocat terțul intervenient și limita de răspundere, care în speță este de 20.666,66 euro/eveniment.
În drept au fost invocate dispozițiile art.115 C.p.c., art.1 alin.1, art.3 alin.1 și 2, art.7 alin.1 din D.nr.167/1958, art.19 din L.nr.136/1995 și Condițiile Generale Contractuale anexă la asigurarea de răspundere civilă.
În temeiul art.137 alin.1 C.p.c., excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de terțul intervenient chemat în garanție a fost discutată la termenul din 25.09.2012 (fila 206 volumul I dosar), instanța apreciind că dreptul material la acțiune al reclamantei a luat naștere la data de 12.05.2008, când s-a pronunțat Decizia Colegiului Medicilor din B., neatacată de către pârât. În consecință, cum cererea în răspundere civilă delictuală pentru culpă medicală a fost înregistrată la Judecătoria B. la data de 25.01.2011, instanța a reținut formularea ei în termenul de prescripție de 3 ani, sens în care excepția a fost respinsă.
Probele cu înscrisuri, cu interogatoriu și cu martori au fost încuviințate la termenul din 25.09.2012, iar proba cu expertiza medico legală la data de 06.11.2012 (fila 206 volumul I și fila 30 volumul II dosar).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ziua de 05.01.2007, datorită unor condiții meteorologice nefavorabile reclamanta a căzut pe carosabil și întrucât a suportat dureri foarte mari a fost transportată în holul Policlinicii „Astra” din B., unde a ajuns să fie consultată de către pârâtul C. I., care avea calitatea de medic ortoped. În acest sens este copia registrului de la filele 15-20 dosar volumul II dosar, cât și copia biletului de trimitere eliberat de către pârât la aceeași dată, cuprinzând diagnosticul „ruptură de mușchi drept”, cu recomandarea de imobilizare în aparat gipsat timp de 21 zile (fila 26 dosar idem).
Apoi, înscrisurile de la filele 92-104 volumul I dosar, atestă faptul că în intervalul 30.01._07, reclamanta a fost internată în Secția de Fizioterapie a Spitalului Clinic Județean de Urgență B. pentru diagnosticul de trimitere „ruptură musculară parcelară dreapta”, ocazie cu care, în urma examenului RMN a fost relevată o „formațiune tumorală epifiză proximală tibie dreapta” (fila 23 volumul II dosar).
D. urmare, reclamanta a suportat la 16.02.2007 o primă internare la Spitalul Clinic de Urgență „Sf. P.” din București, astfel cum atestă biletul de ieșire din spital de la fila 9 dosar volumul I, urmată de o a doua internare pentru intervalul 21.03._07 și pentru diagnosticul „tumoare cu celule gigante metafiză proximală tibie dreapta”. Alte bilete de ieșire din spital și certificate medicale a depus reclamanta atât pentru afecțiunea mai sus expusă, cât și pentru discopatia lombară dreapta iradiantă (filele 8-6 volumul I dosar), privind anii 2007 și 2009.
Totodată, cauzei i-a fost remisă și copia fișei de consultații a reclamantei, ținută de medicul său curant (filele 34-73 în volumul II al cauzei), rezultând că după intervenția chirurgicală pentru extirparea tumorii de la piciorul drept, titulara cererii a urmat tratament medicamentos și de recuperare, a efectuat controale medicale periodice, a fost încadrată în grad de handicap (la 04.06.2010), având recomandarea în anul 2012 de a continua programul de recuperare și de a reveni la control peste doi ani (fila 72 verso dosar volumul II).
Împotriva pârâtului, în calitatea acestuia de medic ortoped, reclamanta a formulat plângere la Colegiul Medicilor din B. (filele 14-15 dosar volumul I), invocând superficialitatea de care a dat dovadă prin faptul că nu i-a prescris la 05.01.2007 un examen de radiologie și prin faptul că i-a recomandat să calce pe piciorul drept.
Asupra acestei plângeri Colegiul Medicilor din B. s-a pronunțat prin Decizia nr.2 din 12.05.2008 (filele 17 și 18 dosar volumul I), reținând că nu există culpă medicală întrucât „formațiunea tumorală de la nivelul epifizei proximale tibiale este anterioară traumatismului prin cădere”. Însă, datorită traumatismului evocat, a apărut o fractură pe un os fragilizat patologic, nediagnosticată la controalele efectuate de medicul ortoped, fractură de putea fi precizată prin investigație imagistică, care nu a fost indicată de către pârât. Față de acestea, Colegiul Medicilor din B. a apreciat că există un caz de „neglijență medicală”, pârâtul fiind sancționat cu „mustrare”. Împotriva acestei decizii nu s-a exercitat contestație.
Apoi, în anul 2009 a intervenit divorțul reclamantei de soțul său, Judecătoria Zărnești reținându-le acordul asupra desfacerii căsătoriei, potrivit sentinței civile nr.705 din 03.06.2009 (filele 12 și 13 dosar volumul I).
Invocând cheltuielile medicale, care au fost mari, perioada de recuperare îndelungată, cât și traumele psihice datorate afecțiunii medicale ce a generat și divorțul de soțul său, toate acestea provenind din culpa medicală a pârâtului, reclamanta l-a acționat în instanță, solicitând obligarea sa la plata sumei de 105.000 lei, reprezentând 5.000 lei daune materiale și 100.000 lei daune morale, sumă care să se actualizeze în raport de rata inflației la data plății efective.
În dovedirea tratamentului pentru recuperare, reclamanta a depus la dosar înscrisuri potrivit filelor 21-22 volumul II, iar pentru costurile suportate a remis chitanțele de la filele 27-29 volum idem.
Tot astfel, instanța a audiat pentru reclamantă și martorele B. M. și D. M., care au depus mărturie atât sub aspectul accidentului pe care aceasta l-a suferit în iarna anului 2007, consultația medicală ce i-a fost acordată cu acea ocazie, cât și pentru procedurile de recuperare, costurile aferente acestora, situația familială și materială, durerile pe care a fost nevoită să le suporte (filele 12-14 dosar volumul II).
Pârâtul s-a apărat, invocând în susținere programarea pe care reclamanta o avea pentru ziua imediat următoare evenimentului produs la 05.01.2007, în vederea unei internări la Spitalul Județean B., însoțită și de trimiterea pentru o investigație imagistică RMN la solicitarea Neurochirurgiei. A mai afirmat pârâtul că a dispus gipsarea piciorului reclamantei, explicându-i însă că are nevoie și de un examen RMN pentru picior. Cum însă, reclamanta avea deja o trimitere pentru examenul RMN și întrucât pentru o altă investigație de aceeași factură ar fi fost necesar un interval de 3-4 luni pentru programare, pârâtul a apreciat că este suficientă trimiterea existentă, ocazie cu care s-ar fi putut observa și examina și piciorul în discuție.
În sensul mai sus arătat, la dosar pârâtul a depus copia biletului de trimitere de la fila 26 volumul II, după cum la întrebările cuprinse în interogatoriul ce i-a fost administrat la termenul din 06.11.2012, corespunzător filelor 6-8 volumul II dosar, pârâtul a răspuns într-un sens similar (întrebarea nr.3 și nr.14). A mai susținut pârâtul și că în Spitalul Astra nu exista radiologie și nici un aparat RMN, tot așa cum un examen RMN se putea efectua și peste ghips. În acest context, pârâtul a răspuns la întrebarea nr.9 a interogatoriului, afirmând că nu a dispus efectuarea unei radiografii nici cu ocazia celei de-a doua examinări a reclamantei, trimiterea avută de aceasta de la mediul neurochirurg R. M. pentru examenul RMN fiind suficientă.
În schimb, la întrebarea nr.14 a interogatoriului, pârâtul a recunoscut faptul că fără o radiografie sau un examen RMN nu ar fi avut cum să-și dea seama de existența unei fracturi la os, subliniind însă faptul că la prima prezentare la cabinetul său, reclamanta nu prezenta urmele unei fracturi.
Răspunzând la întrebările 5 și 6 ale interogatoriului, pârâtul a susținut că reclamanta nu i-a prezentat rezultatul examinării RMN pe care a efectuat-o la coloană în ziua de 14.12.2006, afirmând la întrebarea nr.7 că nu a contrazis diagnosticul medicului neurochirurg relativ la hernia de disc, afecțiune cu care reclamanta fusese deja diagnosticată. A mai afirmat pârâtul la întrebarea nr.11, faptul că reclamanta a avut voie să calce pe piciorul drept timp de 12 ore, respectiv până la momentul la care avea recomandarea de a se interna în spital pentru investigații.
Reclamanta, în schimb, răspunzând la interogatoriul încuviințat părții pârâte, și-a menținut prin răspunsurile date, afirmația conform căreia pârâtul nu i-a recomandat examinarea radiologică sau RMN, că nu cunoaște debutul tumorii și că la București a fost operată atât pentru această tumoră, cât și pentru așchia de os. În schimb, la întrebarea nr.12, reclamanta a declarat că tumora fiind mai veche, este posibil să nu fi avut vreo legătură cu gipsul aplicat de către pârât.
Instanța a încuviințat la solicitarea pârâtului și proba cu expertiza medico legală, sens în care la filele 6-7 în volumul III al cauzei se regăsește raportul întocmit de către Serviciul Județean de Medicină Legală B..
Corespunzător acestui raport „infirmitatea de care suferă reclamanta este determinată de tumora benignă operată, neavând legătură de cauzalitate cu accidentul petrecut în luna ianuarie 2007 și nici cu tratamentul medical prescris de către pârât”. S-a mai concluzionat că tumora fiind una benignă, evoluția acesteia nu a fost influențată de traumatismul suferit și nici de întârzierea în punerea diagnosticului clinic și paraclinic.
Asupra terțului intervenient chemat în garanție de către pârât pe baza asigurării de răspundere civilă profesională atestate de polița . nr._ din 08.12.2010, cuprinzând perioada de asigurare 01.01._11 (fila 40 dosar volumul II), instanța va reține înscrisurile remise cauzei în sprijinul apărărilor formulate prin întâmpinare, înscrisuri aflate la filele 68-79 dosar idem.
Acestea fiind probele administrate în cauză, sub aspectul angajării răspunderii pârâtului, instanța va avea în vedere dispozițiile art.998 și 999 C. civil (1864), relative la condițiile care atrag răspunderea pentru fapta proprie cauzatoare de prejudicii, respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența unui raport de cauzalitate între cele două elemente și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul.
Aplicate speței, instanța constată că fapta ilicită pretinsă de către reclamantă s-a produs în ziua de 05.01.2007 sau în decursul lunii ianuarie 2007, constând în omisiunea pârâtului, în calitate de medic ortoped, de a-i prescrie un examen imagistic, fie acesta RMN sau radiologic. Neglijența medicală a pârâtului, constând în nediagnosticarea fracturii pe os fragilizat patologic, datorită neindicării unei investigații imagistice, a fost constatată la 12.05.2008, iar decizia Comisiei de Disciplină a Colegiului Medicilor din B. a fost adoptată sub nr.7 la 28.05.2008.
Cu toate acestea, atât prin hotărârea mai sus expusă, cât și prin raportul de expertiză medico legală efectuat în cauză, s-a stabilit că „formațiunea tumorală de la nivelul epifizei proximale tibiale este anterioară traumatismului prin cădere”, respectiv faptul că „infirmitatea de care suferă reclamanta este determinată de tumora benignă operată, neavând legătură de cauzalitate cu accidentul petrecut în luna ianuarie 2007 și nici cu tratamentul medical prescris de către pârât”.
În aceste condiții, instanța va reține lipsa unei legături de cauzalitate între fapta imputată pârâtului și infirmitatea de care reclamanta suferă, cât și faptul că fisura de os ce i-a fost cauzată în urma traumatismului prin cădere produs în luna ianuarie 2007 nu a influențat asupra tumorii benigne cu care aceasta a fost diagnosticată în luna februarie 2007.
Sub aspectul prejudiciului pretins de partea reclamantă, instanța va avea în vedere că nici înscrisurile remise cauzei și nici declarațiile celor două martore, nu dovedesc cuantumul daunelor materiale în valoare solicitată de 5.000 lei. Tot astfel, nici prejudiciul moral nu a fost probat, reclamanta nereușind să demonstreze că suferința sa a fost datorată numai fisurii de os nediagnosticate din neglijența pârâtului.
Cum pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală este obligatorie întrunirea în mod cumulativ a celor patru condiții anteenunțate și întrucât în cauză, reclamanta nu a probat două dintre ele, așa cum s-a arătat mai sus, instanța va respinge ca fiind neîntemeiată cererea sa modificată.
În raport de dispoziția art.60 alin.1 C.p.c., reținând că partea pârâtă nu a căzut în pretențiile reclamantei, instanța va respinge cererea de chemare în garanție formulată de către pârât în contradictoriu cu terțul intervenient S.C. „O. VIENNA INSURANCE GROUP” S.A.
Cheltuielile de judecată sunt în sarcina părții căzute în pretenții, sens în care dispune art.274 alin.1 C.p.c. Pendinte de această dispoziție legală, instanța va obliga reclamanta, ca parte căzută în propriile-i pretenții să-i plătească pârâtului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariul avocațial atestat de chitanța de la fila 8 în volumul III al cauzei.
Tot astfel, în raport de dispoziția art.19 din O.U.G.nr.51/2008 republicată, suma de 2.708,25 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, potrivit filelor 132-134 volumul I dosar, va rămâne în sarcina statului.
În egală măsură, sumele achitate de către pârât cu titlu de timbru judiciar și de taxă judiciară de timbru aferente cererii de chemare în garanție vor rămâne în sarcina sa, prin respingerea acestei cereri.
Asupra cererii terțului intervenient chemat în garanție de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial în cuantum de 4.960 lei, instanța va dispune admiterea reținând că această parte a fost reprezentată în procedură de către S.C.A. „P., M. și Asociații” potrivit delegațiilor de la filele 66 și 88 dosar volumul I, respectiv fila 3 dosar volumul III. Tot prin această societate de avocatură s-a formulat și întâmpinarea terțului intervenient.
Ordinul de plată din 23.04.2012 aflat la fila 9 în volumul III al cauzei, atestând onorariul de 4.960 lei, cuprinde plata făcută de către terțul intervenient Cabinetului de Avocat „P. D.”. Chiar dacă acest cabinet de avocatură nu a făcut vreun act de reprezentare în prezenta procedură, la dosar au fost depuse convențiile asupra modalității de reprezentare a terțului intervenient (filele 10-12 și 13-20 volumul III). Pendinte de acestea, rezultă că terțul intervenient a încheiat contract de asistență juridică și reprezentare cu Cabinetul de Avocat „P. D.”, care la rândul său a semnat cu S.C.A. „P., M. și Asociații” Convenția de conlucrare profesională nr.6 din 15.02.2012. În temeiul acestei convenții, societatea de avocatură a reprezentat interesele terțului intervenient în prezenta judecată.
Or, potrivit clauzei cuprinse la art.17 din Convenția de conlucrare profesională nr.6 din 15.02.2012, prelungită prin actul adițional nr.1, S.C.A. „P., M. și Asociații”, în calitate de executant nu va putea să-și recupereze onorariile direct de la clientul beneficiarului, această din urmă calitate revinindu-i Cabinetului de Avocat „P. D.”.
În aceste condiții, cum suma de 4.960 lei a fost achitată de către terțul intervenient pentru dosarul cauzei, cu titlu de onorariu avocațial, instanța va obliga pârâtul la plată, ca parte căzută în pretenții prin respingerea cererii sale de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge astfel cum a fost modificată cererea formulată de reclamanta D. A. (fostă A.), domiciliată în Râșnov, ., jud. B., reprezentată convențional de avocat I. C. în contradictoriu cu pârâtul C. I. C., cu domiciliul procesual ales în B., ..7, jud. B., reprezentat convențional de avocat M. R., având ca obiect pretenții în cuantum de 105.000 lei, cu titlu de daune materiale (5.000 lei) și de daune morale (100.000 lei) și care să se actualizeze în raport de rata inflației la data plății efective.
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul C. I. C., prin reprezentant convențional - avocat M. R. în contradictoriu cu terțul intervenient S.C. „O. VIENNA INSURANCE GROUP” S.A., cu sediul social în București, ., sector 1, reprezentată convențional de S.C.A. „P., M. și Asociații”.
Suma de 2.708,25 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar, rămâne în sarcina statului.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial.
Obligă pârâtul să plătească terțului chemat în garanție suma de 4.960 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. BANUpt. A. F. – M.
în concediu postnatal, semnează
grefier șef Secție civilă,
C. M.
Red./Dact. judecător E.B.
12.09.2014 – 5ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6863/2014. Judecătoria... | Fond funciar. Sentința nr. 8692/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
