Obligaţie de a face. Sentința nr. 3729/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3729/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 4709/197/2013
ROMANIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3729
Ședința publică din data de 26.03.2014
PREȘEDINTE - M. L.- judecător
GREFIER –M. T.
Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect “pretenții” formulata de reclamantul E. D. V. în contradictoriu cu pârâții F. C. A. și D. C. L..
La apelul nominal facut in sedinta publica, se constata lipsa parții.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ( incheiere care face corp comun cu prezenta sentință), dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 260 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2014, pentru data de 19.03.2014 și ulterior pentru data de 26.03.2014.
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ reclamantul E. D. V. în contradictoriu cu pârâții F. C. A. și D. C. L. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța,
-să se constate încalcarea dreptului său la imagine, onoare, demnitate ca urmare a publicării de către pârâți a articolului denigrator „ Afacerea .”,
-să fie obligați pârâții la plata în solidar către reclamant a sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale pentru atingerea adusă dreptului la onoare, reputație și imagine,
-să fie obligații pârâții la înlăturarea pe cheltuiala lor, din cadrul tuturor site-urilor articolul denigrator” Afacerea .”.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a învederat că pârâții sunt autorii articolului intitulat „ Afacerea .”ce a fost postat pe site în data de 27.11.2012, articol care conține o . afirmații profund denigratoare la adresa unor instituții publice și a unor persoane care își desfășoară activitatea în aceste instituții. A menționat reclamantul că în cuprinsul articolului menționat se face referire la calitatea pe care o are în cadrul DSVSA B., fiindu-i publicată și fotografia alături de expresia „ M. Preot al Cultului Turbării”, articolul publicat de pârâți conținând numeroase expresii jignitoare la adresa reclamantului. A menționat astfel reclamantul că deși articolul apare publicat pe un site care protejează drepturile animalelor, în realitatea, conține un atac direct la imaginea unor persoane, pârâții urmărind să creeze un prejudiciu de imagine reclamantului cu atât mai mult cu cât a fost publicată fără nici un drept, și fotografia acestuia. S-a învederat totodată de către reclamant că urmare a publicării articolului imaginea sa a avut în mod grav de suferit, reclamantul fiind nevoit să evite ieșirile publice și întâlnirile cu prietenii, din cauza sentimentului de rușine și suferinței psihice alimentate de prezența în continuare pe site a articolului publicat de pârâți.
În drept, au fost invocate prevederile art. 72 alin. 1 din N Cciv, art. 72 alin. 2 din Ncpc, art. 1 alin. 3 din Constituție, art. 88 din Legea 8 din 1996, art. 1349 alin. 1 și 2 Nciv.
În dovedirea celor afirmate, s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară în temeiul art. 15 lit. f ind. 1 din Legea nr. 146 din 1997.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâți la data de 14.05.2013 aceștia au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În motivare, pârâții au menționat că au calitatea de reprezentanți ai Asociației pentru Combaterea Abuzurilor și de reprezentanți ai Federației Naționale pentru Protecția Animalelor, calitate în care au încercat să combată abuzurile împotriva câinilor, comise în anul 2012 în Zărnești, de către membrii Asociației „ Direcția pentru Monitorizarea și Protecția Animalelor”. În aceste sens, au menționat pârâții, au fost efectuate numeroase sesizări scrise la DSVSA B., la Poliția Zărnești, la Departamentul de Control Intern al Ipj B. și la P. de pe lângă Judeătoria Zărnești, publicând în plus și articolul incriminat în care au relatata într-o manieră satirico-sarcastică întâmplările la care au fost părtași, textul fiind publicat pe un blog care nu are un trafic foarte mare și care, deși nu aparține unui operator de presă, are totuși caracterul unui demers jurnalistic întrucât informează publicul în legătură cu niște chestiuni de interes general.
Au precizat în continuare pârâții că, în mod eronat reclamantul a menționat că și pârâtul D. C. ar avea calitatea de autor al textului, în realitate textul fiind în întregime opera pârâtului F. C. astfel că acțiunea îndreptată împotriva pârâtului D. este lipsită de obiect.
Referitor la cererea formulată de reclamant, pârâții au menționat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale nefiind comisă nici o faptă ilicită. Au subliniat în acest context pârâții că prin acțiunea promovată, reclamantul nu urmărește altceva decât să producă o îngrădire a libertății de exprimare, libertate despre care este știut că apără toate categoriile de informații și toate creațiile și ideile oricare ar fi forma, suportul sau finalitatea acestora. Astfel, s-a precizat de către pârâți, sancțiunile împotriva presei pentru publicarea de informații care privesc chestiuni de interes general sunt intolerabile dacă nu respectă CEDO și anume dacă nu sunt prevăzute de lege, nu vizează un scop legitim și nu sunt necesare într-o societate democratică.
Strict cu privire la textul incriminat, pârâții au precizat că acesta are o bază factuală, numeroase articole de presă pe tema abordată fiind publicate înaintea textului ce aparține pârâților, astfel, toate informațiile din articol fiind prezentate sub forma unui pamflet, calificarea lor ca fiind mincinoase fiind în acest context absurdă.
În ce îl privește pe reclamant, pârâții au precizat că acesta ocupă o funcție publică, astfel că în cazul său, critica admisibilă este mult mai permisivă din perspectiva limitelor art. 10 CEDO.
Referitor la celelalte condiții pentru existența răspunderii civile delictuale, pârâții au menționat că nu sunt îndeplinite nefiind dovedită de către reclamant existența unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și a vinovăției pârâților.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C..
În dovedirea celor afirmate, a fost solicitată administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, planșe foto și martori.
La data de 13.09.2013 au fost depuse de către pârâții la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 51-117).
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 13.09.2013 a fost încuviințată pentru părți proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială.
La termenul din data de 22.11.2013 au fost audiați martorii S. D. și P. G., propuși de reclamant și R. L. E. și T. C., propuși de pârâți, declarațiile acestora, date sub prestare de jurământ, fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei ( filele 243-246).
A fost administrată la termenul din data de 28.02.2014 proba cu interogatoriu părților, răspunsul la întrebările adresate fiind consemnat în scris și atașat la dosarul cauzei.
Au fost formulate de către pârâți concluzii scrise prin care au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare pârâții au menționat că s-a furnizat în cauză dovada împrejurării că pârâtul D. C. nu are calitatea de autor al articolului la care reclamantul s-a referit în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la fondul cauzei, pârâții au menționat în esență că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, faptele relatate în articolul incriminat având o baza factuală evidentă activitatea pârâților fiind o manifestare a dreptului la liberă exprimare, garantat de art. 10 din CEDO.
Analizand actele dosarului, instanta retine urmatoarele :
La data de 27.11.2012 a fost postat pe un site articolul intitulat „ AFACEREA .” textul publicat purtând semnătura ambilor pârâți, F. C. A. și D. C. L..
In cuprinsul acestui articol se arata ca reclamantul, în calitate de director al DSVSA B. ca « mare pontif » al turbării, la nivel județean, a emis o « bulă » veterinară prin care a « declarat deschise zilele rabiei », prestigiul DSVSA B. « crescând odată cu veniturile hingherilor asociației DMPA ». în esență, textul publicat privea modul de gestionare de către reclamant, în calitate de director al DSVSA B. a fondurilor publice destinate activităților de ecarisaj și prevenire a epizootiilor în județ.
In expunerea sa ziaristul foloseste urmatoarele apelative și expresii cu privire la reclamant: « marele Pontif al turbării », « gură aurită », « bulă sanitar veterinară » ; « marele preot al cultului turbării » « cronica unei zoonoze anunțate, o dedicație de la nașul E. pentru finul Filipone al Capone ».
Ulterior postării pe site a textului menționat, numele pârâtului D. C. este eliminat, textul rămând publicat doar sub semnătura pârâtului F. C..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. C. L., instanța o reține ca fiind neîntemeiată, drept pentru care o va respinge. Se are în vedere că prin semnarea textului publicat pârâtul și-a asumat în mod evident conținutul articolului, astfel că indiferent dacă este sau autorul acestuia, răspunderea pentru conținutul său îi revine.
Cu privire la fondul cauzei,
In drept, instanța reține că, potrivit art. 1349 alin. 1 din NC Civ, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Iar potrivit art. 1357 cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligate să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din interpretarea dispozitiilor 1357 N. cod civil rezulta ca pentru angajarea raspunderii civile delictuale se cer a fi intrunite cumulativ patru conditii, si anume :existenta unei fapte ilicite, existenta vinovatiei persoanei ce a savarsit fapta ilicita, existenta unui prejudiciu, existenta legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu.
Instanta va analiza daca in speta sunt intrunite aceste conditii pentru angjarea raspunderii civile delictuale a pârâților, in concordanta cu dispozitiile art. 30 din Constitutie si art. 8 si 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Se vor avea in vedere, de asemenea, profesia si functia partilor.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii poate fi definită ca fiind o actiune sau o inactiune prin care se incalca normele dreptului obiectiv, normele de convietuire sociala, aducandu-se atingere, astfel unui drept subiectiv ori unui interes al vreunei persoane.
Pentru a se putea determina daca a fost atins dreptul reclamantului la imagine si la protectia reputatiei, este important a se avea in vedere că aspectele expuse au fost prezentate de pârâți în calitatea acestora de membrii ai unor asociații pentru protecția animalelor și combaterea abuzurilor (cauza Lingens c/a Austriei).
În ceea ce privește atingerea adusă onoarei reclamantului E. D. V. prin conținutul articolului publicat, instanța reține că acesta invocă dispozițiile art. 72 alin. 1 din NCciv referitoare la protecția demnității, onoarei, dreptului la imagine, reputației și prestigiului persoanei.
Trebuie însă remarcat că drepturile invocate de reclamant nu au un caracter absolut, art.8 alin.2 din CEDO stabilind că este permis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept „ pentru protejarea drepturilor și libertăților altora” în timp ce art.10 alin.2 fixează limitele libertății de exprimare, printre care „ protecția reputației sau drepturilor altora”.
În speță, instanța consideră că existența unei fapte ilicite săvârșită de pârâți și a prejudiciului cauzat prin aceasta, trebuie apreciate ținând cont și de calitatea reclamantului din prezenta cauză, de persoană publică, funcționar public în cadrul DSVSA B..
Astfel, prin articolul postat, pârâții critică activitatea reclamantului și modul în care acesta a înțeles să gestioneze fondurile alocate instituției pe care o reprezintă.
Elementele care conduc la ideea unei atingeri aduse reputației reclamantului sunt reprezentate de sugerarea ideii de abuz în îndeplinirea sarcinilor legale, manifestată de instituția cu care reclamantul, în calitate de director este inevitabil asociat de opinia publică și de apelativele ce au fost folosite la adresa reclamantului.
Instanța apreciază că mesajul în sine nu este de natură a produce denigrarea reclamantului ci de a atrage atenția printr-un pamflet, asupra unei probleme de interes general, respectiv modul de gestionare a fondurilor publice destinate obiectului de activitate al instituția condusă de reclamant.
Sub acest aspect, reclamantul este vizat prin conținutul mesajului, în calitatea sa de Director al DSVSA B. și deci de persoană publică care are între altele și obligația de a răspunde de buna gestionare a fondurilor publice.
În consecință, mesajul pârâților cuprinde o critică la adresa activității instituției publice DSVSA B. și a activității directorului acesteia, raportat la atribuțiile pe care legea le stabilește în sarcina reclamantului, nevizând în nici un fel aspecte ale vieții private a reclamantului. Prin urmare, prejudiciul reclamat în cauză trebuie raportat și la libertatea de expresie de care dispun pârâții, prin prisma dispozițiilor art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe baza acestor considerații, instanța are în vedere că instanța europeană a subliniat constant că nu există restricții ale libertății de expresie în domeniul dezbaterii unor probleme de interes general, cum este cazul în speță, cu consecința că „ limitele criticii admisibile cu privire la comportamentul funcționarilor publici, făcute în presă sau de cetățeni, pot fi mai largi decât pentru un simplu particular, fără a se merge însă până într-acolo încât să se afirme că aceștia s-ar supune la un control atent al faptelor și gesturilor lor, exact ca în cazul oamenilor politici și că ar trebui tratați din acest punct de vedere exact ca oamenii politici” . Mai mult, s-a reținut că „funcționarii, trebuie ca, în exercițiul funcției lor, să beneficieze de încrederea publicului fără a fi perturbați în mod nejustificat, astfel că poate să apară necesară protecția lor împotriva unor atacuri verbale ofensatoare, atunci când își exercită atribuțiile de serviciu ce le revin”.(cauza Janowski c/Poloniei, 21.01.1999, paragraful 33).
Reclamantul, ca persoană publică, se expune în mod inevitabil și conștient, unui control al faptelor și gesturilor sale, control ce este exercitat atât de ziariști cât și de masa cetățenilor, trebuind sub acest aspect să dea dovadă de o mare toleranță cu privire la criticile formulate la adresa activității sale, atunci când acestea se sprijină pe situații de fapt ce nu s-au dovedit a fi neîntemeiate.
Desigur, ca persoană publică reclamantul are dreptul la protejarea reputației și demnității sale, în cadrul vieții sale private și în afara acestui cadru, dar imperativele acestei protecții vor fi puse în balanță cu interesele publice, astfel că excepțiile de la libertatea de exprimare vor fi interpretate mai restrictiv( cauza Oberschlik c/a Austria, parag. 29).
În acest context, chiar dacă pârâții nu a făcut dovada neglijenței instituției al cărei director este reclamantul, în îndeplinirea obligațiilor legale, totuși afirmațiile acestora ce au îmbrăcat forma unui pamflet, se înscriu în limitele unei dezbateri de interes general cu privire la modul de gestionare a unei probleme de interes general iar reclamantul, în calitatea sa de persoană publică, trebuie să dea dovadă de o mai mare toleranță atunci când este luată în discuție activitatea sa profesională.
Prin urmare, afirmațiile pârâților înscriindu-se în limitele libertății de exprimare, nu pot avea un caracter ilicit de natură a atrage răspunderea delictuală a acestora, motiv pentru cererea reclamantului va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, instanța o va respinge. Se reține astfel că pârâții au depus la dosarul cauzei delegația apărătorului ales doar la data de 12.03.2014, odată cu concluziile scrise formulate iar factura fiscală cuprinsând onorariul apărătorului a nu este emisă pentru servicii prestate pârâților ci ASOCIAȚIEI ALIANȚA PENTRU COMBATEREA ABUZURILOR, cheltuielile de judecată solicitate de pârți fiind astfel nedovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII,
H O T A R A S T E :
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului D. C. L..
Respinge ca neîntemeiată actiunea civila formulata de reclamantul E. D. V. cu domiciliul prcesual ales la C.. Av. I. M., cu sediul în B., .. 53, ., jud. B., in contradictoriu cu paratii F. C. A. domiciliat în B., ., . și D. C. L. domiciliat în B., ., .. A, ..
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Definitiva.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, azi 26.03.2014.
P.,GREFIER,
M. L. M. T.
M.L. 30 Iulie 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 160/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 06/2014. Judecătoria... → |
|---|
