Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 11018/197/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 24.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. N. – judecător
GREFIER – D. N.
Dezbaterile asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B. au avut loc la termenul din data de 21.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face corp comun cu prezenta sentință, dată la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 396 C.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 24.11.2014.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 15.04.2014, sub nr._, reclamanta G. T. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. A. I., BÎRLA M., ROPOTICĂ I.
-recuperarea drepturilor bănești neplătite din cadrul proiectului „Rețeaua pentru protecția sănătății și securității la locul de muncă în industria prelucrătoare AERONAVSECUR”, după cum urmează: 7982,5 lei rest net salarii neridicate din anul 2011, sumă ce urmează a fi indexată cu rata inflației, 26.234 lei reprezentând donația reclamantei din salarii către centrul CIICO, sumă ce urmează a fi indexată cu rata inflației, penalități de întârziere pentru neplata salariului începând cu anul 2011, în valoare de 10.000 lei;
-tragerea la răspundere penală a celor trei persoane menționate, pentru abuz de încredere și înșelăciune.
În motivare, reclamanta a arătat că a deținut postul de manager de proiect în cadrul proiectului „Rețeaua pentru protecția sănătății și securității la locul de muncă în industria prelucrătoare AERONAVSECUR”, conceput pentru S. L. Independent L. ICA Ghimbav-SLI ICA, afiliat la federația Sindicală a Lucrătorilor din Industrie Metal- FSLI Metal, care la rândul său este afiliată la confederația Blocul Național Sindical.
Pentru buna funcționare a proiectului, reclamanta împreună cu conducerea sindicatului au decis să se plătească numai taxele salariale către stat și să se semneze statele de plată către salariați, urmând ca după onorarea cererii de rambursare să se încaseze salariile nete. Totodată, conform actului de donație semnat în luna decembrie 2010, reclamanta a fost de acord să doneze jumătate din salariul net de manager proiect din perioada decembrie 2010 și mai 2011 Centrului de informare și Industrie pentru Ocupare. Actul de donație a fost însă listat într-un singur exemplar.
Se mai arată că după primirea rambursării și alimentarea contului beneficiarului dedicat proiectului și contului Centrului de I. și Instruire pentru Ocupare, la data de 14.09.2011, beneficiarul proiectului nu a onorat către reclamantă toate restanțele salariale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 166 Codul muncii, 1020 C.civ., dispozițiile Codului Penal.
În probațiune, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorii Bulearca O., A. D. I. S., P. R..
La dosar au fost depuse înscrisurile la care se face referire în motivarea acțiunii.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 1542 lei potrivit dispozițiilor art. 3 lit. d OUG 80/2013.
Pârâta, B. M., a formulat întâmpinare (f. 185), prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și excepția lipsei calității procesual pasive.
În motivarea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B., pârâta a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 208 Lg. 62/2011, conflictele individuale de muncă se soluționeză în primă instanță de către tribunal. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 210 Lg. cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile 168, 267 Codul muncii, 208, 210 Lg. 62/2011, dispozițiile Codului de procedura civilă.
În probațiune, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâții S. A. I., Ropotică I., au formulat întâmpinare (f. 192), prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție, pârâții au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., excepția lipsei calității procesual pasive.
În motivarea excepțiilor necompetenței materiale și teritoriale a Judecătoriei B., pârâții au arătat că acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 166 Codul muncii. Având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată- drepturi salariale izvorâte din executarea unui contract individual de muncă- competența de soluționare a cererii revine tribunalului. În privința competenței teritoriale, aceasta revine instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, pârâții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare (f. 199), prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinările formulate.
Anterior primului termen de judecată din data de 10.10.2014, respectiv la data de 07.10.2014, reclamata a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. o cerere prin care solicită modificarea acțiunii formulate inițial, sub aspectul cadrului procesual, solicitând chemarea în judecată, în calitate de pârâți, alături de pârâții inițial chemați în judecată, a SINDICATULUI L. INDEPENDENT ICA BRASOV- SLI ICA, și CENTRULUI DE I. SI INSTRUIRE CONTINUA PENTRU OCUPARE CIICO.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 2014 C.pr.civ., 166,168 Codul muncii, 1020 C.civ..
Pârâtele, S. L. Independent ICA Brasov- SLI ICA, și C. de I. si Instruire Continua Pentru Ocupare CIICO au formulat întâmpinare (f. 34, 49 vol. II), prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând, pe cale de excepție, necompetența materială a Judecătoriei B.
La termenul din data de 21.11.2014, având în vedere si dispozițiile art. 131, 132 C.pr.civ., instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., excepție invocată de pârâții B. M., S. A. I., Ropotică I., S. L. Independent ICA Brasov- SLI ICA, și C. de I. si Instruire Continua Pentru Ocupare CIICO prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția necompetentei materiale a Judecatoriei Brasov instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și modificată, în condițiile art. 204 C.pr.civ., la data de 07.10.2014 reclamanta a solicitat obligarea pârâților B. M., S. A. I., Ropotică I., S. L. Independent ICA Brasov- SLI ICA, și C. de I. si Instruire Continua Pentru Ocupare CIICO la restituirea drepturilor bănești neplătite din cadrul proiectului „Rețeaua pentru protecția sănătății și securității la locul de muncă în industria prelucrătoare AERONAVSECUR”, după cum urmează: 7982,5 lei rest net salarii neridicate din anul 2011, sumă ce urmează a fi indexată cu rata inflației, 26.234 lei reprezentând donația reclamantei din salarii către centrul CIICO, sumă ce urmează a fi indexată cu rata inflației, penalități de întârziere pentru neplata salariului începând cu anul 2011, în valoare de 10.000 lei.
În drept, acțiune a fost întemeiată pe dispozițiile Codului Muncii, art. 1020 C.civ..
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 c.pr.civ., „ (1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”
Potrivit dispozițiilor art. 132 alin. 1 C.pr.civ., „Când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent”.
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 208 Lg. 62/ 2011, „Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal”. Potrivit dispozițiilor art. 210 Lg. 62/2011, „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”.
Potrivit art. 1 lit. n) Lg. 62/2011, conflictul de muncă este definit ca fiind „conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu. Conflictele de muncă pot fi colective sau individuale”, iar potrivit lit. p) conflict individual de muncă este definit ca fiind „conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații care decurg din contractele individuale și colective de muncă ori din acordurile colective de muncă și raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, precum și din legi sau din alte acte normative”.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin. 2 C.pr.civ., „În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt”.
Față de textele legale precitate, instanța apreciază că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, conflict de muncă, competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. Având în vedere că locul de muncă din care derivă pretențiile reclamantei s-a aflat în raza competenței teritoriale a Tribunalului B., instanța, față de dispozițiile art. 132 C.pr.civ., va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., excepție invocată de pârâții S. A. I., BÎRLA M., ROPOTICĂ I. prin întâmpinare
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanta G. T., cu domiciliul în Campina, ., .. 24, jud. Prahova, în contradictoriu cu pârâții S. A. I., cu domiciliul în B., ., ., BÎRLA M., cu domiciliul în Ghimbav, .. 303, jud. B., ROPOTICĂ I., cu domiciliul în B., ., ., jud. B., S. L. INDEPENDENT ICA BRASOV- SLI ICA, cu sediul în B., ., C. DE I. SI INSTRUIRE CONTINUA PENTRU OCUPARE CIICO, cu sediul în B., ., jud. B., în favoarea Tribunalului B..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
C. N. D. N.
Red. N.C. 02.02.2015/ 9 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 17/2014. Judecătoria... → |
|---|
