Acţiune pauliană. Sentința nr. 4853/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4853/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 4853*/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4853*
Ședința publică din 07.05. 2015
PREȘEDINTE: L. S.
GREFIER: D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind reclamanții S. G., . în contradictoriu cu pârâții M. A., M. R. L., R. H. D., R. C. E. R. M. având ca obiect „ acțiune pauliana „ .
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 16.03.2015 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a se pronunța în cauză, a amânat pronunțarea pentru data de 01.04.2015, 15.04.2015, 17.04.2015, 21.04.2015, 29.04.2015, 04.05.2015, 05.05.2015, 07.05.2015.
JUDECĂTORIA
Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /22.10.2012 reclamantul S. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. A., M. R. L., R. H. D., R. C. E. să se constate inopozabilitatea Contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâți autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP L. M. și H. M., imobil înscris în CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23, față de reclamant ; cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat în esență că la data de 04.07.2012 reclamantul a fost somat, fiind pornită executarea sa silită de B. T. pentru executarea silită a sumei de_,32 euro debit și 9920,36 lei cheltuieli de executare . Executarea silită a fost pornită întrucât reclamantul și soția acestuia ( în prezent decedată ) au fost semnatarii contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1558/10.08.2007, ipoteca prin care s-a garantat creditul bancar nr._/06.08.2007, contract de credit încheiat între M. M. și BCR Agenția Piața Sfatului . S-a mai arătat că anterior semnării contractului de ipotecă, la data de 06.08.2007 a semnat și contractul de fideiusiune nr. 84122B/06.08.2007, pentru suma de_ euro, sumă împrumutată de pârâții M. pentru achiziționarea unui apartament în complexul comercial Avangarden B. ; la data de 25.02.2009, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 316/25.02.2009 la BNP B. R. C. pârâții M. au achiziționat apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23, contra sumei de_ euro, dată fiind diferența de bani dintre suma împrumutată și prețul plătit, reclamantul a concluzionat că pârâții M. au intenționat de la început să îl fraudeze. S-a mai arătat că la nici două luni de la achiziționare pârâții M. au încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 732/09.04.2009 la BNP Beschea G. D. cu C. B. M. contra sumei de_ eură, însă tranzacția nu a fost finalizată întrucât acesta a aflat de la reclamant și de la alte persoane că împotriva promitenților vânzători au fost pornite mai multe executări silite . Reclamantul a mai arătat că el personal s-a prezentat de mai multe ori la apartamentul cumpărat de pârâții R. H. D., R. C. E., unde a găsit persoane, bănuind a fi C. B. M. sau familia R. cărora le-a spus că este garantul ipotecar al sumei de bani pe care familia M. a cumpărat apartamentul ; că M. se cunoștea cu familia R., foști colegi astfel că vânzarea a fost una fictivă în scopul scoaterii din patrimoniu familiei M. a imobilului și evitarea executărilor silite ; promisiunea de vânzare cumpărare a fost reziliată și la două zile apartamentul a fost vândut familiei R. în schimbul unui preț derizoriu față de valoarea de piață, tranzacții de care reclamantul a aflat cu ocazia verificării cărții funciare . S-a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile art. 1562 din Codul civil, fiind incidente dispozițiile art. 116 din Legea nr. 71/2011 . Potrivit art. 2312 din Codul civil privind regresul, fideiusorul are drept de regres anticipat chiar înainte de a plăti în ipoteza în care este urmărit în justiție pentru plată, când debitorul este insolvabil ; s-a mai arătat că înstrăinarea către familia R. s-a făcut cu intenția de a-și crea insolvabilitatea și în frauda reclamantului atât vânzătorii, cât și cumpărătorii fiind de re credință, fiind incidente dispozițiile art. 1562 din NCC ; din punct de vedere juridic se consideră că temeiul acțiunii revocatorii ăl constituie principiul executării convențiilor cu bună credință ( art. 1170 CC ) și dreptul de gaj general pe care îl au creditorii asupra patrimoniului debitorului ; s-a arătat că sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene creanța fiind cuprinsă într-un contract încheiat în formă autentică ; împotriva reclamantului s-a pornit executarea silită, starea de insolvabilitate a familiei M. este notorie, frauda terților existând și ea. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1562-1565, 2306, 2321 din NCC.
Taxa de timbru a fost stabilită la suma de 3804,6 lei .Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 03.04.2013 ( f 81-82- vol. I) instanța a admis în parte cererea de ajutor public judiciar, a redus taxa de timbru la suma de 1902,3 lei și a eșalonat plata acesteia.
La data de 09.04.2013 reclamantul a depus o cerere de completare a cererii inițiale solicitând introducerea în cauză a pârâtului R. M. solicitând a se constata inopozabilitatea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 la BNP C. D. I. și C. L. S. încheiat între R. H. D., R. C. E. și R. M. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 ; cu cheltuieli de judecată . În motivare s-a arătat că cererea de chemare în judecată inițială a fost comunicată familiei R. la data de 29.10.2012 conform procesului verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, ocazie cu care pârâtul R. H. D. s-a prezentat acasă la reclamant însoțit de o persoană care s-a recomandat a fi avocat ți i-au spus să renunțe la cererea formulată pentru că nu va câștiga, aflând doare la data de 01.04.2013 despre vânzarea către ultimul pârât, cu ocazia scoaterii unui extras de CF de la OCPI, fiind evident că vânzarea a avut ca și scop scoaterea imobilului din patrimoniul familie R. și trecerea acestuia la fratele primului pârât, complice la fraudă, dovadă stând și prețul de_ euro . S-a arătat că sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1562-1565, 2306, 2321 din NCC.
Taxa de timbru a fost stabilită la suma de 3419 lei .Prin încheierea dată în camera de consiliu din data de 04.09.2013 ( f 146-147- vol. I) instanța a admis cererea de ajutor public judiciar și a scutit reclamantul de plata taxei de timbru, fiind achitat timbru judiciar în cuantum de 10 lei .
La data de 22.05.2013 pârâții R. H. D., R. C. E. au formulat întâmpinare și cerere reconvențională ( f 129-130) solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar pe cale reconvențională au solicitat obligarea reclamantului la suma de 5000 lei cu titlu de daune morale. În motivarea cererilor s-a arătat că pârâții nu au fost implicați în chestiunea imobilului din Avangarden . S-a mai arătat că pârâții M. au cumpărat imobilul în februarie 2009 cu_ euro, că ei ( familia R. ) au cumpărat de la M. în februarie 2010 contra sumei de_ euro, în condițiile în care tot ei au achitat datoriile fam. M., astfel au plătit numite M. K. pentru a se radia sechestrul asigurator înscris în CF; au plătit_,93 lei către creditoarea Procredit Bank SA, acesta fiind motivul reducerii prețului . Întrucât pârâții reclamanți nu au achitat taxa de timbru la data de 18.11.2013 instanța a admis excepția de netimbrare a cererii reconvenționale.
La data de 03.03.2014 Judecătoria B. a admis excepția de conexitate invocată de ., reclamantă în dosarul civil nr._/197/2013, dosarul fiind conexat la prezenta cauză.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._/197/15.11.2013 reclamanta . a solicitat, în contradictoriu cu cu pârâții R. H. D., R. C. E. și R. M. revocarea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 de către BNPA C. D. I. și C. L. S. încheiat în dauna reclamantei, creditoare a pârâtului R. H. D., cu consecința revenirii bunului în patrimoniul pârâților vânzători ; cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii s-a arătat că reclamanta deține un titlu executoriu constând în sentința civilă nr. 4551/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._/190/2012, pârâtul R. H. D. fiind obligat la plata sumei de_,19 lei în favoarea reclamantei, reprezentând debit restant și daune moratorii de 0,5% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal de la scadență și până la restituirea debitului . Sentința a rămas definitivă și irevocabilă . Prin Încheierea dată în ședința camerei de consiliu din data de 19.11.2012 s-a admis cererea reclamantei și s-a instituit un sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale . și R. D., însă la 13.11.2012 se încheiase deja contractul de vânzare cumpărare ; debitorul . este în insolvență, arătându-se că sunt îndeplinite condițiile acțiunii pauliene prevăzute de art. 1562 din NCC .
R. M. a formulat întâmpinare ( f 48-52- dos. conexat) solicitând respingerea cererii. S-a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, excepția la care a renunțat la termenul de judecată la care s-a dispus conexarea . În cuprinsul întâmpinării s-a arătat în esență pe fond că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile acțiunii pauliene prevăzute de art. 1562 din NCC, astfel prin vânzare nu s-a creat niciun prejudiciu reclamantei întrucât bunului s-a subrogat prețul vânzării ,_ euro ; că nu a existat intenția de a - l frauda pe creditor întrucât în patrimoniul pârâtului H. D. există și alte bunuri, iar în patrimoniul debitoarei . există bunuri susceptibile de executare ( un teren de 1500 mp, un autoturism Dacia 1304) ; nu există complicitate la fraudă a terțului, care chiar dacă este fratele și respectiv cumnatul vânzătorilor acesta este de bună credință; creanța este posterioară contractului de vânzare cumpărare.
Pârâții R. H. D., R. C. E. au formulat întâmpinare ( f 56-62 dos. conexat ) prin care au invocat excepția tardivității formulării acțiunii, excepția la care a renunțat la termenul de judecată la care s-a dispus conexarea. Pe fond au solicitat respingerea acțiunii că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile acțiunii pauliene prevăzute de art. 1562 din NCC, astfel prin vânzare nu s-a creat niciun prejudiciu reclamantei întrucât bunului s-a subrogat prețul vânzării ; că nu a existat intenția de a - l frauda pe creditor întrucât în patrimoniul pârâtului H. D. există și alte bunuri, iar în patrimoniul debitoarei . există bunuri susceptibile de executare ;creanța este posterioară contractului de vânzare cumpărare.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare ( f 70-73-dos. atasat) arătând cu privire la fondul cauzei arătând frauda creditorului presupune o atitudine conștientă din partea debitorului a rezultatului păgubitor al acestuia, prezumția de fraudă fiind determinată numai în condițiile unui preț derizoriu; în ceea ce privește proba insolvabilității s-a arătat că aceasta se face de obicei prin urmărirea și executarea bunurilor debitorului . În situația în care executarea nu este finalizată, întrucât debitorul nu a avut bunuri din care creditorul să fie îndestulat, sunt dovedite atât prejudiciul, cât și insolvabilitatea . Proba certă a insolvabilității debitorului se realizează prin executarea eșuată a patrimoniului debitorului, procedură în raport de care acțiunea revocatorie are un caracter subsidiar . În speță s-a arătat că executarea eșuată rezultă din procesele verbale încheiate de către executorii judecătorești cu privire la pârâtul R. D. H./12.03.2013. Sarcina probei privind inexistența unei stări de insolvabilitate aparține debitorului, care face dovada unui fapt pozitiv și anume aceea că are bunuri în proprietate, deci este solvabil și nu creditorului, căruia i-ar reveni dovedirea unui fapt negativ general . În ceea ce privește anterioritatea creanței s-a arătat că din cuprinsul sentinței civile invocată ca și titlu executoriu reiese că scadența datoriei în cuantum de_,59 lei a fost la data de 03.10.2012, suma rezultând din facturile fiscale asumate .
În probațiune părțile au depus înscrisuri.
S-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului la solicitarea pârâților R. D. și C. ( f 195-197); cu interogatoriul pârâtului R. M. la solicitarea reclamantului și din oficiu ( f 198-199); cu interogatoriul pârâtului R. D. la solicitarea reclamantului ( f 200-202); cu interogatoriul reclamantului la solicitarea pârâtului R. D. ( f 203-205). S-a administrat proba cu interogatoriu și în dosarul conexat .
Au fost audiați martorii ZSIDMOND I. ( f 86-vol. II), N. G. C. ( f 88-vol. II) propuși de reclamant și C. B. M. ( f 85-vol. II), M. K. ( f 87-vol. II) propuși de pârâți.
Analizând actele dosarului instanța reține următoarele:
La data de 06.08.2007 s-a încheiat contractul de împrumut nr._/06.08.2007, între creditoarea Banca Comercială Română SA și debitorul M. M., coplătitorul M. R. și garanții ipotecari S. M. și S. G., pentru suma de 45.000 Euro( f 14-17 - I).
Prin contractul de ipotecă nr. 1558/10.08.2007, autentificat de BNP Ficard C.-N., garanții ipotecari S. M. și S. G. au garantat ipotecar împrumutul în valoare de 45.000 Euro acordat prin contractul de împrumut nr._/06.08.2007, dobânzile aferente, costurile și comisioanele, cu imobilul situat în municipiul B., ., ., ., înscris în CF nr._ a localității B., identificat A+16, sub nr. TOP_/1/6/15-apartament 15 compus din două camere și dependințe cu cota de 15/678 PUC(f. 48-49).
La data de 06.08.2007 s-a încheiat contractul de fideiusiune nr._ B/06.08.2007, între creditoarea Banca Comercială Română SA și fideiusorii S. M. și S. G., prin care aceștia din urmă garantau împrumutul în valoare de 45.000 Euro acordat prin contractul de împrumut nr._/06.08.2007 și renunțau la beneficiul de diviziune și discuțiune, obligându-se în solidar cu debitorul M. M. .
La data de 25.02.2009 familia M. cumpără apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 contra sumei de_,07 lei .
La data de 09.04.2009 M. M. și soția încheie cu C. B. antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 732/09.04.2009 la BNP B. G. – D. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, prețul vânzării fiind stabilit la_ euro, stabilindu-se că la data încheierii antecontractului s-a achitat 1000 euro, iar din restul de_ euro ,_ euro urmau să se achite în rate lunare de câte 1000 euro /lună, iar_ euro la data de 21.10.2010. Martorul C. a arătat că a achitat 6 rate anterior rezilierii antecontractului.
La data de 17.02.2010 se încheie Convenția autentificată sub nr. 329/17.02.2010 la BNP M. L. și H. M. din B., convenție în baza căreia s-a reziliat Antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 732/09.04.2009 la BNP B. G. – D. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, reținându-se că rezilierea operează „ din motive neimputabile nici uneia dintre părți „ . Cu ocazia rezilierii familia M. a restituit promitentului cumpărător suma de 6000 euro .
La data de 19.02.2010 se încheie Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP M. L. și H. M. din B., prin care M. M. și soția au vândut apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22 lui R. H. D. căsătorit cu R. C. E. . Din contract reiese că în CF, asupra imobilului vândut era înscris sechestrul asigurator, care a rămas fără obiect, iar la C80 somația PROCREDIT BANK SA – Sucursala B., înscrisă pentru urmărirea sumei de_,93 lei a rămas fără obiect urmând a fi radiată ca și sechestrul . Prețul vânzării a fost indicat la suma de_ euro .
La data de 13.11.2012 între R. H. D. și R. C. E. în calitate de vânzători și R. M. în calitate de cumpărător se încheie Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22 ( f 94-96) prețul stabilit fiind de_ euro.
Reclamantul a arătat că împotriva sa BCR a pornit executarea silită, din programul Ecris reieșind că reclamantul a formulat și i s-au admis două contestații la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. T. în dosarul execuțional nr. 24/2012.
Din sentința civilă nr._/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/197/2012 reiese cu privire la executarea silită că, la data de 11.01.2012 BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA-prin mandatar . SRL a adresat Biroului Executorului Judecătoresc T. C.-T. o cerere, pentru executarea silită împotriva debitorului M. M., și garanților ipotecari S. M. și S. G., în temeiul titlului executoriu contract de împrumut nr._/06.08.2007 și a contractului de ipotecă nr. 1558/10.08.2007, reclamantul de față fiind somat la data de 31.01.2012 să se conformeze dispozițiilor titlului executoriu, în sensul de a achita creditoarei următoarele sume de bani:_,32 Euro, reprezentând obligație stabilită prin titlu executoriu și 9858,36 lei, cheltuieli de executare, somația fiind primită de acesta la data de 06.02.2012.
Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtului R. H. D. ( f 200-202-I) reiese că a aflat de la C. B. că se vinde apartamentul în litigiu, care i-a spus că nu mai cumpără întrucât nu mai are bani ( răspunsul la întrebarea nr. 4, fila 200, verso ), însă în răspunsul la întrebarea nr. 6 ( f 201-I) a arătat că nu știa de antecontractul încheiat între M. și C., dar i-a plătit acestuia din urmă separat de prețul către M., contravaloarea mobilei făcute la comandă ( răpusul la întrebarea nr. 8) . Pârâtul recunoaște că a vândut apartamentul fratelui său pentru că avea nevoie de bani, arătând însă că și în prezent locuiește în apartament cu soția, fratele său, R. M., locuind în continuare cu părinții.
Din răspunsul la interogatoriul luat pârâtei R. C. ( f 195-197- I) reiese că aceasta recunoaște că în luna martie 2012 reclamantul S. a fost la ușa apartamentului cumpărat și i-a spus că este garantul ipotecar al sumei de bani luată de M. M. de la BCR și pe care acesta a achiziționat apartamentul cumpărat de familia R., reclamantul transmițând familiei M. să își plătească ratele. Pârâta a recunoscut că M. M. i-a fost coleg din clasa a I-a până într-a VIII-a, a arătat în răspunsul la întrebarea nr. 6 ( f 196 -I) că ea nu știa de la C. B. despre situația familiei M., dar probabil soțul său știa de dinainte de încheierea contractului . Pârâta a arătat că au vândut cumnatului său pentru că aveau nevoie de bani.
Din răspunsul la interogatoriu luat reclamantului la solicitarea pârâților inițiali ( f 203-205- vol. I ) reiese că reclamantul îl cunoștea pe M. M. de când a intrat la Facultatea de Teologie, acesta din urmă susținând că se roagă pentru soția reclamantului, care era bolnavă la acea dată, ceea ce i-a și determinat să garanteze creditul luat de familia M.. Din răspunsul la întrebarea nr. 8 reiese faptul că anterior primirii somației de la executor, reclamantul nu a primit înștiințări de la BCR privind situația creditului lui M. M., ci a aflat prima oară că BCR se îndreaptă împotriva sa când a primit somația de la executor, adică în februarie 2012 ( răspunsul la întrebarea nr. 9- fila 204, vol. I) . Reclamantul a arătat că nu a putut lua legătura cu M. M. întrucât acesta era deja plecat în Italia, ultima dată când a vorbit cu M. M. fiind în anul 2010. Din răspunsul la întrebarea nr. 13 din interogatoriu ( f 205-vol. I) reiese inițial că reclamantul a aflat că M. M. nu și-a achitat ratele la BCR doar când a venit la el executorul judecătoresc, ca apoi să precizeze că a aflat din cartier, de la cantorul bisericii că M. M. a „ fugit „ în Italia, că are probleme cu banii și nu mai plătește creditul ( f 205-verso, vol. I) . Din răspunsul la întrebarea nr. 14 reiese că reclamantul și un martor s-au deplasat la apartamentul cumpărat de familia M. în Avangarden și i-a deschis soția domnului R. D., care i-a spus că a cumpărat apartamentul de la M. M. cu care a fost colegă de școală, reclamantul arătând că l-a cunoscut pe R. D. abia când acesta împreună cu un bărbat ( martorul C. B.) au venit acasă la el și i-au spus că dacă îl va da în judecată va pierde procesul, reclamantul precizând că la acea dată nu era proces pe rol. Tot reclamantul relatează în răspunsul la întrebarea nr. 15 că nu își amintește când s-a dus la tatăl martorului C. B., care este preot ca și M. M., însă a aflat de la acesta ( de la tatăl lui C. B. ) că fiul său nu a mai cumpărat de la familia M. pentru că a aflat că apartamentul era ipotecat ( ipoteca aparținea însă Procredit Bank și nu BCR-ului, care nu a avut niciodată înscrisă ipotecă pe apartamentul în litigiu ) și așa a cumpărat R..
Din copia CF_ B. desfășurată ( f 225-230-vol. I) reiese că la data de 25.09.2009 s-a înscris în CF sub B119 sechestrul asigurator al numitei M. K., iar în 19.01.2010 s-a notat notat somația din dosarul de executare nr. 250/2009 în favoarea creditoarei Procredit Bank SA Sucursala B., sechestrul fiind radiat, la fel și somația după ce apartamentul a fost vândut pârâților R. H. D. și R. C. E. ( f 230-I) .
Din declarația martorului C. B. M. ( f 85-vol. II) reiese că martorul îi cunoaște pe frații R. fiind prieten cu aceștia . În urmă cu aproximativ 6 ani l-a cunoscut pe M. M. care dorea să vândă apartamentul în litigiu, i-a explicat cestuia că nu poate plăti prețul decât în rate a câte 1000 euro lună martorul precizând că la data încheierii antecontractului CF-ul era curat, nu apărea nici un sechestru și nici o datorie către d-na K.. Întrucât nu a mai dorit să perfecteze contractul de vânzare cumpărare ( din lipsă de bani a susținut martorul ) a încercat să negocieze prețul cu familia M. și întrucât aceștia nu au vrut să negocieze a arătat că „ și ca să nu pierd cei 6000 euro l-am găsit pe D. care a fost de acord să îmi dea mie banii înapoi, să o plătească pe dna K. și să plătească și la bancă datoria lui M. „ . Martorul a arătat că la momentul în care l-a găsit pe H. D., nu știa de problemele care existau cu privire la apartament, însă a auzit că familia M. avea probleme, că a împrumutat bani de la vecini și de la bancă, iar de la tatăl său ( care era preot și care aflase de la preotul din S.) a aflat că M. M. avea probleme, motiv pentru care s-a impacientat cu privire la acest lucru . A precizat că dat fiind faptul că și un agent imobiliar i-a spus că „ar fi probleme cu apartamentul „ și a aflat și că familia M. „are probleme cu o persoană de la R., o profesoară, o colegă de-a soției dl. M., de la care a împrumutat bani „, martorul s-a înțeles cu pârâtul H. D. „ să ia el apartamentul și împreună” au mers la R. să vorbească cu M. K., aceasta confirmând că a împrumutat bani familiei M. . Martorul a arătat că la momentul când a luat legătura cu R. Drașoș pentru ca acesta din urmă să cumpere nu știa că familia M. luase bani din bancă și nu îl cunoaște pe reclamantul S.. Martorul a negat faptul că tatăl său i-ar fi spus că reclamantul l-a căutat pe tatăl martorului și că i-ar fi spus că familia M. a luat bani din bancă, bani pentru care a garantat S. G.. Martorul a precizat că a locuit în apartamentul care a făcut obiectul antecontractului pe o perioadă de 6 luni, cât a plătit ratele, arătând că la data de 17.02.2010, când au reziliat antecontractul se aflau la notar și familia R. și familia M. . Martorul a recunoscut că l-a însoțit pe R. D. acasă la reclamant, după introducerea acțiunii, ocazie cu care a aflat că reclamantul a fost prieten cu M. M., care l-a înșelat.
Din declarația martorei M. K. ( f 87-vol. II) reiese că suma împrumutată de familia M. i-a fost restituită de aceștia, în fața unui notar public din B. căruia nu i-a reținut numele, în aceeași zi la notar fiind și pârâții R. și familia M., aceștia din urmă primind prețul apartamentului de la cumpărătorii R., care au plătit și datoria către banca înscrisă în cartea funciară ( Procredit Bank ) . Martora a arătat că nu a auzit ca familia M. să fi comunicat familiei R. că a luat un credit pentru apartament, pe care l-a garantat o altă persoană și pe care ar fi trebuit el să-l garanteze, a recunoscut că fusese vizitată înainte de acea dată de R. D., care fusese însoțit de un bărbat mai înalt, că M. M. o „ teroriza „ cu telefoanele pentru că vroia să vândă apartamentul, iar ea dorea să își recupereze banii împrumutați dar, în contextul acestor discuții, nu a auzit niciodată că cineva și-ar fi ipotecat casa pentru creditul pe care familia M. l-a luat pentru a-și cumpăra apartamentul.
Din declarația martorei ZSIDMOND I. ( f 86-vol. II9 reiese că îl cunoaște pe reclamantul S. G. de aproximativ 4-5 ani ( adică din anul 2010-2011) și știe de la reclamant că acesta era în relații bune cu M. M. cu care era prieten de familie și pe care îl mai împrumutase cu sume de bani, dar care i-au fost restituite, ipoteca fiind pusă pe apartamentul reclamantului pentru a-l ajuta pe M. M., care promisese că își va plăti datoriile. Martora a relatat că știe de la reclamant că acesta s-a dus la Avantgarden să-l caute pe M. M., însă a găsit o femeie, neputând preciza cine era femeia. De asemenea martora a arătat că a fost de față, în anul 2012, când la reclamant a venit pârâtul R. cu încă o persoană, primul spunându-i reclamantului că el a cumpărat apartamentul de la M. M., l-a întrebat pe reclamant de ce l-a dat în judecată .
Din declarația martorului N. G. C. ( f 88-vol. II) reiese că reclamantul și M. M. erau prieteni apropiați când reclamantul a garantat împrumutul, M. plătind o parte din ratele de la bancă, perioadă în care avea deschisă și o alimentara și circula cu o mașină nouă. Martorul a relatat că a fost de față când reclamantul l-a rugat pe M. M. să plătească la bancă, pentru că soția sa era bolnavă și s-a început executarea silită împotriva reclamantului, martorul precizând că el crede că discuția a avut loc în anul 2011 când M. M. era deja în Italia, unde plecase în 2010-2011 ( în condițiile în care soția reclamantului a decedat la data de 06.09.2011 - f 47-vol. I- iar executarea silită a fost pornită în ianuarie 2012, prima somație fiind comunicată reclamantului în februarie 2012 ) . Tot martorul a arătat „ că l-a însoțit pe reclamant la apartamentul pe care l-a cumpărat M. M. în Avantgarden în 2009-2010, undeva în toamnă „, însă apartamentul era deja vândut și lor le-a deschis o doamnă, „ nu știu cum se numea, însă i-a spus reclamantului că soțul ei știe și să discute cu acesta” . Același martor a precizat că știe de la reclamant că a fost vizitat de cumpărătorul apartamentului și un avocat, care i-au spus „ să își retragă plângerea „ . Tot de la reclamant știe martorul că familia M. a mai avut o tentativă de a vinde apartamentul pentru care a luat creditul, iar tatăl persoanei care intenționa să cumpere apartamentul, era preot și locuia în Scheii Brașovului, unde s-a dus reclamantul și a discutat cu acesta, însă acesta i-a spus că nu-l interesează ce face copilul său.
Din răspunsul la interogatoriul luat din oficiu reclamantului ( f 89-vol. II) reiese că acesta a aflat „ crede că în anul 2009 „, chiar de la M. M. de intenția acestuia din urmă de a vinde apartamentul, reclamantul recunoscând că M. nu i-a spus cui vrea să vândă, însă reclamantul a aflat de la preotul din B. că acela care „ vroia „ să cumpere apartamentul era tot fiu de preot, tot de la acesta din urmă aflând unde locuiește tatăl celui care intenționa să cumpere . Reclamantul a arătat că a fost cu soția acasă la tatăl celui care intenționa să cumpere, însă acesta i-a spus că nu îl interesează ce face fiul său, reclamantul neputând preciza când a aflat că s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare.
M. M. și M. L. nu s-au prezentat la interogatoriu, deși au fost citați în acest sens, motiv pentru care instanța, în baza art. 225 din C. instanța va reține refuzul de a răspunde la interogatoriu ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
În drept, potrivit art. 116 din Legea nr. 71/2011 dispozițiile art. 1558-1565 din Codul civil se aplică și creditorilor ale căror creanțe s-au născut înainte de data intrării în vigoare, dacă scadența se situează după această dată. Ca atare, în speță, cu privire la acțiunea revocatorie sunt incidente dispozițiile art. 1562 din NCC .
Conform art. 1562 din NCC (1) „ Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.”
Potrivit art. 1563 din NCC creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii, efectele acțiunii revocatorii fiind acelea din art. 1565 NCC, actul atacat urmând a fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori .
Condițiile intentării acțiunii revocatorii sunt următoarele:
Prima condiție constă în aceea ca, creditorul să aibă o creanță certă la data introducerii acțiunii ( art. 1563 NCC), în doctrină și practică stabilindu-se ca această creanță să fie și lichidă, exigibilă și, în principiu, anterioară actului atacat întrucât, tot în principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii actuali și nu și pe cei viitori . Data anterioară a creanței poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, astfel că nu se solicită existența unui titlu pentru creanță, ci ca, creanța să fie anterioară, chiar dacă titlul este posterior, sau posibilitatea de dovedire prin orice mijloc de probă rezultă din aceea că creditorul este față de actul încheiat în frauda intereselor sale terț, ca atare poate să dovedească anterioritatea creanței sale cu orice mijloc de probă. Practica judiciară a decis că actul fraudulos de înstrăinare săvârșit în scopul sustragerii unui bun de la executare silită este revocabil, chiar dacă a fost încheiat înainte de condamnarea la plata de despăgubiri. Instanța reține că pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanța întrucât acțiunea nu este un act de executare, ci o acțiune care are ca și efect inopozabilitatea actului care fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari .
A doua condiție este reprezentată de aceea că actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciul constând în faptul că, prin actul atacat debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, adică și-a micșorat activul patrimonial, creditorul trebuind să facă dovada insolvabilității .
A treia condiție privește frauda debitorului însemnând că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, adică și-a dat seama că prin încheierea acelui act și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, chiar dacă nu a existat intenția ( dolul ) de a-l păgubi pe creditor .
A patra condiție privește complicitatea terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, condiție care se impune a fi îndeplinită dacă acțiunea pauliană privește un act cu titlu oneros. Într-o astfel de situație actul va fi revocat numai când se dovedește frauda terțului . Frauda terțului constă în aceea că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat debitorul devine insolvabil, acceptându-se că este îndeplinită această condiție și în cazul în care terțul nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul pe care îl încheie s-a creat sau s-a mărit insolvabilitatea debitorului .
Efectul reușitei unei acțiunii revocatorii constă în inopozabilitatea actului atacat și dovedit ca fiind fraudulos, care va fi inopozabil creditorului, iar el va putea urmări bunul care forma obiectul ca și cum acesta n-ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului.
În cauza care face obiectul dosarului civil nr._ prin care reclamantul S. a solicitat constatarea inopozabilității Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP M. L. și H. M., instanța reține că primele trei condiții ale acțiunii revocatorii sunt îndeplinite, astfel prejudiciul există întrucât prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de familia M. cu familia R. primii și-au mărit starea de insolvabilitate . Familia M., care cunoștea cu certitudine faptul că nu își mai achitau ratele la împrumutul pentru care garantase cu ipotecă reclamantul și-a dat seama că prin încheierea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP M. L. și H. M. și-au mărit starea de insolvabilitate, chiar dacă nu au avut intenția de a-l păgubi pe reclamant, au acceptat această posibilitate . Reclamantul are o creanță certă acesta având un drept de regres anticipat dată fiind calitatea sa de fidejusor, date fiind dispozițiile art. 1673 alin. 1 pct. 1,2,4 din Codul civil vechi ( cu corespondent în NCC, art. 2312 ) incident cu privire la efectele contractului de fideiusiune, date fiind dispozițiile art. 102 din Legea nr. 71/2011.
În ceea ce privește a patra condiție privind complicitatea terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, aceasta nu este îndeplinită .
Coroborând întregul material probator administrat în cauză în ceea ce privește cererea inițială din dosarul civil nr._ instanța reține următoarele:
M. M. și soția aveau mai multe datorii, dintre care cele cunoscute ( ca urmare a înscrierii în CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22) erau împrumutul luat de la M. K. în valoare de_ euro pentru care s-a instituit sechestrul asigurator, împrumutul de Procredit Bank în valoare de_,93 lei ( aproximativ 6441 euro, la cursul din data de 19.01.2010, data emiterii somației de către Procredit Bank) unde M. M. a avut calitate de garant pentru împrumutul acordat societății – aparținând soției sale .
Pe lângă acestea a mai fost și împrumutul de la BCR în cuantum de_ euro ( pentru care a garantat reclamantul ) fiind evident, din cele înscrise în cartea funciară, că familia M. era urmărită de creditori, alții decât BCR, la data la care au cumpărat apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22.
La data încheierii antecontractului cu C. B. - 09.04.2009- și apoi la data încheierii contractului de vânzare cumpărare cu familia R. - 19.02.2010- nu se pornise executarea silită împotriva reclamantului .
Din probele administrate nu reiese că familia M. și familia R. erau prieteni, faptul că R. C. și M. M. au fost colegi în clasele I-VIII neputând institui o prezumție în sensul că aceștia erau prieteni și cu atât mai mult că prin încheierea contractului de vânzare cumpărare au urmărit fraudarea reclamantului. Prețul inserat în Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP M. L. și H. M. din B. în cuantum de_ euro este într-adevăr mai mic decât cel plătit de M. pe apartament și cel din antecontract, dar, pe de o parte la data de 19.02.2010 criza economică din România era în plin avânt, iar pe de altă parte, în opinia instanței, familia R. a profitat de situația în care se afla M. M. – care încheiase o promisiune de vânzare pe care nu o mai putea finaliza întrucât apartamentul era sechestrat și risca să fie executat silit și să piardă și apartamentul și restul de preț- pentru a obține un preț mai mic . Or, dacă M. M. a refuzat să negocieze prețul cu promitentul cumpărător C., a fost nevoit să accepte un preț mai mic de la familia R. tocmai pentru a nu rămâne fără apartament și fără niciun ban, întrucât R. D. și C. B. au verificat situația lui M. M., s-au dus la R. la M. K., având astfel toate pârghiile pentru ca M. să vândă la un preț mai mic.
În ceea ce privește situația reclamantului, din probe reiese că acesta a aflat că familia M. nu și-a mai plătit ratele odată cu executarea silită, după comunicarea somației de către executor, adică în februarie 2012 . Reclamantul i-a solicitat lui M. M. să își plătească ratele, și deși a aflat de la M. M. despre intenția de vânzare a apartamentului ( și nu de vânzarea propriu – zisă ) nu a întreprins nicio măsură pentru a-și proteja creanța .
Din probe nu reiese că între M. M. și soția sa, în calitate de vânzători ai apartamentului situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22 și R. H. D. căsătorit cu R. C. E. a existat o înțelegere frauduloasă la momentul încheierii Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP M. L. și H. M., în vederea fraudării intereselor reclamantului, pentru că la data încheierii contractului familia R. nu cunoștea problemele reclamantului, care au început la data pornirii executării silite, adică în anul 2012. Că reclamantul l-a căutat pe M. M. în 2012 la apartamentul din Avangarden și nu pe un eventual cumpărător reiese chiar din declarația dată de martora Z. I. ( f 86-vol. II) propusă de reclamant, care a arătat că reclamantul s-a dus în Avangarden să îl caute pe M. și a găsit o femeie . Din declarația martorului N. G. C. ( f 88) reiese că martorul l-a însoțit pe reclamant la apartamentul din Avangarden în anul 2009-2010 „ undeva în toamnă „, când apartamentul era deja vândut și le-a deschis o doamnă . Martorul a arătat că știe de la reclamant că după ce au fost la apartament au venit la reclamant doi bărbați, dintre care unul era acela care a cumpărat apartamentul și i-au cerut să își „ retragă plângerea „ .
Coroborând cele declarate de acest martor cu cele declarate de martora Z. I. ( care a arătat că cei doi bărbați au venit la reclamant în anul 2012, martora fiind de față ), cu data comunicării primei somații de către executor ( februarie 2012), cu cele declarate de R. C. în sensul că reclamantul a fost la apartament și a vorbit cu ea în martie 2012, precum și cu data introducerii acțiunii 22.10.2012, instanța reține că martorul N. a greșit anul și perioada în care a fost cu reclamantul în complexul Avangarden, anul fiind 2012 și nu 2009 sau 2010 cum a susținut martorul, adică la doi ani după vânzarea apartamentului .
Deși reclamantul a susținut în acțiune că a fost de mai multe ori la apartament în scopul de a-l găsi pe M. M., dar a găsit alte persoane cărora le-a adus la cunoștință că este garantul ipotecar al sumei de bani folosită de familia M. pentru cumpărarea apartamentului, prin materialul probator nu sunt dovedite cele susținute, fiind dovedită doar discuția cu pârâta R. C., după ce familia R. a cumpărat apartamentul.
De asemenea, cu toate că reclamantul a arătat în răspunsul la suplimentul de interogatoriu luat din oficiu ( fila 89 vol. II ) că el „ crede că în anul 2009 „ a vorbit cu tatăl martorului C. ( adică anterior de vânzarea către familia R.), din răspunsul la întrebarea nr. 15 din interogatoriul luat reclamantului de către pârâți reiese că nu își amintește exact când s-a dus la dl. C. senior, însă a aflat de la acesta că fiul său „ a vrut să cumpere de la M., însă când a aflat că apartamentul este ipotecat s-a retras și l-a luat familia R. „ ( fila 205- vol. I) . Prin urmare, instanța reține că din acest răspuns rezultă că la data convorbirii cu C. senior, promitentul cumpărător deja se retrăsese pentru că aflase de „ ipoteca „ ( sechestrul și executarea silită a Procredit Bank) și deja cumpărase familia R., ca atare nu există convenția frauduloasă a debitorilor M. M. și soția cu familia R..
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului S. G. privind constatarea inopozabilității Contractului de vânzare – cumpărare încheiat între pârâții M. M., M. R. L., R. H. D. căsătorit cu R. C. E., autentificat sub nr. 364/19.02.2010 la BNP L. M. și H. M., imobil înscris în CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 și pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată și precizarea cererii privind constatarea inopozabilității Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 la BNP C. D. I. și C. L. S. încheiat între R. H. D., R. C. E. și R. M. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23. Conform art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile rezultate din ajutorul public acordat reclamantului vor rămâne în sarcina Statului. În baza art. 274 alin. 1 din C. vechi instanța îl va obliga pe reclamant să plătească pârâților R. H. D., R. C. E. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Întrucât pârâții R. H. D., R. C. E. nu au timbrat cererea reconvențională și s-a admis excepția de netimbrare a acestei cereri reconvenționale la data de 18.11.2013 instanța va anula ca netimbrată cererea reconvențională .
În ceea ce privește acțiunea conexată din dosarul civil nr._/197/2013, instanța reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4551/19.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._/190/2012 s-a admis în parte acțiunea formulată de . împotriva pârâtului R. D., acesta fiind obligat la plata sumei de 388.163,19 lei reprezentând debit restant, precum și la plata daunelor moratorii în cuantum de 0,5 % pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal de la scadență și până la plata efectivă, precum și la cheltuieli de judecată în cuantum de_,63 lei. Hotărârea a rămas definitivă ( f 12-dos. conexat) .
Prin Încheierea din data de 19.11.2012 dată în același dosar cu nr._/190/2012 de Judecătoria Bistrița s-a admis cererea . și s-a instituit un sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorilor . și R. D., reținându-se că creanța petentei în cuantum de_,59 lei este constatată prin acte scrise – contractul de colaborare nr. 529/12.06.2012 și facturile fiscale acceptate prin semnătura debitoarei . Împotriva . s-a deschis procedura insolvenței, iar . s-a înscris la masa credală.
La data de 13.11.2012 între R. H. D. și R. C. E. în calitate de vânzători și R. M. în calitate de cumpărător se încheie Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22 ( f 94-96) prețul stabilit fiind de_ euro.
Potrivit ar. 1562 din NCC (1) „ Dacă dovedește un prejudiciu, creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate.
(2) Un contract cu titlu oneros sau o plată făcută în executarea unui asemenea contract poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant ori cel care a primit plata cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate.”
Condițiile exercitării acțiunii revocatorii sunt cele reținute anterior și anume:
Prima condiție constă în aceea ca, creditorul să aibă o creanță certă, lichidă și exigibilă la data introducerii acțiunii ( art. 1563 NCC), în doctrină și practică stabilindu-se ca această creanță să fie, în principiu, anterioară actului atacat întrucât, tot în principiu, un act juridic nu poate interesa decât pe creditorii actuali și nu și pe cei viitori . Data anterioară a creanței poate fi dovedită prin orice mijloc de probă, astfel că nu se solicită existența unui titlu pentru creanță, ci ca, creanța să fie anterioară, chiar dacă titlul este posterior, sau posibilitatea de dovedire prin orice mijloc de probă rezultă din aceea că creditorul este față de actul încheiat în frauda intereselor sale terț, ca atare poate să dovedească anterioritatea creanței sale cu orice mijloc de probă. Practica judiciară a decis că actul fraudulos de înstrăinare săvârșit în scopul sustragerii unui bun de la executare silită este revocabil, chiar dacă a fost încheiat înainte de condamnarea la plata de despăgubiri. Instanța reține că pentru exercitarea acțiunii revocatorii nu este necesar ca creditorul să aibă un titlu executoriu prin care să-i fie constatată creanța întrucât acțiunea nu este un act de executare, ci o acțiune care are ca și efect inopozabilitatea actului care fraudează dreptul de gaj general al creditorilor chirografari . În cauza conexată, creanța deținută de reclamantă este anterioară și ea rezultă din facturile însușite de către debitoare, facturi emise în baza Contractului de colaborare nr. 529/12.06.2012, pârâtul R. D. obligându-se să execute obligațiile societății debitoare ., astfel cum reiese din cuprinsul Sentinței civile nr. Sentința civilă nr. 4551/19.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._/190/2012. Ca atare, susținerile pârâților în sensul că, creanța reclamantei ar fi ulterioară vânzării sunt neîntemeiate, întrucât creanța este anterioară și doar titlul în baza căruia s-a pornit executarea silită este posterior .
A doua condiție este reprezentată de aceea ca actul atacat să fi creat creditorului un prejudiciu, prejudiciul constând în faptul că prin actul atacat debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, adică și-a micșorat activul patrimonial, creditorul trebuind să facă dovada insolvabilității . Cu privire la această condiție instanța reține că este îndeplinită, astfel din copia Procesului verbal /12.03.2013 încheiat de SCPEJ D. & CORSATE ( f 11-dos. conexat) reiese că executorul s-a deplasat la domiciliul debitorului R. H. D. unde nu a putut identifica cele două autoturisme marca Daewoo Matiz și Peugeot HDI cu care figura ca și proprietar. Din copia Procesului verbal /11.11.2013 încheiat de SCPEJ D. & CORSATE în dosarul execuțional nr. 653/2012 reiese că la data încheierii procesului verbal debitorul R. H. D. figura cu aceleași două autoturisme care nu au putut fi identificate ( f 13-dos. conexat). Față de actele din dosarul de executare reiese că debitorul din Sentința civilă nr. 4551/19.05.2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._/190/2012 nu este proprietarul altor bunuri decât cele două autoturisme, care nu au putut fi identificate de creditoare prin executor. Pornind însă de la ipoteza că acele autoturisme ar fi găsite față de cuantumul creanței este greu de crezut că ar putea acoperi creanța reclamantei prin urmare încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 a creat un prejudiciu creditoarei . Insolvabilitatea se concretizează și prin depășirea valorică în patrimoniul debitorului a elementelor active de către cele pasive, cu consecința imposibilității pentru creditorii debitorului insolvabil de a obține plata datoriei scadente prin executare silită. În ceea ce privește susținerea pârâților în sensul că faptul că R. H. D. a creditat ., susținerea este neîntemeiată întrucât din extrasul de cont din 29.11.2012 ( f 65-67- vol. II) reiese că a fost creditată LACTO BRAV DISTRIBUTION SRL, societate care are alt CUI decât ., prin urmare este altă societate. De altfel, pârâtul R. H. D. a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr. 11 din interogatoriul luat de reclamantă ( f 46-II) că a creditat LACTO BRAV DISTRIBUTION SRL, iar pe de altă parte nu reiese de nicăieri sursa banilor cu care s-a realizat creditarea.
A treia condiție privește frauda debitorului însemnând că debitorul a avut cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor, adică și-a dat seama că prin încheierea acelui act și-a creat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate, chiar dacă nu a existat intenția ( dolul ) de a-l păgubi pe creditor . Și această condiție este îndeplinită. La data încheierii contractului de vânzare cumpărare dosarul civil nr._/190/2012 era deja înregistrat pe rolul Judecătoriei Bistrița, iar pârâtul avea cunoștință despre dosar fiind citat. De asemenea, R. D. a creditat o altă societate decât aceea care avea datorii și care a intrat în insolvență, inclusiv cu o parte din suma pe care susține că a obținut-o din vânzarea apartamentului către fratele său, fiind astfel evident că orice încercare de executare silită a titlului executoriu deținut de reclamanta din dosarul conexat ar fi fost sortită eșecului din lipsa de bunuri în patrimoniul său .
A patra condiție privește complicitatea terțului cu care debitorul a încheiat actul atacat, condiție care se impune a fi îndeplinită dacă acțiunea revocatorie privește un act cu titlu oneros. Într-o astfel de situație actul va fi revocat numai când se dovedește frauda terțului . Frauda terțului constă în aceea că terțul cunoaște că prin încheierea actului atacat debitorul devine insolvabil, acceptându-se că este îndeplinită această condiție și în cazul în care terțul nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul pe care îl încheie s-a creat sau s-a mărit insolvabilitatea debitorului . Efectul reușitei unei acțiunii revocatorii constă în inopozabilitatea actului atacat și dovedit ca fiind fraudulos, care va fi inopozabil creditorului, iar el va putea urmări bunul care forma obiectul ca și cum acesta n-ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului.
Instanța reține că și această a patra condiție este îndeplinită precum urmează:
Din răspunsurile la interogatoriile luate pârâtului R. H. D. reiese că apartamentul înscris în CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 a fost vândut fratelui pârâtului și anume lui R. M. în timpul derulării procesului civil nr. nr._/190/2012 de pe rolul Judecătoriei Bistrița, amâmdoi soții R. confirmând că și în prezent locuiesc tot în acel apartament, iar R. M. locuiește și în prezent cu părinții pârâților. Deși pârâta R. C. nu a recunoscut că ar fi știut despre existența datoriilor soțului său rezultate din activitatea societății LACTO BRAV SRL, aceasta a arătat că știe că banii pe care i-au luat ca și preț pe apartament au fost „ dați” de soțul său unei alte firme tot a acestuia ( f 48-vol. II), fiind greu de crezut că într-o relație normală de familie nu știa despre datoria de aproape_ lei a soțului.
Din răspunsul la interogatoriile luate pârâtului R. M., la cererea reclamantei . și din oficiu ( f 49-51-vol. II) reiese nu numai că cei doi frați erau în relații apropiate, dar și faptul că R. M. a fost ajutor de gestionar la ., iar în prezent este gestionar la cealaltă societate a fratelui său, salariul fiind de 1000 lei /lună. Și acest pârât confirmă faptul că nu locuiește și nu a locuit niciodată în apartamentul pe care l-a cumpărat de la fratele și cumnata sa, ci locuiește în continuare cu părinții . În ceea ce privește prețul de_ euro, este un preț apropiat de acela plătit de familia R. familiei M. și este justificat de criza economică, dar și de relația de rudenie dintre părți.
Coroborând răspunsurile pârâților date la interogatorii, instanța reține că cei trei au fost complici la a scoate din patrimoniul soților R. apartamentul bun comun, tocmai pentru a evita ca, creditoarea ., care avea proces pe rol, să mai găsească vreun bun în patrimoniul debitorului său, R. D..
Cumpărătorul, frate al vânzătorului și respectiv cumnat al vânzătoarei și angajat al societății care avea datorii către reclamantă, a cunoscut întreaga situație, legătura de rudenie fiind una normală cum a și recunoscut la interogatoriu, astfel că nu era străin de nicio problemă financiară a fratelui său, altfel nu i-ar fi asigurat complicitatea, în opinia instanței existând chiar intenția tuturor de a o păgubi pe creditoarea reclamantă, astfel că acțiunea revocatorie formulată în dosarul conex apare ca fiind întemeiată.
În ceea ce privește efectele acțiunii revocatorii, potrivit art. 1565din NCC „ (1) Actul atacat va fi declarat inopozabil atât față de creditorul care a introdus acțiunea, cât și față de toți ceilalți creditori care, putând introduce acțiunea, au intervenit în cauză. Aceștia vor avea dreptul de a fi plătiți din prețul bunului urmărit, cu respectarea cauzelor de preferință existente între ei.
(2) Terțul dobânditor poate păstra bunul plătind creditorului căruia profită admiterea acțiunii o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit de acesta din urmă prin încheierea actului. În caz contrar, hotărârea judecătorească de admitere a acțiunii revocatorii indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței pe care s-a întemeiat acțiunea, dispozițiile privitoare la publicitatea și efectele clauzei de inalienabilitate aplicându-se în mod corespunzător.
Față de aceste dispoziții legale, efectul acestei acțiuni este inopozabilitatea actului atacat, față de creditorul care a introdus acțiunea [art. 1565 alin. (1) teza I Noul Cod Civil], adică actul este considerat ca fiind lipsit de efecte sale în raporturile dintre creditorul reclamant și terț, astfel încât creditorul va putea urmări bunul, ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului său.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte cererea conexă, va constata inopozabilitatea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 la BNP C. D. I. și C. L. S. încheiat între R. H. D., R. C. E. și R. M. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 față de reclamanta creditoare în limita creanței urmărite de creditoare . Instanța nu va dispune revocarea contractului și revenirea bunului în patrimoniu, întrucât consecința admiterii cererii revocatorii este aceea că bunul poate fi urmărit de creditoare ca și cum nu ar fi ieșit niciodată din patrimoniul debitorului .
În baza art. 274 alin. 1 din C., reținând culpa procesuală a pârâților în dosarul conexat instanța va obliga pârâții R. H. D., R. C. E. și R. M. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2885 lei către reclamanta . cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru, nefiind dovedite alte cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată și precizată în dosarul civil nr._ de reclamantul S. G., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinet de Avocat M. V., situat în B., .. 47, clădirea COBCO, etaj 1, cam. 104, județul B., împotriva pârâților M. A. domiciliat în B., .. 18, ., cu reședința în Italia, Via Dante, 18,_ TORREMAGGIORE ( FG), ITALIA, citat și prin publicitate, M. R. L. domiciliată în B., ., ., ., R. H. D., R. C. E. ambii domiciliați în B., ., ., jud. B. și R. M. domiciliat în B., ., ., jud. B..
Anulează ca netimbrată cererea reconvențională formulată în dosarul civil nr._ de pârâții - reclamanți R. H. D., R. C. E. împotriva reclamantului - pârât S. G..
În baza art. 19 alin.1 din OUG nr. 51/2008 cheltuielile rezultate din ajutorul public acordat reclamantului S. G. vor rămâne în sarcina Statului.
Obligă reclamantul S. G. să plătească pârâților R. H. D., R. C. E., în dosarul civil nr._ , suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Admite în parte cererea din dosarul conexat nr. formulată de reclamanta . cu sediul în Bistrița, ., jud. Bistrița Năsăud, J_ , Cod fiscal RO_ împotriva pârâților R. H. D., R. C. E. ambii domiciliați în B., ., ., jud. B. și R. M. domiciliat în B., ., ., . și în consecință:
Constată inopozabilitatea Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1830/13.11.2012 la BNP C. D. I. și C. L. S. încheiat între R. H. D., R. C. E. și R. M. privind apartamentul situat în B., ., . CF_ B., nr. cadastral 2087-C1-U22, de la A+23 față de reclamanta creditoare, în limita creanței urmărite de creditoare .
Obligă pârâții R. H. D., R. C. E. și R. M. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 2885 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru, nefiind dovedite alte cheltuieli.
Respinge restul pretențiilor .
Cu drept de apel în 15 de zile de la comunicare. Calea de atac se va depune la Judecătoria B. .
Pronunțată în ședință publică azi,07.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
L. S. D. C.
Red. /Dact . LS- 07.05.2015
Ex. 7
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5902/2015. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 5197/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
