Contestaţie la executare. Sentința nr. 12/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 12641/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12.641
Ședința publică din: 17.12.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. V.
GREFIER: S. C.
P. astăzi fiind amânata pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 26.11.2015 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2015 și apoi pentru data de 10.12.2015, pentru data de 14.12.2016 și pentru data de 17.12.2016.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.09.2015, sub nr._, contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului –A.A.A.S.(fosta A.V.A.S.), în contradictoriu cu intimații: ., și terțul poprit . solicitat anularea actelor de executare efectuate de B. N. D., constând în: publicația de vânzare din data de 31.08.2015 și în raportul de evaluare nr. 3536/27.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, întocmit de evaluator M. A., prin care s-a stabilit suma de 67.240.387,8960 lei, precum și a actelor de executare subsecvente; suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/197/2015 precum și suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a prezentei contestații la executare, în temeiul art.244 alin.1 C.pr.civ și, respectiv art. 403 alin.1 C.pr.civ.; întoarcerea executării silite, în conformitate cu art. 404 ind. 1 și urm. din C.p.c., în situația admiterii contestație la executare și anularea actelor de executare contestate.
În motivarea cererii privind suspendarea executării silite, contestatoarea a arătat că se impune suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului menționat, care are ca obiect contestația la executare formulată împotriva popririi acțiunilor societății comerciale, întrucât această cauză nu a fost soluționată în mod irevocabil și prin urmare nu s-a stabilit irevocabil că poprirea acțiunilor societății comerciale aflate în proprietatea statului român și administrate de AAAS este legală. Contestatoarea a mai arătat că se impune suspendarea executării silite, deoarece AAAS (fostă A.), în calitate de instituție publică, implicată în procesul de privatizare, are obligația legală de a vărsa la bugetul statului, sumele încasate cu titlu de venituri, din procesul de privatizare, conform art. 9 alin 1 din OUG nr. 88/1997 republicată.
Contestatoarea a susținut că poprirea efectuată asupra acțiunilor administrate de AAAS la aceste societăți comerciale este nelegală, deoarece aceasta nu este proprietarul acțiunilor, ci numai le administrează și numai Statul Român are calitatea de acționar/ proprietar al acestor acțiunii, conform Legii nr. 137/2002 ( art. 5), OUG nr. 23/2004( art. 5 alin 1, lit. c și art. 21 alin 1 lit. d și e), OUG nr. 88/1997 republicată.
A precizat că prin această executare silită se cauzează un prejudiciu iminent societăților comerciale, AAAS și Statului român, deoarece a fost încălcat dreptul de proprietate al statului asupra acțiunilor. A învederat că titlurile executorii pe care terții le obțin față de AAAS nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale, deoarece este contrar dispozițiilor legale arătate, acțiunile respective nu sunt în proprietatea contestatoarei, ci sunt în proprietatea statului român. În aceeași ordine de idei, poprirea efectuată în baza art. 452 și urm. din C.p.c. asupra acțiunilor (sau părților sociale), pe care AAAS le administrează la societățile comerciale – terții popriți, duce la blocarea procesului de privatizate și se încalcă dispozițiile imperative ale OUG nr. 88/1997/R și ale Legii nr. 137/2002, care reglementează privatizarea societăților comerciale. P. această metodă de executare silită efectuată se cauzează o pagubă irecuperabilă atât AAAS, societăților comerciale, cât și statului român, deoarece nu există voință statului prin AAAS, de a vinde acțiunile și a fost încălcat dreptului de proprietate al statului privind aceste acțiuni (valori mobiliare). În același sens, prin executare este imposibilă recuperarea pachetului de acțiuni, vândut la aceste societăți comerciale, deoarece acesta nu ar mai putea fi identificat, în situația admiterii contestației la executare, întoarcerii executări silite și repunerea în situația anterioară, în condițiile art. 404 și urm din C.p.c..
În consecință, a solicitat admiterea cererilor de suspendare a executării silite așa cum au fost formulate.
În ceea ce privește fondul contestației la executare, primul motiv de nelegalitate al executării se referă la faptul că publicația de vânzare din data de 31.08.2015, efectuată prin metoda de vânzare specială la ordin a acțiunilor societății comerciale, încalcă termenele legale prev. de art.431 și art.434 C.pr.civ și art.402 alin.1 C.pr.civ, deoarece nu a fost soluționată irevocabil contestația la executare.
A susținut că acțiunile societății comerciale în cauză au fost indisponibilizate nelegal prin actul de executare din data de 08.07.2015 privind poprirea și sechestrul, dată în raport de care au fost depășite cu mult termenele legale de licitație prev de art. 431 și 434 C.pr. civ.
Un al doilea motiv de nelegalitate a executării îl constituie încălcarea dispozițiilor art. 228 alin (1) din Titlul III, Cartea I a Codului BVB, nefiind îndeplinite condițiile legale prevăzute de aceste dispoziții imperative pentru ca societatea comercială să fie tranzacționată prin metoda „ vânzare specială la ordin „ derulată prin sistemul Bursei de Valori București, avându-se în vedere că valoarea echivalentă stabilită prin raportul de evaluare nr. 3536/27.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, întocmit de evaluator M. A., de 67.240.387,8960 lei, este mai mică decât valoarea de referință prevăzută de art. 228 alin 1 din titlul III, Cartea I a Codului BVB.
Al treilea motiv de nelegalitate invocat de contestatoare constă în aceea că titlurile executorii pe care terții le obțin față de AAAS nu pot fi executate prin poprire și vânzarea acțiunilor societăților care se află în proprietatea statului, fiind astfel încălcate prevederile Legii nr. 137/2002 ( art. 5), ale OUG nr. 23/2004, ale OUG nr. 88/1997 republicată. Contestatoarea a dezvoltat susținerile menționate și mai sus referitoare la faptul că statul român are calitatea de proprietar al acțiunilor în litigiu, iar nu contestatoarea, care are calitatea de administrator al acestor acțiuni.
Al patrulea motiv de nelegalitate invocat de contestatoare constă în aceea că raportul de evaluare nr. 3536/27.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, întocmit de evaluator M. A., prin care s-a stabilit suma de 67.240.387,8960 lei pentru vânzarea specială la ordin, este nelegal întrucât încalcă dispozițiile imperative ale Legii nr. 137/2002, OUG nr.88/1997, prețul acțiunilor fiind mult subevaluat.
Contestatoarea a mai invocat un al cincilea motiv de nulitate a executării, respectiv faptul că poprirea este nelegală, deoarece se încalcă dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990/R, înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale fiind inadmisibilă. A arătat că, din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că pe durata societății, creditorii acționarului pot să își exercite drepturile numai asupra părții din beneficii cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce s-ar cuveni după lichidare, cu alte cuvinte poprirea se poate înființa numai asupra acțiunilor ce s-ar cuveni acționarilor prin lichidare.
În susținerea cererii de întoarcere a executării, în conformitate cu art. 404 si urm. C. proc civ., în dosarul de executare nr. 10/2011, în sensul ridicării popririlor/sechestrelor, care au fost înființate prin actele de executare efectuate de B. "N. D." în baza titlului executoriu - Sentința comerciala nr. 9171/29.09.2010, asupra acțiunilor/părților sociale pe care AAAS (fosta A.). le administrează în numele statului la societățile comerciale - terți popriți, din portofoliul AAAS (fosta A.) și restituirii acțiunilor către societatea comerciala/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizate legal, s-a arătat că, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, AAAS nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea sunt doar în administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale.
Astfel, veniturile obținute de AAAS (fosta A.), din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu său se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate în proprietatea statului așa cum reiese si din art.9 din OUG 88/1997" ;veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale,..."; terțul ce va achiziționa acțiunile Statului R. administrate de AAAS la societatea comercială în cadrul metodei vânzării speciale la ordin, este cumpărător de rea-credința (ca și B. N. D.) deoarece acționează fraudulos si nu va putea invoca dispozițiile art. 449 (1) C.proc. civ.; astfel, terțul cumpărător nu va putea invoca drept argument necunoașterea legii în sensul ca, nu cunoaște ca acțiunile ce le va achiziționa de la societatea comerciala se afla în proprietatea statului roman, nu există voința acestuia privind vânzarea, și ca aceste acțiuni aparțin AAAS.
Invocând dispozițiile art.449 C.proc. civ. care prevede că, "În cazul vânzărilor făcute in condițiile prezentei secțiuni nu este admisibila nici o cerere de desființare a vânzării...în afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia", contestatoarea susține că sunt aplicabile dispozițiile art. 404 alin. 1 si urm. C.proc. civ. potrivit cărora, „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau..., prin restabilirea situației anterioare acesteia, iar conform alin.2, „Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit", așadar, restabilirea situației anterioare se va face prin restituirea pachetului de acțiuni de către terțul cumpărător de rea credința eventual cu daune interese achiziționat de la societatea comercială.
În consecință, concluzionează contestatoarea că este legala și întemeiată întoarcerea executării silite deoarece executarea silita prin poprirea acțiunilor societăților comerciale este nelegală și conform art. 404 si urm C.proc. civ. urmează să se dispună restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea acțiunilor către societatea comercială pentru a se evita producerea prejudiciului, atât AAAS (fosta A.), societății comerciale cât și Statului Român.
În drept au fost invocate disp. art. 399 și urm, art. 403 alin 1 și urm, art. 379 ind 1 C.pr.civ., art.371 ind 5 lit. b, d C.pr.civ., art.404 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 92/2011, OG nr. 22/2002, OUG nr. 51/1998, oug NR. 88/1997, Legea nr. 137/2002.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 7 din OG nre.22/2002.
Contestatoarea a depus la dosar înscrisuri, inclusiv practică judiciară.
Intimata . a formulat întâmpinare (f.44--62) prin care a solicitat, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, în principal respingerea acesteia ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
S-a arătat în cuprinsul întâmpinării, în ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/197/2015 aceasta este inadmisibilă, întrucât dispozițiile art.244 C.pr.civ reglementează cazurile în care se poate suspenda judecarea unei cereri introductive de instanță și nu executarea silită. Pe de altă parte, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea unei alte contestații la executare nu poate fi primită de instanță, întrucât aceasta nu este competentă de a soluționa o atare cerere, ci doar instanța învestită cu soluționarea respectivei contestații la executare.
Referitor la cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea prezentei contestații arată că aceasta, în principal, este inadmisibilă, în condițiile în care se solicită luarea măsurii până la rămânerea irevocabilă a contestației la executare, iar în subsidiar lipsită de interes și pe fond, neîntemeiată. Susține că este lipsită de interes în condițiile în care AAAS susține că nu este proprietarul acțiunilor. În aceste condiții nu justifică un interes legitim și, mai ales, personal, în promovarea unei cereri de suspendare a executării silite prin vânzarea unor acțiuni aflate în proprietatea unui terț, întrucât prin valorificarea acestora debitoarea nu suferă nici un prejudiciu, cum de altfel, nu dobândește nici un folos material/moral prin împiedicarea valorificării acestora.
Pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării, arătând că executarea unei hotărâri judecătorești face parte din noțiunea de proces, conform art. 6 din CEDO, care trebuie să se desfășoare în mod echitabil și într-un termen rezonabil, contestatoarea având și posibilitatea, de altfel exercitată în cauză, de a obține întoarcerea executării.
Intimata a invocat în întâmpinare inadmisibilitatea contestației cu privire la raportul de evaluare, susținând că acesta nu este un act de executare și în consecință nu poate fi contestat pe calea contestației la executare și inadmisibilitatea capătului de cerere privind întoarcerea executări, susținând că aceasta se poate dispune, conform art. 404 ind. 1 din C.p.c. doar în cazurile în care se desființează titlul executoriu sau executarea silită, nu și în situația în care se formulează contestație împotriva unui act de executare, cum este cazul în speță.
Pe fondul cauzei, intimata a solicitat respingerea contestației ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată.
În ceea ce privește contestația la executare formulată împotriva raportului de evaluare nr. 3536/27.08.2015, se arată că dispozițiile Legii nr. 137/2002 reglementează unele măsuri pentru accelerarea privatizării, iar în speță nu este vorba de „ un caz de privatizare „ ci de o executare silită, iar pe de altă parte, evaluarea acțiunilor s-a făcut în mod corect, d către un expert contabil autorizat ANEVAR, valoarea stabilită reflectând în mod corect realitatea economică a societății terț poprit și a acțiunilor emise de acesta .
Referitor la contestația formulată împotriva publicației de vânzare din data de 31.08.2015, se arată că toate motivele invocate de contestatoare privesc executarea însăși prin poprire și nu actele individuale de executare, motive ce puteau fi invocate doar în cadrul unei contestații la poprire, formulată în termenul de 15 zile de la data la care debitorul a primit înștiințarea privind înființarea popririi, respectiv de la data de 08.07.2015. P. urmare, în această etapă nu se mai pot invoca și analiza aspecte ce țin de executarea silită însăși prin poprirea acțiunilor deținute de AAAS la terțul poprit P. SA.
Referitor la motivul de nelegalitate al executării silite privitor la calitatea AAAS de simplu administrator al acțiunilor la terțul poprit SEVERMIND S.A., intimata arătă că este neîntemeiat. Așa cum rezultă din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, AAAS este acționar la acesta. Potrivit art. 50 din Legea nr. 31/1990, "(1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada ca aceștia le cunoșteau. (2) Operațiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a I V-a, a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terților, care dovedesc ca au fost în imposibilitate de a lua cunoștință despre ele", iar potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990, "(1) înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel. (2) Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afara de cazul în care face dovada ca ele erau cunoscute de aceștia".
Așadar, dispozițiile referitoare la publicitatea societăților comerciale prevăd ca pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului.
P. urmare, câtă vreme din evidențele Oficiului Registrului Comerțului rezultă că acționar la terțul poprit este AAAS și nu Statul român, cum încearcă contestatoarea-debitoare să sugereze instanței de judecată, rezultă în mod evident calitatea de proprietar al AAAS asupra acțiunilor deținute la acești terți popriți.
Totodată, referitor la opozabilitatea înregistrărilor în registrul comerțului, există putere de lucru judecat conform mai multor sentințe, iar instanța de executare este ținută de aceasta.
Intimata a menționat că AAAS este acționar și la societatea D. A. SA și niciodată nu a invocat calitatea sa de simplu administrator al acțiunilor D. A. S.A, ci întotdeauna s-a comportat ca un veritabil proprietar al acțiunilor și, tot în calitate de acționar al D. A. S.A., a fost obligată de instanța de judecată de a plăti societății intimate despăgubirile pentru prejudiciul cauzat pentru nevărsarea la scadență a aportului social subscris, în temeiul art. 65 din Legea nr. 31/1990.
Pe de altă parte, calitatea AAAS de proprietar al acțiunilor executate silit rezultă și din aprofundarea dispozițiilor legale care reglementează organizarea, funcționarea și atribuțiile AAAS. Astfel, potrivit art. 1 din OUG nr. 23/2004, AAAS este instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei. Atribuțiile AAAS sunt detaliate în cuprinsul art. 5 din OUG nr. 23/2004, precizându-se la lit. d) că aceasta administrează participațiile statului la societățile comerciale aflate în portofoliul său, în calitate de acționar/asociat. Totodată AAAS poate dispune de acțiunile deținute, prin vânzarea acestora, utilizând metodele prevăzute în OUG nr. 88/1997.
Potrivit art. 43 din OUG nr. 88/1997, instituția publică implicată în procesul de privatizare (în speță, AAAS), exercită toate drepturile ce decurg din calitatea de acționar a statului sau a autorităților administrației publice locale, având capacitatea de a împuternici reprezentanții săi în adunarea generală a acționarilor să acționeze pentru administrarea eficientă a societăților/companiilor naționale și a societăților comerciale pe care le are în portofoliu, în vederea sporirii atractivității sau lichidarea societăților comerciale neprofitabile. De asemenea, instituția publică implicată în procesul de privatizare ia toate măsurile necesare pentru realizarea procesului de privatizare a societăților comerciale, putând efectua vânzarea, la prețul de piață, a acțiunilor emise de societățile comerciale.
Tot astfel, potrivit art. 12 din OUG nr. 51/1998, AAAS are ca atribuție valorificarea acțiunilor pe care le administrează, la valoarea de piață a acestora, rezultată din raportul dintre cerere și ofertă, prin operațiuni specifice piețelor reglementate, interne sau internaționale, pentru societățile deținute public, ori prin cesiunea acțiunilor prin licitație publică, internă sau internațională, pentru societățile de tip închis.
Interpretând conținutul normelor citate, se constată că în scopul bunei administrări a activelor deținute, statul a creat o instituție publică, cu personalitate juridică și patrimoniu distinct, AAAS, aflată în subordinea Guvernului, căreia i-a transferat dreptul de proprietate asupra acțiunilor la societățile comerciale - terți popriți. Exercitând drepturile izvorâte din calitatea sa de acționar, AAAS poate interveni în funcționarea respectivelor societăți, luând măsuri apte a asigura eficientizarea activității acestora. De asemenea, AAAS poate lichida societățile pe care le administrează sau poate dispune de acțiunile deținute la aceste societăți, prin vânzare, cu respectarea unor obligații față de statul român.
În raport de conținutul drepturilor conferite AAAS, nu se pot valida concluziile contestatoarei, potrivit cărora administrarea exercitată de AAAS se realizează în numele și pe seama statului român, în temeiul unui mandat acordat acestei instituții. Statul român păstrează indirect dreptul de proprietate asupra respectivelor acțiuni prin participația integrală deținută în cadrul AAAS.
Astfel, conferind prin lege posibilitatea AAAS de a participa la circuitul civil, în calitate de acționar, în acord cu disp. art. 5 din OUG nr. 23/2004, statul român a înțeles a transfera în patrimoniul acestei instituții dreptul de proprietate asupra tuturor acțiunilor deținute la societățile din portofoliul AAAS. Obligațiile speciale ce incumbă AAAS în cadrul procesului de privatizare nu pot fi opuse subscrisei, față de calitatea noastră de terț în raporturile dintre stat și AAAS, și nu pot atrage nulitatea înstrăinării, nefiind condiții de validitate ale acesteia. Condițiile de validitate ale vânzării sunt limitativ stabilite în cuprinsul art. 98-99 din Legea nr. 31/1990 și privesc, prin raportare la situația din speță, obligativitatea efectuării mențiunilor în registrul comerțului.
În acest sens s-au pronunțat mai multe instanțe, or, considerentele acestor hotărâri judecătorești se impun cu putere de lucru judecat în prezenta cauză, fiind date în dezlegarea definitivă și irevocabilă a problemei de drept privind calitatea AAAS de acționar și deci proprietar al acțiunilor executare silit care rezultă din interpretarea legislației privatizării.
P. urmare, AAAS este acționar la terțul poprit P. SA, iar executarea silită prin poprirea acțiunilor acesteia deținute la acest terț poprit este una legală, fiind reglementată de art. 452 și urm. C.pr.civ. Și asta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele asupra statului sunt garantate și nu există nici o prevedere legală care să declare acțiunile deținute de AAAS la terțul poprit P. SA., inalienabile.
Din aceste rațiuni nu poate fi reținută susținerea AAAS potrivit căreia înstrăinarea acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale nu poate fi făcută decât prin metodele de diminuare a participațiilor statului prevăzute de aceste acte normative și nu prin executare silită.
În ipoteza în care statul român ar fi proprietarul acțiunilor la terțul poprit menționat mai sus, iar AAAS ar fi administratorul acestora, executarea silită prin valorificarea acestor acțiuni este perfect legală. Astfel, creanța de 9.671.328 USD stabilită prin ridul executoriu - Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București - reprezintă, de fapt, c/val. prejudiciului efectiv suferit de D. A. S.A. în perioada 01.01._04, ca urmare a neîndeplinirii de către Bancorex S.A. a obligației de efectuare a vărsămintelor, conform Convenției Cadru nr. 1345/08.11.1996.
P. urmare, creanța D. A. S.A rezultă din răspunderea Băncii Române de Comerț Exterior - Bancorex S.A., în calitate de fost acționar la D. A. S.A., răspundere reglementată de art. 65 din Legea nr. 31/1990. Această răspundere a fost preluată, în anul 1999, de Banca Comercială Română S.A. în temeiul O.G. nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comerț Exterior - BANCOREX - S.A. și fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A.
Or, potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 18/2004 pentru finalizarea vânzării unor pachete de acțiuni ale Băncii Comerciale Române - S.A. către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Corporația Financiară Internațională, precum și către Asociația Salariaților Băncii Comerciale Române - S.A., "Sunt, rămân și vor fi garantate de stat următoarele: a) toate angajamentele extrabilanțiere și răspunderile rezultate din sau în legătură cu Banca Româna de Comerț Exterior - BANCOREX - S.A. pentru care banca este răspunzătoare; b) toate răspunderi/e, inclusiv daunele directe și indirecte rezultate din sau în legătură cu litigiile izvorâte din activitatea Băncii Române de Comerț Exterior - BANCOREX - SA., pentru care banca este răspunzătoare".
P. urmare, statul român a garantat, în mod expres, pentru toate răspunderile, inclusiv daunele, rezultate din litigiile izvorâte din activitatea Bancorex S.A., iar debitul debitoarei AAAS este și debitul statului român.
Mai mult decât atât, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se subrogă în drepturile și obligațiile Băncii Comerciale Române - SA. și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi investite instanțele judecătorești ori arbitrate în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații ori pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț Exterior - BANCOREX - S.A. până la data radierii acesteia din registrul comerțului.
P. urmare, intimata apreciază că este mai mult decât evident, că deși, prin Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul București - Secția a VI - a Comercială a obligat AAAS la plata către D. A. S.A. a sumei de 9.671.328 USD, cu titlu de c/val. a prejudiciului efectiv suferit de D. A. S.A. în perioada 01.01._04, ca urmare a neîndeplinirii de către Bancorex S.A. a obligației de efectuare a vărsămintelor, conform Convenției Cadru nr. 1345/08.11.1996, în fapt, obligația de plată este a Statului Român, întrucât potrivit prevederilor art. 15 alin. (1) din OUG nr. 18/2004, AAAS reprezintă Statul Român, în calitate de garant.
Totodată, și Noul Cod Civil, la art. 224, reglementează răspunderea, cel puțin în subsidiar, a statului pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice care sunt persoane juridice, ori de câte ori prin lege nu se prevede o răspundere directă sau solidară a acestuia. Astfel, contrar dispozițiilor art. 222 Cod civil, care consacră independența patrimonială între persoanele juridice subordonate, Statul român răspunde, în mod subsidiar, pentru obligațiile organelor, autorităților și instituțiilor publice, dacă prin lege nu se prevede altfel (adică, spre exemplu, în sensul instaurării unei răspunderi directe a statului pentru aceste organe, autorități sau instituții, sau invers, în sensul eliminării oricărei răspunderi). In consecință, statul este un garant al executării obligațiilor asumate de toate organele, autoritățile și instituțiile publice. In cauza A. P. contra României (2010), CEDO a statuat că statul răspunde chiar și ca acționar majoritar al unor societăți comerciale (care nu sunt persoane juridice de drept public), dacă nu a respectat independența patrimonială a acestei societăți comerciale și că statul nu se poate apăra de răspundere, inclusiv față de această răspundere subsidiară, de garanție, invocând criza financiară.
Cu atât mai mult, în speță, răspunderea statului este reglementată în mod expres de prevederile art. 14 din O.U.G. nr. 18/2004.
Pe de altă parte, dacă s-ar recunoaște statului român calitatea de proprietar al acțiunilor la terțul poprit din prezenta cauză, deopotrivă trebuie să îi fie recunoscută și calitatea de proprietar al acțiunilor deținute la societatea D. A. S.A. Or, creanța urmărită constă în c/val. prejudiciului suferit de D. A. S.A. ca urmare a nevărsării la scadență a aportului social de către acționarul D. A. S.A. În acest caz, dacă statul român este acționarul D. A. S.A., atunci obligația de vărsare a aportului social i-a incumbat acestuia, iar sancțiunea pentru neexecutarea la scadență a vărsământului o suportă tot statul român, în calitate de proprietar al acțiunilor și, implicit, de acționar. P. urmare, debitul în sumă de 9.671.328 USD este al statului român, iar executarea silită a activelor acestuia este perfect valabilă.
S-a mai arătat că, potrivit doctrinei de specialitate, statul constituie o entitate abstractă care se fundamentează pe o populație, așezată pe un teritoriu delimitat, și care este aptă de a se organiza în vederea exercitării funcțiilor legislativă, executivă și judecătorească prin intermediul autorităților publice legal investite, iar potrivit art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, precum și a art. 1 din H.G. nr. 837/2004 privind organizarea și funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, A. pentru Valorificarea Activelor Statului, denumită în continuare A., se organizează fi funcționează ca instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economie. Așa fiind, AAAS este parte a statului român, un instrument al acestuia, prin care își exercită funcția executivă, iar obligația de plată stabilită în sarcina acestei instituții prin Sentința comercială nr. 9171/29.09.2013 a Tribunalului București — Secția a VI - a Comercială este obligația statului român însuși.
Intimata a mai arătat că executarea silită prin poprirea acțiunilor deținute de statul român la terții popriți este legală și în lumina prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 7/2014, potrivit cărora „Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora. Așa fiind, dacă legiuitorul prevede în mod expres că veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a activelor statului, indiferent de izvorul acestora să fie utilizate pentru plata datoriilor AAAS, atunci nimeni și nimic nu împiedică creditorii să execute silit, în contul obligațiilor de plată a AAAS stabilite prin titluri executorii, activele statului.
Cu privire la motivul de nelegalitate a executării silite, raportat la prev. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, arătăm că AAAS citează, în mod deliberat și cu rea credință, trunchiat dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990.
Este adevărat că potrivit alin. 1 din art. 66 din Legea nr. 31/1990, "Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-fi exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare", dar conform alineatului 2 din același articol, necitat de către contestatoare, "Creditorii prevăzuți la alineatul 1 pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor".
Așa fiind, indisponibilizarea acțiunilor prin poprire instituită la data de 08.07.2015 s-a făcut cu respectarea atât a prevederilor art. 452 și urm. C.pr.civ., cât și a prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora „ publicația de vânzare din data de 31.08.2015 efectuată de B. privind metoda vânzare specială la ordin, a acțiunilor societății comerciale, încalcă termenele legale prevăzute de art. 431 și art. 434 C.pr.civ. și art. 402 alin 1 C.pr. civ. deoarece nu a fost soluționată irevocabil contestația la executare formulată de AAAS”, intimata arată că, pe de o parte, termenul prevăzut de art. 434 C.pr.civ. curge de la data procesului-verbal de sechestru și nu de la data înființării popririi, cum în mod greșit susține contestatoarea. Or, în cauză, așa cum rezultă și din publicația de vânzare contestată, executorul judecătoresc, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de sechestru la data de 20.08.2015, iar vânzarea a fost stabilită pentru data de 17.09.2015, deci în interiorul termenului minim de două săptămâni și maxim două luni, prevăzut de art. 434 C.pr.civ. Pe de altă parte, sancțiunea nerespectării termenului prevăzut de art. 434 C.pr.civ. este nulitatea relativă. Așa fiind, aceste dispoziții se coroborează cu prevederile art. 105 alin 2 C.pr.civ.,fiind deci necesar ca partea contestatoare să dovedească un prejudiciu pentru a obține anularea vânzării silite . În speță, întârzierea executării silite profită contestatoarei debitoare, care, oricum, prin cererile repetate privind suspendarea executării silite, intenționează tergiversarea valorificării silite a bunurilor sale și nu face dovada vreunei vătămări suferite ca urmare a așa-zisei depășiri a termenului prevăzut de art. 434 C.pr.civ.
Referitor la motivul de nelegalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 228 alin (1) din Titlul III, Cartea I a Codului BVB, intimata arată că este, de asemenea neîntemeiat, având în vedere că, din coroborarea prevederilor alin (3 ) al art. 228 din Codul BVB cu prevederile art. 96 alin (7) din Regulamentul nr. 13/2005, rezultă în mod clar că operațiunile speciale pentru care reglementările ASF (în speță art. 96 alin 7 din Regulamentul nr. 13/2005) prevăd ca metodă de executare metoda „ vânzare specială la ordin „ și care au ca obiect acțiuni admise la tranzacționare în cadrul BVB( în speță acțiunile emise de P. SA sunt admise la tranzacționare în cadrul BVB), sunt exceptate de la condițiile prevăzute de alin 1 al art. 228 din Codul BVB pentru utilizarea metodei „ vânzare specială la ordin „ . Altfel spus, din coroborarea textelor legale citate, rezultă că valorificarea silită a acțiunilor în baza Codului de Procedură Civilă se face prin metoda „ vânzare specială la ordin „, indiferent de numărul acțiunilor valorificate sau de valoarea acestora. Nu în ultimul rând, se arată că avându-se în vedere valoarea totală a pachetului de acțiuni scos la vânzare prin metoda „ vânzare specială la ordin „, în mod cert este respectată condiția pragului minim de 500.000 Euro, prev, așa cum este respectat și pragul minim de 5% prevăzute de art. 228 alin 1 din Codul BVB, având în vedere volumul de 16,1782 % din numărul de acțiuni emise de P. SA, valorificate silit prin metoda „ vânzare specială la ordin „ .
Referitor la solicitarea privind întoarcerea executării, a susținut că această cerere este inadmisibilă, în raport de art. 4041 alin. (1) C.pr.civ. Astfel, potrivit art. 4041 alin. (1) C.pr.civ., "In toate carurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia". Așa fiind, întoarcerea executării se poate solicita doar în două cazuri: 1. când se desființează titlul executoriu; 2. când se desființează executarea silită însăși. Or, în speță, debitoarea a formulat contestație la executare împotriva unui act de executare și nu împotriva ridului executoriu sau a executării silite însăși, iar eventuala admitere a acesteia nu justifică solicitarea și încuviințarea întoarcerii executării.
În concluzie, pentru considerentele arătate, intimata D. A. SA a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite și a contestației la executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 și urm. C.pr.civ.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a atașat practică judiciară, somații emise în dosarul 10/2011.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri și copia dosarului de executare nr. 10/2011 al B. N. D..
Cererile privind suspendarea executării silite au fost respinse la termenul din data de 29.10.2015, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de la acel termen de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
P. sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, contestatoarea a fost obligată la plata sumei de 9.671.328 USD către intimata creditoare . .
În baza acestui titlu executoriu a fost declanșată executarea silită, fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 10/2011 al B. N. D., în cadrul căruia au fost emise publicația de vânzare din data de 31.08.2015 și raportul de evaluare nr. 3536/27.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, întocmit de evaluator M. A., prin care s-a stabilit suma de 67.240.387,8960 lei, contestate în prezenta cauză.
Cu prioritate instanța va constata că susținerea intimatei în sensul că este inadmisibilă contestația formulată împotriva raportului de evaluare nu poate fi primită, câtă vreme acesta a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin 3 C.pr.civ potrivit cărora « executorul judecătoresc este obligat să identifice și să evalueze cu acordul părților bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulație. O copie de pe raportul de expertiză se comunică și debitorului « . Câtă vreme copia raportului de expertiză i se comunică debitorului, fiind deci un act de executare, este evident că acesta are posibilitatea de a-l contesta pe calea contestației la executare, în termenul de 15 zile prevăyut de art. 401 C.pr.civ, termen respectat în prezenta cauză.
Contestația la executare formulată de AAAS împotriva Raportului de evaluare nr. 3536/27.08.2015 pentru pachetul de acțiuni, astfel cum aceasta a fost motivată, este neîntemeiată.
Astfel, Legea nr. 137/2002 reglementează unele masuri pentru accelerarea privatizării, după cum însuși titlul acesteia indică, iar, în speța, nu este incident un caz de privatizare, ci o executare silită, astfel încât instituția publică implicată în executarea silită, în calitate de debitoare, nu este "autoritatea competentă să decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni „, orice critici privind nerespectarea dispozițiilor legii menționate fiind neavenite.
Așadar, în mod legal evaluarea acțiunilor s-a efectuat, în temeiul art. 411 alin. (3) C.pr.civ., fiind numit un expert având specializarea EI și membru ANEVAR, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de evaluare (vol. VI dos execuțional).
Deși susține că acțiunile au fost subevaluate, contestatoarea nu aduce nici un argument în sprijinul acestei susțineri, nu a propus mijloace de probă care să facă demn de crezare faptul pretins, potrivit art. 1169 C.civ.
Astfel, în ceea ce privește primul aspect învederat relativ la expertiza contabilă efectuată în cauză, contestatoarea nu a menționat decât faptul că acțiunile au fost subevaluate .
Instanța reține că, raportat va metodele utilizate de expert valoarea stabilită, de 258,1304 lei/acțiune, reflecta în mod corect realitatea economica a societății terț poprit și a acțiunilor acesteia, nefiind în nici un caz subevaluate.
Instanța constată că și contestația la executare formulata de AAAS împotriva publicației de vânzare din data de 31.08.2015, efectuată în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
D. A. S.A. deține o creanța certa, lichida si exigibila asupra A.A-A.S., creanța care a fost constatata printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă — Sentința civila nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București. Dosarul nr. 10/2011 are ca obiect executarea silita a AAAS pentru suma de 9.671.328 USD, în echivalent lei la data plații efective și 5.203,68 lei, în temeiul hotărâri judecătorești menționate mai sus și care constituie titlu executoriu.
In ceea ce privește apărările contestatoarei referitoare la obligația prevazută de art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/1997/R, la calitatea AAAS de administrator al acțiunilor terțului poprit P. S.A. și la inadmisibilitatea popririi acțiunilor in raport de prevederile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, toate aceste motive privesc executarea silita însăși prin poprire si nu actele individuale de executare contestate prin prezenta, astfel încât puteau fi invocate de contestatoare si analizate de instanța de executare doar in cadrul unei contestații la poprire, formulata in termen de 15 zile de la data când debitorul a primit înștiințarea privind înființarea popririi (art. 401 alin. (1) lit. b) C.pr.civ.), emise la data de 08.07.2013.
P. urmare, în aceasta etapă a executării silite, nu se mai poate invoca si, respectiv, analiza aspecte ce țin de executarea silita însăși prin poprirea acțiunilor deținute de AAAS la terțul poprit P. SA.
Referitor la susținerile contestatoarei conform cărora »publicația de vânzare efectuată de B., privind metoda vânzare speciala la ordin, a acțiunilor societății comerciale, încalcă termenele legale prevăzute de art. 431 si art. 434 C.proc.civ. si art. 402 (1) §i C.proc.civ. deoarece nu a fost soluționată irevocabil contestația la executare formulata de AAAS, instanța reține că pe de o parte, termenul prevăzut de art. 434 C.pr.civ. curge de la data procesului-verbal de sechestru si nu de la data înființarii popririi, cum în mod greșit susține contestatoarea. Or, în cauză, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal de sechestru la data de 20.08.2015, iar vânzarea a fost stabilita pentru data de 19.09.2015, orele 10.00-14.30, deci înăuntrul termenului de minim două săptămâni și maxim două luni, prevăzut de art. 434 C.pr.civ..
În ceea ce privește întoarcerea executarii, instanța constată că, contrar susținerilor intimatei, aceasta cerere nu poate fi considerată ca inadmisibilă, câtă vreme, potrivit disp. art. 404 ind 2 C.pr.civ, restabilirea situuației anterioare poate fi dispusă în măsura în care instanța anulează actele de executare silită.
Având însă în vedere soluția privind contestația la executare, instanța cererea privind întoarcerea executării silite este neîntemeiată.
P. toate considerentele expuse, în temeiul disp. art. 399 și urm C.pr.civ, instanța va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoare .
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru Administrarea Activelor Statului –A.A.A.S.(fosta A.V.A.S.), cu sediul în București, . Ș. nr.50, Sector 1, în contradictoriu cu intimații: ., cu sediul în București, .. 2-4, Sector 1 și terțul poprit . sediul în B., . nr.5, jud. B. împotriva formelor de executare silită emise în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D. .
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V.,23.02.2016, ex.5
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 7370/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 2076/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
