Contestaţie la executare. Sentința nr. 4407/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4407/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 277/197/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._ /2014
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4407
Ședința publică din data de 24.04.2015
PREȘEDINTE I. V. Judecător
GREFIER S. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut in fond în ședința publică din 09.04.2015 când părțile au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentința, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 24.04.2015.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constata lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 07.01.2015 sub nr._, formulată și precizată cu privire la temeiul de drept la data de 08.01.2015 (f.110), contestatorul M. B., prin primar, în contradictoriu cu intimata ., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 641/2012 al S.C.P.E.J. D. & Corșate și suspendarea executării silite până la rămânerea definitivă a contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că, prin sentința civilă nr. 6966/10.06.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, devenită definitivă ca urmare a respingerii căii de atac a apelului ce a fost exercitată împotriva ei prin decizia civilă nr. 327/16.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor și irevocabil urmare a respingerii recursului exercitat împotriva acestei decizii prin decizia civilă nr. 2437/17.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, contestatorul a fost obligat să achite intimatei suma de 4.166.725, 5 euro sau echivalentul în lei al acestei sume, cu titlu de sultă egalizatoare, precum și următoarele sume de bani: 910.068, 75 lei- folos de tras aferent perioadei 2008- mai 2010, timp de 25 de luni, 199.206 lei, folos de tras aferent perioadei iunie 2010 – ianuarie 2011, timp de 8 luni, și câte 24.900 lunar, cu același titlu, începând cu luna februarie a anului 2011 și până la executarea sentinței.
Încă înainte de rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 6966/10.06.2011 pronunțată de Judecătoria B., intimata a formulat cerere de executare silită, înregistrată la S.C.P.E.J. D. & Corșate sub nr. 641/2012
În executarea obligațiilor stabilite prin hotărârea judecătorească menționată, între părți a fost încheiată Convenția de eșalonare la plată, autentificată sub nr. 1932/17.07.2013, de către Biroul Notarilor Publici Asociați I. Al. M.- G. I. D. M., ce a fost aprobată prin Hotărârea nr. 313/15.07.2013 a Consiliului Local al Municipiului B..
Potrivit acestei convenții, s-a stabilit ca partea contestatoare să achite pârâtei suma de 1.041.681,375 euro ( sultă) și suma de 457.843, 69 lei( folos de tras) până la data de 30.07.2013, plata unor sume de bani având același cuantum și datorate cu același titlu până la data de 28.02.2014, în funcție de aprobarea bugetului Municipiului B. pentru anul 2014, restul sumelor datorate, reprezentând 50% din debit urmând a face obiectul compensării cu bunuri mobile și imobile agreate și evaluate de ambele părți, până la data de 31.03.2014.
În îndeplinirea obligațiilor pe care și le-a asumat, contestatorul, prin ordinele de plată nr. 2058/22.07.2013 și nr. 430/18.02.2014, a achitat pârâtei suma de 5070.721,32 lei și suma de 5.135.513, 90 de lei, iar în executarea obligației stipulată în art. 4 din convenție, a fost adoptată HCL nr. 631/16.12.2013, prin care s-a aprobat ca intimatei să îi fie acordate în compensare un număr de 31 de apartamente din imobilul situat în M. B., . și bl.2, ce au fost identificate în anexa acestei hotărâri, imobile în valoare totală de 1.656.300 euro.
Contestatorul a mai arătat că a efectuat demersurile necesare pentru executarea obligației stipulată în art. 4 al convenției pe care părțile au perfectat-o, solicitându-i intimatei să își exprime opinia cu privire la oferta de compensare ce i-a fost făcută.
După mai multe discuții ce s-au purtat între părți, și după ce acestea au convenit, succesiv, prelungirea termenului convenției de eșalonare pentru data de 30.05.2014, de 30.06.2014 și apoi pentru data de 30.09.2014, a fost încheiat Actul de dezlipire și Contractul de dare în plată autentificat sub nr. 2044/30.09.2014 de către Biroul Notarului Public I. A. M., prin care intimata a fost de acord să primească doar câteva dintre imobilele ce i-au fost oferite, imobile ce au destinația de spații comerciale și a căror valoare este de 448.935 euro, toate celelalte oferte fiind refuzate, de către aceasta, în mod nejustificat. Mai mult, prin adresa nr._/13.10.2014, intimata a solicitat ca diferența rămasă să fie achitată în bani până la data de 31.12.2014, în caz contrar urmând să solicite reluarea executării silite.
Contestatorul a mai arătat că prin inserarea clauzei de la art. 4 din convenția de eșalonare la plată, părțile au realizat o novație obiectivă a obligației de plată stabilită prin sentința civilă nr. 6966/10.06.2011 pronunțată de Judecătoria B., în sensul ca 50% din suma datorată să fie achitată prin darea în plată a unor bunuri mobile și imobile. Deși debitorul, de bună-credință, a efectuat nenumărate oferte și propuneri creditoarei, nu poate efectua benevol plata deoarece aceasta este refuzată de către creditoare care a amenințat cu o nouă executare silită, ceea ce de fapt s-a și întâmplat, fiind emisă somația din 05.01.2015.
S-a mai arătat că, urmare a refuzului intimatei de a primi bunurile ce i-au fost oferite în compensare, contestatoarea a înregistrat pe rolul Tribunalului B. cererea cu nr._, prin care a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să suplinească acordul de voință al acesteia.
În drept au fost invocate disp. art. 399 și urm., art. 403 alin 1 din vechiul Cod de pr.civ., art. 7 din OG nr. 22/2002, art. 885, 1174,1279,1469, 1475, 1480, 1481, 1483, 1492, 1510, 1511, 1517, 1524 NCC.
Intimata a formulat întâmpinare (f.115,116) prin care a solicitat respingerea contestației la executare arătând că nu are nicio justificare, întreaga culpă aparținând contestatorului care „ uită” că executarea silită are la bază un titlu executoriu, iar convenția de eșalonare plată încheiată la data de 17.07.2013 prevede la art. 5 faptul că executarea silită din dosarul execuțional nr. 641/2012 se suspendă până la data de 31.03.2014, deci după acest termen se reia în conformitate cu titlul executoriu, în măsura în care ambele părți nu agreează și evaluează în totalitate bunuri care să acopere diferența de sultă pe care contestatorul trebuie să o plătească creditoarei. Dând dovadă de bună-credință, creditoarea a prelungit acest termen cu încă 9 luni. Toate bunurile agreate „au căpătat sarcini” și, pe lângă faptul că trebuia să adere la evaluările făcute de expertul Mun. B., nici nu aveau importanță economică pentru activitatea societății creditoare. Executarea silită a fost reluată conform art. 5 din convenția de eșalonare plată, fiind deci legală și justificată.
La termenul din data de 12.03.2015 contestatorul a depus la dosar notă de ședință prin care a arătat că prin HCL nr. 84/2015 s-a aprobat încheierea unui act adițional la Convenția încheiată între părți, astfel că, de comun acord, au înțeles să stingă pe cale amiabilă executarea silită pornită în dosarul execuțional nr. 641/2012, sens în care instanța urmează să ia act de învoiala părților.
Prin nota de ședință depusă la termenul din data de 09.04.2015 (f. 158) intimata a arătat că, față de înțelegerea survenită între părți prin contractul de dare în plată autentificat sub nr. 428/23.02.2015, contestația a rămas fără obiect.
În probațiune au fost depuse înscrisuri și a fost atașată copia dosarului execuțional nr. 641/2012 al S.C.P.E.J. D. & Corșate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de cererea părții contestatoare formulată la termenul de judecată din data de 12.03.2015, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6966 din 10.06.2011 a Judecătoriei B., astfel cum a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr.2437/R/2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, contestatorul a fost obligat la plata către intimată a sumelor de:
- 4.166.725,5 euro sau contravaloarea în lei, calculată la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de sultă egalizatoare și
- 910.068,75 lei, reprezentând folos de tras aferent perioadei 2008-mai 2010, timp de 25 luni, 199.206 lei, folos de tras aferent perioadei iunie 2010-ianuarie 2011, timp de 8 luni și câte 24.900 lei/lună, folos de tras începând cu luna februarie 2011 și până la executarea efectivă a sentinței.
Executarea silită a fost încuviințată la 03.12.2012, iar în dosarul execuțional nr.641/2012 al S.C.P.E.J „D. & Corșate” a fost emisă la aceeași dată somația din 03.12.2012 și adresa de înființare a popririi din 11.12.2012 (filele 125-128 vol. I dosar).
Până la soluționarea recursului, Curtea de Apel Oradea a suspendat executarea silită a deciziei civile nr.327/. Bihor (fila 184-156 vol. I).
Decizia din recurs a fost pronunțată la 17.04.2013, iar la data de 07.06.2013 creditoarea a solicitat executorului judecătoresc continuarea executării silite (f. 163 vol I).
Între părți a fost încheiată Convenția de eșalonare la plată, autentificată sub nr. 1932/17.07.2013, de către Biroul Notarilor Publici Asociați I. Al. M.- G. I. D. M., ce a fost aprobată prin Hotărârea nr. 313/15.07.2013 a Consiliului Local al Municipiului B..
Potrivit acestei convenții, s-a stabilit ca partea contestatoare să achite pârâtei suma de 1.041.681,375 euro ( sultă) și suma de 457.843, 69 lei( folos de tras) până la data de 30.07.2013, plata unor sume de bani având același cuantum și datorate cu același titlu până la data de 28.02.2014, în funcție de aprobarea bugetului Municipiului B. pentru anul 2014, restul sumelor datorate, reprezentând 50% din debit urmând a face obiectul compensării cu bunuri mobile și imobile agreate și evaluate de ambele părți, până la data de 31.03.2014.
La data de 12.07.2013, între părți a intervenit convenția de eșalonare la plată, autentificată sub nr.1932 la B.N.P.A. „G. I. – I. A. M. – G. I. D. M.” – filele 95-97 dosar, fiind stabilite ca termene de plată datele de 30.07.2013, 28.02.2014 și 31.03.2014, înghețarea calculației folosului de tras și obligația pârâtei de a suspenda procedura executării silite până la data de 31.03.2014.
Prin ordinele de plată nr. 2058/22.07.2013 și nr. 430/18.02.2014, a achitat pârâtei suma de 5070.721,32 lei și suma de 5.135.513, 90 de lei, iar în executarea obligației stipulată în art. 4 din convenție, a fost adoptată HCL nr. 631/16.12.2013, prin care s-a aprobat ca intimatei să îi fie acordate în compensare un număr de 31 de apartamente din imobilul situat în M. B., . și bl.2, ce au fost identificate în anexa acestei hotărâri, imobile în valoare totală de 1.656.300 euro. După mai multe discuții ce s-au purtat între părți și după ce acestea au convenit, succesiv, prelungirea termenului convenției de eșalonare pentru data de 30.05.2014, de 30.06.2014 și apoi pentru data de 30.09.2014, a fost încheiat Actul de dezlipire și Contractul de dare în plată autentificat sub nr. 2044/30.09.2014 de către Biroul Notarului Public I. A. M., prin care intimata a fost de acord să primească doar câteva dintre imobilele ce i-au fost oferite, imobile ce au destinația de spații comerciale și a căror valoare este de 448.935 euro, toate celelalte oferte fiind refuzate.
Prin adresa nr._/13.10.2014, intimata a solicitat ca diferența rămasă să fie achitată în bani până la data de 31.12.2014, în caz contrar urmând să solicite reluarea executării silite.
La data de 17.12.2014 intimata a solicitat reluarea și continuarea executării silite (f. 58,59 vol. II), astfel că la data de 05.01.2015 contestatorului i-a fost comunicată somația (f. 67 vol II) prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 1.634.427,75 Euro reprezentând ½ din debitul inițial, din care s-a scăzut suma de 448.935 Euro+ 903.244, 70 lei reprezentând ½ din debitul în lei înghețat la data de 30.06.2013 + 261.144 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc.
După comunicarea acestei somații contestatorul a formulat prezenta contestație la executare.
După formularea contestației la executare, respectiv la data de 23.02.2015, părțile au încheiat contractul de dare în plată, autentificat sub nr. 428, de către Notarul Public I. A. M., prin care, în conformitate cu prevederile art. 1492 din codul civil, au convenit asupra modului de stingere a obligației pe care partea contestatoare o are față de intimata creditoare, potrivit celor mai sus redate.
Anterior acestei date, respectiv în 13.02.2015, de către același notar public, a fost autentificat, sub nr. 336, actul adițional la Convenția de eșalonare la plată autentificată sub nr. 1932/17.07.2013, prin care au convenit, printre altele, că, în vederea executării obligațiilor pe care M. B. le are față de . în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 6966/10.06.2011 pronunțată de judecătoria B., părțile vor perfecta până cel mai târziu la data de 20.02.2015 un contract de dare în plată, în condițiile pe care le-au agreat și l-au stabilit de comun acord.
Având în vedere convențiile încheiate, contestatorul nu a mai susținut petitul privind suspendarea executării silite în cadrul prezentei contestații la executare.
Asupra cererii formulate prin nota de ședință depusă la termenul din data de 12.03.2015 privind pronunțarea de către instanță a unei hotărâri de expedient nu are natura juridică a unei tranzacții, pentru considerentele ce succed:
Tranzacția este definită de art. 2267 din codul civil ca fiind contractul prin care părțile previn sau sting un litigiu, inclusiv în faza executării silite prin concesii sau renunțări reciproce la drepturi ori prin transferul de drepturi de la una la alta.
Codul civil reglementează contractul de tranzacție în art. 2267-2278. Codul de procedură civilă, în art. 438-441, tratează tranzacția încheiată pentru stingerea procesului, cu concursul instanței de judecată, referindu-se la ,, hotărârea prin care se încuviințează învoiala părților’’, care este denumită în doctrină și în practică, hotărâre de expedient.
Hotărâre care consfințește învoiala părților este un contract judiciar, ceea ce înseamnă că trebuie respectate condițiile de fond și de formă instituite de lege pentru încheierea actelor juridice.
Actul juridic despre care partea reclamantă a făcut vorbire în susținerea cererii pe care a formulat-o în sensul celor mai sus expuse este reprezentant de actul adițional la Convenția de eșalonare la plată autentificată sub nr. 1932/17.07.2013, prin care părțile nu au convenit stingerea prezentului litigiu, ci, perfectarea unui contract de dare în plată, în vederea reglementării, de comun acord, a situației juridice rezultă ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 6966/10.06.2011, pronunțată de Judecătoria B..
Prin urmare, acest act juridic nu este un contract judiciar, ci un act juridic în care se consemnează acordul de voință al părților semnatare în ceea ce privește modificarea clauzelor Convenției de eșalonare la plată autentificată sub nr. 1932/17.07.2013.
De altfel, cele stipulate în actul adițional au fost aduse la îndeplinire prin perfectarea de către părți a contractului de dare în plată, autentificat sub nr. 428, de către Notarul Public I. A. M., care este un act juridic prin care părțile contractante au reglementat, de comun acord, raportul juridic obligațional creat între ele ca efect al hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu.
În consecință, față de considerentele expuse instanța constată că cererea formulată de contestatoare privind pronunțarea unei hotărâri de expedient, nu este întemeiată.
În ceea ce privește fondul contestației la executare cauzei, instanța reține că partea contestatoare nu a criticat sub aspect formal actele de executare emise împotriva sa, criticile vizând existența sau inexistența obligației de plată a creanței . Prin actele juridice pe care l-au perfectat conform celor expuse anterior, părțile prezentului litigiu au reglementat pe baza acordului lor de voință raportul juridic ce s-a născut între ele ca efect al sentinței civile nr. 6966/10.06.2011 a Judecătoriei B., astfel că, în temeiul art. 399 și urm din vechiul Cod de procedură civilă, va respinge contestația la executare formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de reclamantul M. B. prin primar, cu sediul în B., ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. „B. I.” S.R.L., cu sediul în B., ., jud. B., împotriva formelor de executare emise în dosarul execuțional nr.641/2012 al S.C.P.E.J. D. & Corșate.
Respinge cererea contestatoarei privind pronunțarea unei hotărâri de expedient.
Cu recurs în termen 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. V. S. C.
Red . I.V, ex.4
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3859/2015. Judecătoria BRAŞOV | Pretenţii. Sentința nr. 3476/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
