Contestaţie la executare. Sentința nr. 2170/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2170/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 184/94/2013
JUDECĂTORIA BUFTEA
JUDEȚUL ILFOV
Dosar nr._
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2170
Ședința publică din data de 10.04.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER: F. G.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de contestatoarea S.C. A. T. S.R.L. în contradictoriu cu intimata M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile de fond au avut loc in ședința publica de la 02.04.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta Încheiere, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 09.04.2013, apoi la data de 10.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.01.2013 sub nr._ contestatoarea S.C. A. T. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimata M. M. și Pădurilor – Administrația Fondului Pentru Mediu contestație la executare împotriva formelor de executare constând în titlul executoriu și somație având nr._ și_ din data de 28.11.2012 emise în dosarul de executare nr._/2012 de M. M. și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu, prin care contestatoarea era obligată la plata sumei de_ lei reprezentând obligații conform Legii nr.73/2000 și a Legii nr.105/2006 pe perioada Ianuarie 2005- Decembrie 2010. În cele două forme de executare se arată că la suma menționată contestatoarea a fost obligată, întrucât a expirat termenul de plată la Fondul pentru Mediu prin care s-a stabilit și individualizat suma menționată. Suma menționată în actele de executare a apreciat-o ca fiind nelegală. În data de 02.11.2011 a primit Titlul executoriu nr.1471/31.10.2011 în care se preciza că avea de plată către intimată cu același titlu suma de 3887 lei și în urma solicitări contestatoarei, intimata i-a fost comunicată fișa de calcul la data de 22.12.2012 pentru calcularea sumei de 3887 lei. Fișa a primit-o cu Adresa nr._/03.01.2012. A precizat faptul că în data de 09.02.2012 a plătit suma de 3.887 prin Ordin de plată. Analizând fișele de calcul, cea emisă la data de 22.12.2011 și cea la data de 28.11.2012 se constată că pentru anul 2005, totalul general – rest de plată în prima fișă este „0”, iar în cea de-a doua este”48,22 lei”. Pentru anul 2006 totalul general – rest de plată pentru prima fișă este 1435,3 lei iar în cea de-a doua 2550,46 lei; Pentru anul 2007 totalul general – rest de plată pentru prima fișă este 2435 lei, iar în cea de-a doua 13.709 lei. Pentru anul 2008 suma este la fel în ambele fișe; Pentru anul 2009 toate declarațiile au fost pe zero. Pentru anul 2010 totalul general – rest de plată pentru prima fișă este 16 lei, iar în cea de-a doua 1,95 lei. Intimata a emis și Decizia nr._ prin care i se aducea la cunoștința contestatoarei că avea de plată accesorii în cuantum de 106 lei, accesorii pe care deși le-a plătit în data de 23.09.2011, ele apar din nou în titlul executoriu din 31.10.2011. Față de neconcordanțele existente între cele două fișe de calcul a apreciat că suma solicitată și consemnată în titlul executoriu și somația de plată cu nr._ și respectiv_/28.11.2012 emise în dosarul de executare nr._/2012 este nereală, fapt pentru care a solicitat admiterea contestației, anularea acestor acte și exonerarea contestatoarei de plata oricărei sume de bani.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus în copie titlul executoriu și somația de plată contestate, fișa de calcul din 28.11.2012, titlul executoriu nr.1471/31.10.2011, fișa contribuabilului S.C. A. trade S.R.L., Ordinele de plată nr.130/09.02.2012, nr.893/23.09.2011, (f.4-34).
Cererea legal timbrată.(f.44).
Intimata legal citată a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În fapt, a arătat că în sarcina contestatoarei s-a stabilit o creanță în valoare de 16.314,00 lei pentru recuperarea căreia s-a emis Somația nr._/_/2012 și titlul executoriu nr._/_/28.11.2012. În conformitate cu prevederile art.145 din O.G. nr.92/2003 Codul de procedură fiscală s-a demarat procedura de executare silită. A invocat excepția inadmisibilității și a invocat dispozițiile art.399 Codul de procedură civilă, pe calea contestației la executare nu se poate cere anularea însăși a titlului executoriu. Cu privire la motivele de fond care pun în discuție existența și validitatea titlului care se execută, respectiv titlul executoriu nr._/_/28.11.2012, desființarea titlului executoriu pe calea contestației nu poate fi admisibilă, întrucât contestatoarea avea la îndemână o altă cale de atac contestația împotriva actului administrativ fiscal. Mai mult nu sunt îndeplinite cele două condiții imperative, cumulative pentru formularea contestației la titlu.
În sprijinul susținerilor sale, intimata a invocat Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.14/05.02.2007.
Pe fondul cauzei, cu privire la neconcordanțele existente în fișele de calcul a precizat că sunt neîntemeiate. Diferențele existente în fișele de calcul, de-a lungul perioadei de corespondență se datorează faptului că ulterior datei de 31.10.2011, contestatoarea a depus la sediul intimatei declarația aferentă lunii decembrie 2011, cu suma înscrisă de 11.338 lei. Stingerea obligațiilor de plată datorate de contestatoare intimatei a suferit schimbări de-a lungul perioadei 31.10.2012 – 28.11.2012, acestea s-au efectuat conform O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală. Pretențiile contestatoarei nu sunt justificate, executarea silită demarată de A.F.M. în cadrul dosarului de executare nr.1471/2011 a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale.
În drept a invocat dispozițiile art.112-115 Codul de procedură civilă. Totodată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Contestatoarea a depus la dosar Răspuns la întâmpinarea formulată de intimată prin care a arătat că prin excepția inadmisibilității ridicată de intimată, nu a invocat textul de lege care prevede această excepție, și a apreciat că această excepție vizează competența materială a instanței.
A menționat faptul că nu a avut cunoștință de această sumă nouă pe care o avea de plătit. În Întâmpinarea formulată de intimată, la fila 3 paragraf antepenultim unde arată că „ la data de 07.03.2012 A.F.M., ca urmare a unor erori în calculul obligațiilor de plată accesorii restante …”. La fila 2 din Întâmpinare intimata dă lecții de procedură, menționându-se că desființarea titlului executoriu pe calea contestației la executare nu poate fi admisibilă, apoi neagă propriile mențiuni și la alineatul penultim și respectiv ultim precizează că ”se poate introduce contestație la instanță…”. La fila 4 alin. Penultim din Întâmpinare se arată că titlul executoriu și somația au fost emise în baza deciziei privind obligațiile de plată accesorii nr.1/07.03.2012, iar la ultima rubrică din tabel este menționată Decizie Accesorii /06.03.2012. După ce se dă numărul deciziei accesorii este trecută și o altă dată 06.03.2012, în loc de 07.03.2012.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale. Vizând exclusiv desființarea măsurilor nelegale de urmărire silită, contestația la executare nu are aptitudinea declanșării unei noi judecăți de fond și nici natura juridică a unei căi de atac de reformare.
Conform art. 172 alin. 1 din Codul de procedură fiscală: ”Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare,precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii “.
A.. 3 al aceluiași articol din OG nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală dispune: ”Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul in care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzută de lege”.
În considerentele Deciziei nr. XIV/5 februarie 2007, datã de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii s-a reținut cã posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzistă numai în măsura în care actul ce constituie titlul de creanță fiscală nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ fiscal.
Titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În procedura de individualizare a taxelor, impozitelor, contribuțiilor, datoriilor vamale și a accesoriilor la acestea este reglementată calea administrativ-jurisdicțională de atac, respectiv aceea a contestației împotriva titlurilor de creanță fiscală sau a altor acte administrative fiscale, în cadrul procedurii executării silite a creanțelor fiscale este reglementată, ca singura cale judiciara de atac, contestația la executarea propriu-zisă, prin care se contestă titlul de executare.
Or, contestatoarea nu invocă în motivarea contestației sale faptul ca executarea silită a fost efectuată cu nerespectarea legii, ci contestă sumele de plată stabilite în sarcina sa.
Instanța reține că textul art. 172 (3) nu prevede posibilitatea anularii unui act de executare pentru neconcordanta sumelor prevăzute în fișele de calcul, atâta timp cat legea prevede o procedura speciala pentru anularea actelor administrativ fiscale. Legalitatea si temeinicia obligațiilor fiscale stabilite in sarcina contestatoarei nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât împotriva actelor administrativ fiscale contestatoarea se poate îndrepta cu o contestație ce face obiectul unei proceduri speciale.
Cum, în speță s-au emis o . fișe de calcul (filele 7-16) și decizii de impunere (fila 75, 32) care puteau fi contestate pe calea contenciosului administrativ, iar contestatorul nu a făcut-o, devin incidente prevederile art. 172 alin. (3) din Codul de procedură fiscală.
Totodată, instanța constată că, elementele pe care trebuie să le conțină titlul executoriu care, din punct de vedere formal este distinct de titlul de creanță, chiar dacă, potrivit prevederilor art. 141 alin. (2) Cod pr. fiscală, titlul de creanță fiscală ajuns la scadentă, devine titlu executoriu (fila 4), sunt arătate în art. 141 din Codul de procedură fiscală. În cauza de față instanța nu constată nerespectarea vreunei cerințe de ordin formal care să poată fi sancționată cu nulitatea absolută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția inadmisibilității contestației la executare, invocată de intimată.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. T. S.R.L. cu sediul în Comuna Tunari, ..45, nr.32, Județul Ilfov în contradictoriu cu intimata M. M. ȘI PĂDURILOR – ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, ..294, Sector 6, ca inadmisibilă.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Tășcan A. F. G.
Red.jud.T.A..
Thn.red.gr.FG/4ex /
28.06.2013
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1668/2013. Judecătoria BUFTEA | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
