Somaţie de plată. Sentința nr. 1969/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1969/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 16465/94/2012
DOSAR NR._ SECTIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
-
SENTINȚA CIVILĂ NR.1969
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 02.04.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect somație de plată privind pe creditoarea, . SRL și pe debitoarea, . 95 SRL.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 26.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 02.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.12.2012 sub nr._, creditoarea, . SRL în contradictoriu cu debitoarea, . 95 SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea somației de plată împotriva debitoarei pentru suma de 42.601,29 lei reprezentând debit principal precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a livrat societății debitoare o cantitate de_ Kg grâu boabe pentru care s-a emis factura nr. 5/15.12.2009, acceptată de debitoare prin semnare și ștampilare.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 5/2001, dispozițiile Codului civil și dispozițiile Codului comercial.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea cererii creditoarea a depus un set de înscrisuri (filele 4-11).
Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,30 lei timbru judiciar.
Debitoarea, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de emitere a somației de plată ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pentru ca instanța să emită o ordonanță cuprinzând somație de plată împotriva debitorului trebuie să fie îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001.
Astfel, în baza textului legal menționat, procedura somației de plată se desfășoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanțelor certe, lichide si exigibile ce reprezintă obligații de plata a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi si obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. A.. 4 al aceluiași articol dispune că o creanță este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și al altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteală.
Analizând cu precădere excepțiile procesuale ridicate, raportat la dispozițiile art 137 Cod proc civ, instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura si asupra exceptiilor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Față de excepția prescripției dreptului material la acțiune instanța urmează a o califica o apărare de fond raportat la dispozițiile art 1 din OUG nr. 5/2001, punând în discuție certitudinea creanței, neputând fi analizată ca excepție procesuală prin procedura sumară a somației de plată.
Astfel, potrivit art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001, dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru recuperarea creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și prevederile art. 379 alin. 3 C.proc.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul.
În speță, creditoarea depune în dovedirea pretențiilor sale factura fiscală nr. 5/15.12.2009, aceasta fiind scadentă la aceeași dată, în lipsa unei clauze privind un moment ulterior de exigibilitate. Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței, la data de 17.12.2012 (data expedierii acțiunii de către creditoare potrivit ștampilei poștei – f.12).
Potrivit dispozițiilor art.l al.l si 2 din Decretul nr. 157/10.04.1958 privitor la prescripția extinctiva, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în speță termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.l, aplicabil drepturilor de creanță.
În prezentul dosar, creanța invocată nu îndeplinește condițiile prevăzute de textul de lege amintit întrucât verificarea temeiniciei solicitării creditoarei presupune analizarea prescripției dreptului material la acțiune, verificare ce este incompatibilă cu procedura instituită de OUG nr. 5/2001 în cadrul căreia se poate administra un probatoriu sumar, respectiv proba cu înscrisuri.
A proceda la administrarea și a altor probe în completarea celor mai sus indicate ar echivala cu transformarea acestei proceduri într-o veritabilă acțiune de drept comun, ceea ce ar contraveni înseși rațiunii instituirii unei proceduri speciale urgente.
Având în vedere că raportat la dispozițiile mai sus arătate, instanța constată că, în speță, creanța solicitată de creditoare în contradictoriu cu debitoarea nu este certă – din probatoriul administrat procedura sumară prevăzută de OUG nr. 5/2001 -, motiv pentru care va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia privind obligarea debitoarei la plata sumei de 42.601,29 lei reprezentând debit principal, ca neîntemeiată.
Întrucât cererea creditoarei urmează a fi respinsă, instanța constată că debitoarea nu se află în culpă procesuală, necăzând în pretenții și, în baza dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge capătul de cerere privind obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat și, n baza principiului disponibilității va lua act că debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de creditoarea, . SRL cu sediul în com. D., ., în contradictoriu cu debitoarea, . 95 SRL, cu sediul în Petrăchioaia, J. ILFOV, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.04.2013.
P., GREFIER,
Red. Jud.I.E.M./thn.Gr.A.E./ 2 ex/ 15 Aprilie 2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5234/2013. Judecătoria BUFTEA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6613/2013. Judecătoria... → |
|---|
