Contestaţie la executare. Sentința nr. 3583/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3583/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 182/94/2013
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3583
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE_ 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE ELISABETA-MIHAELA IORDĂCHESCU
GREFIER E. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorii, P. P. M. N., P. A. N., P. I., P. E. și pe intimatul, P. B. ROMANIA SA, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 07.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 14.03.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 04.01.2013 sub nr._, contestatorii, P. P. M. N., P. A. N., P. I., P. E. în contradictoriu cu intimatul, P. B. ROMANIA SA au formulat contestație la executarea silită împotriva executării silite imobiliare ( dosar executare silită nr. 5245MI/2012-SCPEJ I., Ș. și P.”) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite in dosarul sus menționat având in vedere faptul ca executarea silita s-a început la cererea unei persoane juridice care nu are calitatea de creditoare, după cum reiese din înscrisurile depuse. Pe cale de consecința solicită anularea tuturor actelor de executare efectuate in acest dosar de executare, inclusiv înființarea popririi fata de debitorul poprit P. P. M. N.. Solicită să se aibă in vedere si nerespectarea dispozițiilor art. 454 alin. 1 Cod procedura civila care prevede ca este obligatorie înștiințarea debitorului cu privire la luarea măsurii popririi. In subsidiar, solicita suspendarea executării silite pana la soluționarea prezentei contestații potrivit art. 403 alin. 1 Cod procedura civila.
In motivarea cererii contestatorii arată că la data de 27.12.2007 s-a încheiat contractul de credit nr._23172 intre creditoarea P. B. ROMÂNIA SA si P. P. M. N. si P. A. N., in calitate de împrumutați, având ca garanți ipotecari pe P. I. si P. E..
La aceeași data, 27.12.2007, P. B. ROMÂNIA SA i-a notificat ca a cesionat creanța născuta din contractual de credit sus menționat către P. B. S.A. - sucursala Londra, in baza contractului de cesiune de creanța din data de 11.10.2005 (notificare privind cesiunea de creanța — anexa 1 la prezenta contestație). Au acceptat la aceeași data printr-o adresa scrisa acceptul lor cu privire la cesionarea creanței către o alta creditoare.
Solicită instanței sa constate ca cererea de executare silita a fost introdusa de o persoana care nu are calitatea de creditor si sa se pronunțe o hotărâre prin care sa se anuleze executarea silita care face obiectul prezentului dosar, inclusiv toate actele de executare efectuate deja.
Mai arată că, s-au încheiat 4 acte adiționale la contractul de credit la datele de 16.07.2009, 30.11.2010, 08.06.2011 si ultimul la 24.01.2012. Toate actele adiționale sunt încheiate de P. B. România SA, in nume propriu, in calitatea de creditoare, deși aceasta își pierduse calitatea de creditoare încă din data de 27.12.2007 când a notificat cesiunea de creanța in favoarea P. B. SA.
Contractul de credit încheiat cu banca este un contract de adeziune, conținând clauze abuzive așa cum sunt definite de Legea 193/2000, prin urmare va rugam sa constatați ca acestea sunt nule absolut si nu produc efecte juridice. Aceste clauze au fost impuse de către banca, aceasta constituind in opinia lor un abuz de putere economica, creându-se un dezechilibru contractual evident intre drepturile si obligațiile pârâților.
In drept, cererea a fost întemeiată pe disp.art. 399 și urm. C.p.c si s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. A depus in copie înscrisuri la dosar.
Intimata legal citată a depus întâmpinare solicitând respingerea contestației la executare ca neîntemeiată
In drept, intimata a invocat dispozițiile art. 115 coroborat cu art. 274 C.p.c., solicitând administrarea probei cu înscrisuri.
La solicitare instanței a fost depus în copii certificate dosarul de executare nr. 5245 MI/2012 al SCPEJ I., Ș. și P..
Analizând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executării silite, constată:
Art. 403 alin. 1 C.proc.civ. prevede posibilitatea suspendării executării silite, până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Cautiunea a fost stabilita de instanta, in conditiile art 723 ind 1 Cod proc civ, la suma de 1.285.391,14 lei, reprezentand 10% din valoarea contestata, contestatorii fiind citati in acest sens de la data de 17.01.2013, pentru termenul de judecata din 26.02.2013. (f. 32)
Din analizarea acestui text de lege, rezultă că depunerea cauțiunii este o etapă prealabilă obligatorie pentru analizarea oportunității suspendării actului administrativ.
Această condiție, impusă imperativ de lege trebuie îndeplinită anterior dispunerii măsurii suspendării, si deoarece contestatorii nu au inteles sa consemneze cautiunea, instanta va respinge cererea ca inadmisibila.
In temeiul art 137 Cod proc civ, instanta va analiza cu prioritate exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata, exceptie care priveste analizarea de catre instanta pe calea contestatiei la executare a „anularii unora din clauzele contractului de credit, care in opinia contestatorilor ar avea caracter abuziv”, instanta retine urmatoarele:
Prin cererea formulata, contestatorii au solicitat (f.2)
- Anularea executarii silite, avand in vedere faptul ca executarea silita s-a inceput la cererea unei persoane juridice care nu are calitatea de creditoare
- Anularea tuturor actelor de executare efectuate, „inclusiv infiintarea popririi fata de catre debitorul proprit P. P. M. N.”
- Suspendarea executarii silite, in temeiul art 403 alin 1 Cod proc civ.
In motivarea actiunii, contestatoarea invoca cu titlu de aparare de fond nulitatea absoluta a unor clauze din contractul de credit, apreciate de aceasta ca fiind abuzive, pe de o parte in ceea ce priveste nelegalitatea titlului executoriu in baza caruia a fost pornita executarea, pe de alta parte in ceea ce priveste faptul că suma ce se executa silit nu este certă, lichidă și exigibilă.
Avand in vedere ca instanta nu a fost investita cu un capat de cerere privind anularea clauzelor contractuale apreciate ca fiind abuzive de catre contestatori, va respinge ca neintemeiate apararile intimatei in ceea ce priveste competenta instantei, respectiv „eludarea dispozitiilor privind taxa de timbru” (cererea e scutita de taxa de timbru potrivit Legii nr. 193/2000), nulitatea clauzelor contractuale urmand a fi analizata ca aparare de fond.
Astfel, instanta retine ca potrivit art 399 alin (3) Cod proc civ, „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.”
Prin Decizia nr. 581/2011 Curtea Constituționala a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă.
Curtea Constituțională reține că "soluționarea contestației la executare este destinată să înlăture neregularitățile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluționării contestației, instanța nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicțională, în fața cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părțile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare.
O soluție contrară, sub acest aspect, ar nesocoti principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil. Pe de altă parte, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, legea procesuală civilă prevede că debitorul are dreptul să invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existența, întinderea și valabilitatea creanței constatate prin respectivul titlu executoriu. Totuși, posibilitatea utilizării apărărilor de fond este condiționată de inexistența unor mijloace procedurale speciale pentru realizarea dreptului, în cadrul cărora acestea să poată fi invocate. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, așa cum este acțiunea în anulare în materia titlurilor executorii care nu provin de la organe de jurisdicție, acesta nu mai poate să utilizeze apărări de fond în cadrul contestației la executare. O asemenea prevedere nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiție, de vreme ce partea interesată poate folosi apărările respective, potrivit opțiunii sale, în una sau în alta dintre căile de atac pe care le are la dispoziție. Adoptarea acestei măsuri nu face, în realitate, decât să dea expresie preocupării legiuitorului de a preveni abuzul de drept constând în invocarea acelorași apărări în două căi de atac diferite, în scopul tergiversării cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești."
Astfel, in conformitate cu dispozitiile art. 399 alin. 3 C. proc. civ. posibilitatea formulării de apărări de fond cu privire la titlul executoriu, este condiționată de indeplinirea cumulativa a doua conditii:
- titlul executoriu să nu fie reprezentat de o hotărâre judecătorească;
- să nu existe o altă cale procedurală specială prin care să poată să fie valorificate aceste apărări, respectiv să nu fie reglementată pentru aceasta (așa cum este cazul la somația de plată, ordonanța de plată, titlurile executorii în materie fiscală, procesele verbale de sancționare a contravențiilor etc.)
Asadar, în cazul titlurilor executorii care nu provin de la o instanță judecătorească și cu privire la care legea nu consacră o cale specială în care să fie contestate (de exemplu contractele de credit, contractele de garanție reală mobiliară, contractele de credit ipotecar, contractele le leasing etc) pot fi invocate apărări de fond în cadrul contestației la executare.
Interpretarea conform căreia contestația la executare prin care se formulează apărări de fond contra titlului executoriu este inadmisibilă ori de câte ori partea are deschisă calea acțiunii în anulare pe calea dreptului comun nu poate fi primită, deoarece ar lipsi de efect textul de lege, această posibilitate existând ori de câte ori titlul executoriu are natură contractuală.
Din contră, sensul dispozițiilor art. 399 alin. 3 C. proc. civ. este tocmai acela de a da posibilitatea părții interesate să formuleze apărări de fond în cadrul contestației la executare, operând în aceste situații o prorogare de competență a instanței de executare cu privire la analizarea valabilității și aplicabilității convenției părților, cu excepția cazului în care legea prevede o cale procedurală specială în acest sens.
F. de considerentele aratate instanta va respinge exceptia inadmisibilitatii invocata de intimata, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste fondul cauzei, analizând actele de executare silită și probele administrate în cauză, raportat la motivele contestației la executare, apreciază că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
In fapt, intre contestatorii P. M. N. si P. A. N., in calitate de imprumutati, avand ca garanti ipotecari pe P. I. si P. E. si intimata a fost incheiat contractul de credit nr._23172/27.12.2007.
Prin notificarea nr. 260/27.12.2007 transmisa contestatorilor, intimata i-a anuntat pe acestia din urma ca a cesionat creanta derivata din contractul mai sus mentionat catre P. B. SA- Sucursala Londra, ulterior prin contractul de cesiune nr, 7031/31.12.2010 creantele au reintrat in patrimoniul intimatei, ca urmare a cesionarii acestora de catre P. B. SA- Sucursala Londra. (f. 51-54)
In acest sens, intimata a emis catre contestatori notificarile nr. 6685, 6686, 6687, 6688 din 01.11.2011, acestea fiind comunicate prin corpul executorilor bancari ai P. B. Romania SA. (f. 55-62)
Cu privire la inopozabilitatea cesiunii de creanță, instanța retine ca pe de o parte că aceasta a fost a fost notificată contestatorilor cu indeplinirea conditiilor legale, pe de alta parte aceasta nu afecteaza drepturile si obligatiile izovorate din contract ale partilor.
Asadar, instanta constata ca intimata este creditor in cauza, potrivit contractului de credit incheiat intre aceasta si contestatori, din probatoriul administrat rezulta ca nu a cesionat contractul de credit pe parcursul executarii acestuia, ci creanta provenita din contract, ulterior fiind recesionata catre intimata, calitatea intimatei de creditor al contestatorilor fiind existenta si la data inceperii executarii silite, respectiv a investirii instantei cu prezenta actiune.
Contractul de credit pentru care se solicită încuviințarea executării în prezenta cauză constituie titlu executoriu, întrucât, potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006, „contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii”, în acest caz nemaifiind necesară învestirea cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 C.pr.civ.
Pentru aceste considerente instanta urmeaza a respinge sustinerile contestatorilor potrivit carora executarea silita a fost inceputa la cererea unei persoane juridice care nu are calitatea de creditoare.
Instanta retine faptul ca in motivarea actiunii formulate contestatorii nu inoca motive de nelegalitate a actelor de executare silita propriu zise, ci aparari de fond cu privire la titlul executoriu – contractul de credit nr._23172/27.12.2007.
Ca apărare de fond, contestatorul a invocat și nulitatea clauzei cuprinsă în art. 4.2, 4.3, 5.1, 5.3 si 5.4, 6.3, 7.1 lit h, k, m, o si 7.2, 9.6, 9.7 din contract, pe care le apreciază ca fiind clauze abuzive, susținere pe care instanța o va respinge ca neintemeiată.
La data de 27.12.2007, contestatorii au încheiat cu intimata, contractul de credit nr._23172/27.12.2007 pentru suma limita de 3.357.000 CHF, conform dispozițiilor art. 2.1 suma urmând a fi utilizata de contestatori pentru nevoi personale.
Potrivit dispozițiilor art.5 din contract la data încheierii contractului dobânda curentă este de 5,9 % pe an și este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, Libor la 3 luni, cu o marja de 3,132% pe an.
Prin actul aditional nr. 1/16.07.2009 la contractul de credit susmentionat, a fost modificata marja la 4.2820 puncte procentuale pe an (f.21).
Instanta retine ca actul aditional nr. 2/30.11.2010, a fost incheiat la solicitarea contestatorilor privind „restructurarea imprumutului acordat, respectiv acordarea unei perioade de gratie, perioada in care imprumutatul/co-platitorul/garantul ipotecar a/au fost de acord sa plateasca lunar o suma fixa”. Prin acesta a fost modificata limita creditului cu imprumutul si dobanda restanta, precum si penalitatile aferente acestor sume (art 1.2 din contract), iar ca urmare a restructurarii aceste sume nu au mai fost considerate restante. (f. 19)
De asemenea prin acest act aditional a fost completat art. 6.2 din Contract, in sensul stabilirii platii catre banca a sumei fixe de 6800 CHF lunar, precum si art 4.1 privind garantiile. De asemena art 7. 1 a fost completat cu lit. p si r. (f. 19-20)
Actul nr. 3 din 08.06.2011 a fost incheiat tot la solicitarea contestatorilor ca urmare a restructurarii creditului si a acordarii unei perioade de gratie. Instanta retine ca prin acest act aditional nu au fost modificate articolele considerate clauzele contractuale abuzive de catre contestatori. Pentru aceleasi motive, a fost incheiat si actul aditional 4/24.01.2012. (f. 15-18)
Analizand art. 4.2, 4.3, 5.1, 5.3 si 5.4, 6.3, 7.1 lit h, k, m, o si 7.2, 9.6, 9.7 din contract, instanta retine urmatoarele: potrivit dispozițiilor art. 2 pct 16 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, este considerată clauză abuzivă, clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul și care, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract creează, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Instanta urmeaza a respinge ca neintemeiate sustinerile contestatorilor potrivit carora art 4.2 si 4.3 ar fi abuzive deoarece impun ca polita de asigurare de viata si asigurarea imobilelor aduse ca garantie sa fie incheiate cu una din societatile de asigurare agreate de banca.
Potrivit art. 4.2 alin 1 acestea reprezinta o garantie solicitata de catre banca pentru plata greditului, iar „banca va figura ca asigurat si beneficiar al politiei de asigurare in limita creditului nerambursat si a celorlalte sume datorate bancii”. De asemena instanta retine ca intimata nu a impus incheierea contractului cu un asigurator anume, ci a lasat contestatorilor liberatatea alegerii acestuia dintre cei agreati de catre Banca, aceasta acoperidu-si astfel riscul nerambursarii creditului in situatiile de risc asigurate si indicate in art. 4.2 si 4.3. De altfel o astfel de asigurare profita inclusiv contestatorilor in situatia producerii riscului asigurat, banca recuperand doar partea de credit nerambursata din valoarea asigurarii, restul sumei revenind contestatorilor.
In ceea ce priveste art. 5.1, 5.3 si 5.4 din Contract, instanta va respinge sustinerile contestatorilor ca neintemeiate.
Având în vedere dispozițiile art. 5.1 din contractul de credit conform cărora dobânda se poate modifica în funcție de variația indicelui de referință și a marjei, conform deciziei băncii, instanța retine că această clauză dă dreptul băncii să modifice dobânda unilateral, fără un motiv întemeiat și specificat în contract, fără a circumstația anumite elemente sau criterii obiective în funcție de care să se facă modificare, aspecte ce fac decizia băncii să fie discreționară și imposibil de controlat de către consumator iar clauza să fie abuzivă față de dispozițiile pct. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 conform cărora sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Confom art. 9 lit. g din OG nr. 21/1992 „potrivit cărora în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele regului: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, nemenționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; doânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract; formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu preciziarea peridicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia
In cauza insa, intimate a incheiat 4 acte aditionale (aferenete anilor 2009, 2010, 2011, 2012) prin care aceasta a renegociat cu contestatorii restructurarea creditului, prin includerea unor sume cu titlu de debit restant, dobanzi si penalitati in valoarea totala a principalului, precum si acordarea unei perioade de gratie in care contestatorii ar fi trebuit sa plateasca o suma fixa, neavand aplicabilitate articolele mai sus mentionate in ceea ce priveste certitudinea creantei executate, valoarea urmarita fiind tocmai cea contractata astfel.
In ceea ce priveste art. 6.3, art 7.1 lit h, k, m, o si art 7.2, art 9.6, art 9.7 din contract, instanta va respinge sustinerile contestatorilor ca neintemeiate, clauzele nefiind abuzive in sensul art 4 din Legea nr. 193/2000, ci vizand administrarea contractului.
Pentru toate aceste motive, instanta va respinge contestatia la executare, ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibila.
Respinge excepția inadmisibilității invocata de intimata, ca neîntemeiata.
Respinge contestația la executare, privind pe contestatorii, P. P. M. N., P. A. N., P. I., P. E. toți cu domiciliul ales la SCP N. & Masters, din București, ., sector 1 și pe intimatul, P. B. ROMANIA SA cu sediul în sector 1, București, .. 29-31, ca neîntemeiata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica, astăzi, 28.05.2013.
P., GREFIER,
Pentru judecător aflat în CO Pentru grefier aflat în CO
semnează locțiitorul președinteluisemnează grefier șef secție
instanței jud. D. E.-L. civilă
Red. Jud. IEM/
thn.E.A./
7 ex/23.07.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 6794/2013. Judecătoria BUFTEA | Actiune in regres. Sentința nr. 5455/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
