Plângere contravenţională. Sentința nr. 5737/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5737/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 12510/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința civilă nr. 5737
Ședința publică de la 07.10.2013
Instanța constituită din:
Președinte: I. E. M.
Grefier: M. S. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul S.C. C&I G. I. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA AUTOSTRAZI, BIROUL A1, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 30.09.2013, 07.10.2013 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 11.10.2012, pe rolul acestei instanțe sub nr._, petentul S.C. C&I G. I. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA AUTOSTRAZI, BIROUL A1, anularea procesului-verbal . nr._ din data de 13.09.2012 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 8000 lei și exonerarea de la plata amenzi.
În motivarea plângerii, petentul arată că în data de 13.09.2012, la controlul efectuat la km 13+500m, pe raza Județului Ilfov, în jurul orelor 15:25 a fost verificat autovehiculul_ ce efectua transport rutier pe o rută ce nu are licență de traseu.
Petentul menționează faptul că societatea deține un autobuz marca Bova cu nr. de înmatriculare_ cu un număr de 44 de locuri, care circulă pe o altă rută, și nu un autobuz marca Mercedes cu 25 de locuri, considerând că din eroare a fost sancționată contravențional.
În subsidiar, petentul solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.
În drept, plângerea se întemeiază pe prevederile dispozițiilor art. 5 alin 2, 13 alin 2 și 31 sin OG nr. 2/2001 și OG 69/2012.
În dovedirea celor susținute, se solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosarul cauzei (filele 5 - 8), solicitând și judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, intimatul a depus la dosarul cauzei dovada îndeplinirii procedurii de comunicare, punctul de vedere al agentului constatator, copia procesului verbal de contravenție contestat, nu a depus întâmpinare.
La termenul din data de 23.09.2012, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Cererea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit art. 36 din OG nr. 2/2001 și art. 1 alin 2 din OG 32/1995.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . CP nr._ din data de 13.09.2012 întocmit de intimat, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 8000 de lei, constându-se la controlul efectuat că autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului, efectua transport rutier de persoane fără a deține la bordul autovehiculului licența de traseu specifică traseului efectuat.
În drept, instanța reține că, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Este adevărat că OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese privind valoarea probantă a procesului-verbal de contravenție însă, având în vedere că acesta este un act administrativ se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția relativă de legalitate, astfel încât, din această perspectivă îi revine petentului obligația de a propune și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Dincolo de prevederile dreptului național român, instanța reține că, cel puțin după pronunțarea cauzei A. împotriva României (hotărârea CEDO - Secția a III-a din 04.10.2008), este fără putință de tăgadă faptul că materia contravențională română se încadrează în noțiunea de „acuzație în materie penală” prevăzută de art. 6 paragraful 1 CEDO, astfel încât devin incidente toate garanțiile prevăzute de Convenția europeană, inclusiv prezumția de nevinovăție.
Însă, instanța subliniază că, din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, rezultă că art. 6 paragraful 2 din CEDO nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (hotărârea Salabiaku împotriva Franței din 7.10.1988).
Mai mult, Curtea europeană a statuat că, prin reglementarea acestor prezumții, statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit (hotărârea Janosevic împotriva Suediei, par. 101).
Făcând aplicarea jurisprudenței europene mai sus prezentate la procedura contravențională judiciară reglementată de OG 2/2001, instanța reține că prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu este, per se, contrară dispozițiilor art. 6 din Convenție și, implicit, nici art. 21 alin. 3 din Constituție privind dreptul la un proces echitabil.
Mai mult, potrivit Deciziei nr.22/19.03.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, nerespectarea dispozițiilor art.16 al.7 din OG nr.2/2001 atrage nulitatea relativa a procesului verbal, fiind necesar ca petenta să dovedească o vătămare care să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea acestuia. Or, in prezenta cauza petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
A. Examinând modul de încheiere a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor prevăzute de lege, nefiind incident niciunul dintre cazurile de nulitate absolută reglementate de art. 17 din OG 2/2001, care să poată fi invocate din oficiu de către instanța de judecată.
B. Constatând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța apreciază că acesta se bucură și de o prezumție de temeinicie, astfel cum reiese din economia dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, prezumție relativă care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Această probă trebuie să fie făcută de către contestatoare, în calitate de titulară a plângerii contravenționale. În cauza de față, instanța constată că petenta nu a făcut dovada netemeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, prezumția de care beneficiază aceasta nefiind, așadar, răsturnată.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată, cu consecința menținerii procesului – verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională a petentului S.C. C&I G. I. S.R.L., prin reprezentant, cu sediul în sector 4, București, .. 60, ., în contradictoriu cu intimatul I. G. AL POLIȚIEI ROMÂNE – SECȚIA AUTOSTRAZI, BIROUL A1, cu sediul în sector 5, București, .. 83-85.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 13.09.2012, emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publica, astăzi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
I. E. M. M. S. I.
Red. IEM./ Tehnored. MSI/4 ex./27.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1215/2013.... | Validare poprire. Sentința nr. 207/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
