Pretenţii. Sentința nr. 2287/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2287/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 12-04-2013 în dosarul nr. 7223/94/2012
DOSAR NR._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR.2287
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. E. D.
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta ., pârâta . REASIGURARE SA, și pe intervenientul forțat B. A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile de fond au avut loc în ședința publica de la 4.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședința de la aceea data, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data 12.04.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 15.06.2012, sub nr._ reclamanta, . în contradictoriu cu pârâta, S.C. E. ROMANIA ASIGURARE-REASIGURARE S.A. si intervenientul forțat B. A. a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 11.951,93 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor achitate în temeiul asigurării facultative Casco; 764,92 lei reprezentând reactualizarea cuantumului despăgubirii cu 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data de 29.03.2012 și până la data de 29.05.2012; obligarea pârâtei la plata sumei corespunzătoare reactualizării cu 0,1 % calculată în continuare până la data plății integrale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în data de 30.11.2011 s-a produs un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul cu nr. de înmatriculare_ si autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Reclamanta a mai arătat că, potrivit celor consemnate in Constatarea Amiabila de Accident, culpa exclusiva pentru producerea accidentului a revenit intervenientului forțat B. A..
In urma acestui eveniment reclamanta achitând asiguratului păgubit, despăgubirea în cuantum de 11.951,93 lei.
Potrivit dispozițiilor Legii 136/1995 „Despăgubirile se stabilesc în conformitate cu art.49 pe baza convenției dintre asigurat, persoana păgubită și asigurător ori, în cazul în care nu s-a realizat înțelegerea, prin hotărâre judecătorească”.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 998, 999 C.civil, art.22, art.48-57 din Legea nr.136/1995, Ordinul CSA n.5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă auto, art.10 pct.4 C.proc.civ.
În dovedirea cererii reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
In susținerea cererii s-au depus în copie înscrisuri la dosar, f.5-18.
La data de 2.04.2013 reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat instanței să se constate că pârâta a achitat debitul inițial, respectiv suma de 11.951,93 lei; arătând că primul capăt de cerere a rămas fără obiect; solicitând instanței să fie obligată pârâta la plata sumei de 3442,15 lei – penalități de întârziere calculate de la data scadenței, 29.03.2012, până la data achitării debitului, 11.01.2013; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 2.022,81 lei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 2210 alin.1 din Codul Civil „în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
În baza acestei dispoziții legale, reclamanta la data de 13.03.2012 a comunicat pârâtei cererea de despăgubire, cuantumul prejudiciului si actele dosarului de dauna (f.22), pârâta neachitând suma solicitată în termen de 15 zile conform art. 64 alin. 4 din Ordinul CSA nr. 14/2011 și nici nu a formulat obiecțiuni cu privire la suma solicitată.
Conform art. 1357 din Codul Civil „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”. De asemenea, conform alin.2 „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă”.
Față de precizarea formulată de reclamantă la termenul din 04.04.2013 prin concluzii scrise, instanța o califică drept o diminuare a cuantumului pretențiilor solicitate în temeiul art. 132 pct. 2 C.pr.civ. ce reprezintă prin raportare la dispozițiile art. 129 C.pr.civ. obiectul învestirii instanței.
Având în vedere că cererea de despăgubire a fost primită de către pârâtă la data de 13.03.2012, așa cum reiese din ștampila de intrare aplicată pe înscris, și că pârâta nu a efectuat plata debitului în termen de 15 zile, în baza dispozițiile art. 64 alin.4 din Normele aprobate prin Ordinul 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, va obliga pârâta la sumei de 3442,15 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data de 29.03.2012 până la data de 11.01.2013, data achitării debitului.
În temeiul art. 275 C.pr.civ., pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Având în vedere faptul că în litigiile comerciale, în prezent denumite litigii cu profesioniști, debitorul este de drept în întârziere de la data scadenței, precum și faptul că pârâta a căzut în pretenții, instanța va admite cererea privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar (900,31 lei +6,5 lei) și onorariu de avocat redus în cuantum de 500 lei.
Astfel, cu privire la cuantumul onorariului de avocat, în temeiul art. 274 alin.3 C.pr.civ. instanța va diminua cuantumul acestuia, considerând un onorariu în cuantum de 500 lei echitabil prin raportare la natura și complexitatea cauzei. Procedând în această modalitate, instanța nu afectează forța obligatorie a contractului de asistență juridică încheiat între avocat și clientul său, ci consideră că nu este proporțională și echitabilă obligarea părții adverse la suportarea unui astfel onorariu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea precizată formulată de reclamanta ., cu sediul ales la Cabinet de Avocat F. P. în sector 2, București, .-189, ., . cu pârâta . REASIGURARE SA, cu sediul în Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, J. ILFOV, și intervenientul forțat B. A., cu domiciliul în . M., .. 18, J. ARGEȘ.
Obliga parata către reclamanta la plata sumei de 3442,15 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data de 29.03.2012 până la data de 11.01.2013.
Obliga parata către reclamanta la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar 900,31 lei +6,5 lei, onorariu avocațial redus - 500 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.CED/tehnored DS/2013/5 ex
| ← Actiune in regres. Sentința nr. 1261/2013. Judecătoria BUFTEA | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
