Pretenţii. Sentința nr. 985/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 985/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 8384/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
Sentința Civilă nr. 985
Ședința publică de la 25.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. D.-I.
Grefier: C. V.
Pe rol soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta . GROUP S.A. - București, cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați" C.&Asociații", . nr. 15, sector 5 în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA - Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, J. Ilfov și intervenientul forțat T. B. C. - oraș Târgoviște, ., ., J. Dâmbovița având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 25.02.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.07.2012 sub nr._ reclamanta . GROUP SA a solicitat în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA și cu intervenientul forțat T. B. C., pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 610,28 lei reprezentând diferența din contravaloarea indemnizației de asigurare achitată de societate asiguratului, precum și la plata sumei de 70,18 lei cu titlu de penalități de întârziere aplicate cuantumului inițial de la data de 08.04.2011 până la data de 01.08.2012 și în continuare până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca la data de 13.09.2011, intervenientul forțat T. B. C., conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a provocat din culpa sa un accident de circulație așa cum reiese din constatarea amiabilă de accident. Autoturismul avariat cu nr. de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă la data producerii accidentului, iar în baza poliței de asigurare facultativă s-a plătit despăgubirea în cuantum de 9989,75 lei. Autoturismul intervenientului forțat T. B. C. era asigurat obligatoriu de răspundere civilă (RCA) la pârâta . REASIGURARE SA respectiv polița ./16/H16/DV nr._.
Prin plata indemnizație, reclamanta a menționat, că potrivit dispozițiilor Legii 136/1995 și art. 2210 NCC s-a subrogat în drepturile asiguratului, având dreptul de a recupera despăgubirea plătită direct de la asigurătorul de răspundere civilă obligatorie a persoanei vinovate de producerea accidentului, pârâta fiind invitată la conciliere prin adresa nr. 1625/23.03.2012 înregistrată la pârâtă în data de 23.02.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile din Legea 136/1995, și Ordinul CSA nr. 5/2010.
Cererea a fost legal timbrată cu 65,44 lei taxă de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Pârâta a depus cerere precizatoare la data de 06.02.2013 prin serviciul registratură, solicitând respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata debitului principal ca fiind rămas fără obiect întrucât a achitat debitul în cuantum de 9379,47 lei la data de 25.04.2012. Cu privire la plata penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată solicită respingerea acestora față de principiul potrivit căruia „accesoriul urmează principalul” având în vedere că a achitat debitul principal.
Intervenientul forțat a depus întâmpinare prin serviciul Registratură al instanței la data de 11.02.2013 prin care solicită admiterea cererii.
Instanța, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă a încuviințat proba cu înscrisuri considerând-o utilă, concludentă și pertinentă pentru justa soluționare a cauzei.
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamanta a depus documente din dosarul de daună (filele 4-32) precum și înscrisuri (filele 44-45, 56-58), pârâta a depus precizare (filele 38-41) iar intervenientul forțat întâmpinare și înscrisuri (filele 43-46).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Cu titlu preliminar, cu privire la legea aplicabilă în timp litigiului, instanța constată că față de data producerii accidentului rutier – 13.09.2011, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor Noului Cod Civil, litigiului îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil de la 1865, subrogația asigurătorului în drepturile asiguratului său fiind un efect al faptei ilicite.
În fapt, la data de 13.09.2011 a avut loc un accident de circulație, în sensul în care conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, intervenientul forțat T. B. C., din culpa sa exclusivă, a avariat autoturismul cu nr._ asigurat CASCO la societatea reclamantă întrucât nu a acordat prioritate de trecere autoturismului cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar pe drumul cu prioritate, intervenientul forțat având obligația de a opri la indicatorul „stop”. Circumstanțele producerii accidentului au fost consemnat prin constatatrea amiabilă de accident din data de 13.09.2011 aflată la fila 6 din dosar, cu ocazia întocmirii acesteia intervenientul forțat recunoscându-și culpa în producerea accidentului rutier.
La data producerii accidentului, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ avea încheiată asigurare obligatorie de răspundere civilă la . Reasigurare SA ./16/H16/DV nr._ (poliță f.12), iar autoturismul cu nr._ era asigurat facultativ la societatea reclamantă astfel cum rezultă din polița . nr._ (f.11).
La cererea asiguratului său, reclamanta a deschis dosarul de daună nr.RA18/DB/11/_, în cadrul căruia a fost aprobată despăgubirea în cuantum de 9989,75 lei reprezentând contravaloarea daunelor produse autoturismului cu nr._, dintre care a fost efectiv achitată suma de 9379,47 lei și reținută drept compensare rate datorate de către asigurat reclamantei suma de 610,28 lei (f. 7-8).
Potrivit art. 22 din Legea 136/1995 în limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane.
Reclamanta are dreptul de a se regresa pentru despăgubirea efectiv plătită împotriva persoanei care se face vinovată de producerea accidentului, iar în cazul în care în vigoare era o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule și împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia.
Contrar susținerilor reclamantei, aceasta nu a achitat integral despăgubirea în cuantum de 9989,75 lei. Conform extrasului de cont detaliat depus de reclamantă la fila 14, aceasta a achitat asiguratului său suma de 9379,47 lei. Suma solicitată prin acțiune în cuantum de 610,28 lei conform referatului de daună întocmit în dosar reprezintă rate compensate datorate de asiguratul său (f.7-8).
Prin urmare, acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată întrucât suma de 610,28 lei nu a ieșit niciodată din partimoniul acesteia, iar asigurătorul RCA are obligația de a restitui sumele de bani efectiv achitate de către asigurătorul CASCO. Obținerea de către reclamantă a unei sume de bani mai mare decât cea achitată efectiv ar reprezenta o îmbogățire fără justă cauză față de dispozițiile art. 22 din Legea 136/1995 ce îi conferă dreptul la restituirea indemnizației plătite de aceasta.
Chiar dacă asigurătorul CASCO are dreptul de a reține din suma stabilită cu titlu de despăgubire ratele neachitate la asigurarea CASCO datorate de asiguratul său, asigurătorul RCA este un terț față de raportul juridic de asigurare dintre reclamantă și asiguratul său facultativ. În raportul juridic de regres al asigurătorului CASCO împotriva asigurătorului RCA îi sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, în cauză art. 22 din Legea 136/1995 în vigoare la data producerii accidentului, ce conferă asigurătorului CASCO dreptul de a recupera despăgubirea efectiv achitată. În situația în care asigurătorul CASCO ar opri o parte din indemnizație cu titlu de compensare a ratelor datorate de către asiguratul său, iar ulterior ar obține aceste rate și de la asigurătorul RCA s-ar ajunge în situația unei îmbogățiri fără justă cauză, acestuia intrându-i în patrimoniu în urma regresului o sumă de bani pe care nu a achitat-o niciodată, iar patrimoniul său nu a fost diminuat cu cuantumul acesteia.
Întrucât solicitarea privind debitul principal este neîntemeiată, sunt neîntemeiate și pretențiile reprezentând penalități de întârziere având în vedere faptul că acestea reprezintă accesorii ale creanței principale, iar societatea pârâtă a achitat datoria ce îi incumbă încă din data de 25.04.2012 (OP fila 39), astfel încât instanța urmează a respinge și această cerere a reclamantei ca neîntemeiată.
Având în vedere că pretențiile reclamantei au fost respinse, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va respinge și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Instanța ia act de faptul că s-a solicitat pe cale separată plata onorariului de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta . GROUP S.A. - București, cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați" C.&Asociații", . nr. 15, sector 5 în contradictoriu cu pârâta . REASIGURARE SA - Voluntari, . City Business Park, nr. 10, .. 4, J. Ilfov și intervenientul forțat T. B. C. - oraș Târgoviște, ., ., J. Dâmbovița ca neîntemeiată.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.02.2013.
Președinte Grefier
S. D.-I. C. V.
Red. Jud. SDI/Thn.CV /5ex/28.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4731/2013.... | Actiune in regres. Sentința nr. 528/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
