Somaţie de plată. Sentința nr. 4631/2013. Judecătoria BUFTEA

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 02.07.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

P. cererea înregistrată la data de 20.08.2012 cu nr._ pe rolul Judecătoriei T. M. creditoarea . solicitat instanței în contradictoriu cu debitoarea . emiterea unei somații de plată precum și termenul de plată pentru creanța certă, lichidă și exigibilă în cuantum total de 33.215,83 lei, sumă compusă din: 22.166,22 lei reprezentând debit principal conform facturilor fiscale, suma de 11.049,61 lei reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,1% calculate pentru fiecare factură în parte de la data scadenței.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți în cursul anului 2011 s-au derulat relații comerciale având ca obiect vânzarea cumpărarea produselor prevăzute în facturile respective și la prețurile stabilite de acestea. Pentru rezolvarea pe cale amiabilă a acestui litigiu comercial a fost făcută trimisă debitoarei notificarea nr. 238 din 8 mai 2012, după ce în prealabil s-a procedat și la acte de conciliere. Facturile fiscale au fost semnate, aceasta având valoarea unui înscris însușit către debitor așa cum prevede art. 1 din OG 5/2001. Deși obligațiile de ce rezultă din facturile menționate au devenit scadente, debitoarea a refuzat să restituie această sumă pe cale amiabilă, în vederea realizării creanței. Totodată s-a mai arătat că debitoarea a efectuat plăți parțiale. În conformitate cu dispozițiile OG 5/2001, creanța este certă, lichidă și exigibilă.

În drept au fost invocate disp. OG 5/2011, art. 112 C..

În susținere au fost atașate în copie înscrisuri: copie facturi fiscale, nota calcul penalități, fișa clienți, notificarea nr. 2381/08.05.2012.

Debitoarea, legal citată, nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar 5 lei.

La termenul de judecată din data de 24.09.2012, din oficiu a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei T. M..

P. sentința civilă nr. 1446/24.09.2012 în dosarul nr._ s-a dispus declinarea competenței de soluționarea a cererii în favoarea Judecătoriei B..

Cererea a fost înregistrată pe rolul Jud. B. la data de 04.10.2012 sub numărul_ .

La data de 21.06.2013 creditoarea a depus prin serviciul registratură precizări prin care a solicitat obligarea debitoarei la plata penalităților.

La termenul din data de 25.06.2013, în temeiul dispozițiilor art.167 alin.1 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru creditoare proba cu înscrisuri constând în actele de la dosar, apreciindu-le drept pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține:

În fapt, între creditoarea . debitoarea . s-au desfășurat relații comerciale restrânse privind vânzarea-cumpărarea de marfă, fiind emise facturi fiscale în executarea obligațiilor, respectiv cele depuse de creditoare la filele 8-12 din dosarul declinat. Facturile fiscale depuse sunt în cuantum total de 27.247,76 lei, dintre care debitoarea a efectuat plăți parțiale conform chitanțelor depuse de către debitoarea, rămânând un sebit în cuantum de 22.166,22 lei, facturile fiscale fiind acceptate la plată de către debitoare prin semnătură. Creditoarea a depus la fila 13 din dosar calculul detaliat al penalităților solicitate, calculate la debitul restant aferent fiecărei facturi, fiind în cuantum total de 11.049,61 lei.

În drept, conform art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, aprobată prin Legea nr. 295/2002, act normativ pe care creditoarea își întemeiază pretențiile, reglementează sfera de aplicare a procedurii somației de plată, aceasta vizând realizarea creanțelor ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate printr-un contract constatat prin înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură sau în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații, iar creanța solicitată trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă.

P. urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.

În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin somația de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum acesta a fost formulată de creditoare, respectiv obligarea debitoarei la plata unei sume de bani.

În ceea ce privește condiția certitudinii creanței potrivit art. 379 alin. 2 Cod procedura civila, creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul. P. urmare, în aprecierea instanței ceea ce conferă caracter cert unei creanțe este constatarea acesteia într-un act scris semnat de debitor.

În speța de față, instanța constată că este îndeplinită această condiție, întrucât facturile fiscale depuse la filele 8-12 din dosar sunt semnate de primire de către debitoare, fiind astfel acceptate la plată.

În ceea ce privește caracterul lichidal creanței, potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedura civila, o creanță este lichidă când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o deosebită socoteală.

În cauză creanța este lichidă așa cum reiese din facturile fiscale aflate la filele 8-12 din dosar, prin însumarea facturilor în cuantum de 27.247,76 lei, dintre care debitoarea a efectuat plăți parțiale conform chitanțelor depuse de către debitoarea, rămânând un sebit în cuantum de 22.166,22 lei.

În ceea ce privește ultima condiție, exigibilitatea unei obligații echivalează cu ajungerea ei la termen, respectiv cu momentul în care un creditor poate să solicite debitorului executarea acesteia de bunăvoie, putând, însă, să apeleze în caz de nevoie (în caz de neexecutare) la forța de constrângere a statului prin intermediul formulării unei acțiuni în justiție.

Analizând facturile fiscale depuse la dosar sub aspectul datei la care au devenit scadente, reiese că acestea au devenit scadente în termen de 7 zile de la data emiterii (f.8-12).

Având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații, în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației de plată din partea debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi prin chitanțe de plată faptul că între cele două entități nu mai există nici o obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.

De altfel, efectuarea plăților parțiale anterioare, reprezintă, alături de semnarea facturilor, modalități juridice de acceptare la plată a debitului, reprezentând o recunoaștere de datorie.

În ceea ce privește penalitățile de întârziere, clauza privind perceperea acestora, deși inserată în factură, este valabilă, factura fiind acceptată la plată de către debitoare prin semnătură. Astfel, penalitățile sunt stabilite prin facturi la cuantumul de 0,1% pe zi de întârziere, iar acceptarea facturii în care a fost inserată clauza de penalitate reprezintă un acord de voință valabil încheiat între părți în această privință. Creditoarea a efectuat calculul detaliat al penalităților, în raport de debitul restant aferent fiecărei facturi, penalitățile de întârziere fiind în cuantum total de 11.049,61 lei (f.13).

P. urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată va admite cererea creditoarei și va obliga debitoarea la plata sumei de 22.166,22 lei cu titlu de debit restant în urma plăților parțiale efectuate de către debitoare, precum și la plata sumei de 11.049,61 lei cu titlu de penalități conform calculului depus la dosar fila 13.

Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 30 de zile de la data comunicării prezentei somații.

În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de creditoare .>cu sediul în comuna Salcia, ., și pe debitor . cu sediul în Fundeni, ., jud. Ilfov.