Somaţie de plată. Sentința nr. 4099/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4099/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 12124/94/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 4099
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17.06.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. D. I.
GREFIER: M. A.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe creditor . SA și pe debitor S.C. D. Q. S.R.L., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 17.06.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față contată:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 04.10.2012 sub nr._, creditoarea . SA a chemat în judecată pe debitoarea S.C. D. Q. S.R.L., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, pe calea ordonanței de plată, să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 2.395,41 lei, suma de 1.367,71 lei reprezentând penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, creditoarea a arătat că între părți la data de 22.06.2009 a fost încheiat contractul nr. 1780 de prestări servicii de salubrizare având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea, în rampa ecologică, a deșeurilor solide, a deșeurilor din construcții, spălarea și dezinfectarea recipientelor. Fapt pentru care au fost emise facturi fiscale, acceptate la plată, dar rămase neachitate. Arată creditoarea că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă conform OUG 119/2007.
În drept, creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OUG 119/2007.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar 3 lei.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar înscrisuri aflate la filele 6-23 din dosar.
Debitoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea somației de plată ca nelegală și netemeinică. Creanța pentru care se solicită emiterea ordonanței de plată nu este certă și nici lichidă, deoarece serviciul nu a fost executat, a fost încălcat art. 1.1,5.1-5.1.1, 6.1 din contractul de prestări servicii nr. 1780/22.06.2009; facturile nu au fost transmise la debitor.
În temeiul art. 167 C.pr.civ. instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține că
În fapt, între creditoarea . SA și debitoarea S.C. D. Q. S.R.L. a fost încheiat contractul de prestări servicii de salubrizare nr. 1780 din data de 22.06.2009 aflat la filele 10-14 din dosar, fiind emise facturile fiscale aflate la filele 19-22 din dosar.
Contractul încheiat a fost semnat de ambele părți contractante și are ca obiect colectarea, transportul și depozitarea de către operator, în rampa ecologică, a deșeurilor solide, cu excepția deșeurilor toxice periculoase și a celor cu regim special.
Legat de admisibilitatea cererii creditoarei, instanța constată că aceasta este supusă următoarelor condiții cumulative: existența unei obligații care să aibă ca obiect plata unei sume de bani născute dintr-un contract comercial încheiat între două societăți comerciale, iar creanța având ca obiect plata unei sume de bani să fie certă lichidă și exigibilă.
Prin urmare, instanța consideră că, în vederea admiterii cererii creditoarei, trebuie să procedeze la verificarea existenței în speță a condițiilor cumulative amintite mai sus.
În ceea ce privește existența primei condiții, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin ordonanța de plată să aibă ca obiect o sumă de bani, instanța consideră că acest aspect se verifică prin analiza obiectului cererii așa cum aceasta a fost formulat de creditoare.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv aceea ca obligația a cărei executare se solicită prin ordonanță să fie născută dintr-un contract comercial încheiat între două societăți, instanța constată că aceasta este îndeplinită. Astfel, pe de o parte, raportul juridic din care rezultă obligația debitoarei este reprezentat de acordul de voință al părților ce a luat naștere prin concurența cererii debitoarei cu oferta creditoarei, contractul reprezentând în fapt un acord de voință.
Astfel, relațiile comerciale dintre părți sunt probate pe baza contractului încheiat, facturile fiscale emise fiind acte de executare ale contractului.
În ceea ce privește condițiile certitudinii creanței, lichidității și exigibilității creanței creditoarei, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 379 Cod procedura civilă, este îndeplinită această condiție în parte 204,68 lei reprezentând debit restant nr._ din data de 31.12.2009 și nr._ din data de 30.06.2010 acceptate de către debitor prin semnătură, restul facturilor fiscale nefiind acceptate expres de către debitoare, iar acesta contestă primirea facturilor.
De asemenea, va acorda și suma de 267,87 lei cu titlu de penalități de întârziere, conform calculului efectuat de creditoare și depus la dosar, calculate la debitul de 204,68 de lei conform art. 9.2 din contractul, debitorul fiind obligat la penalități în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere.
Totodată, instanța constată că debitoarea, cu toate că a avut posibilitatea de a depune la dosar înscrisuri din care să rezulte că a achitat în întregime și în termen debitul principal solicitat de creditoare, acesta nu a administrat niciun înscris care să justifice stingerea obligațiilor între cele două părți. Având în vedere că, în speța de față, creditoarea prin înscrisurile administrate la dosar, a făcut dovada existenței unui acord de voință valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către debitoare, instanța reține că acesteia din urmă îi revenea sarcina de a dovedi, potrivit art. 1169 Cod civil, că a executat propriile obligații.
Însă, așa cum rezultă din analiza înscrisurilor aflate la dosar, singura care a înțeles să administreze dovezi în acest sens este creditoarea, iar analiza acestora confirmă cele arătate mai sus în sensul lipsei stingerii totale a debitului pe care debitoarea îl avea față de creditoare.
Prin urmare, instanța constatând, în speță, îndeplinirea tuturor condițiilor cumulative de admisibilitate a unei ordonanțe de plată va admite în parte cererea creditoarei și va obliga debitoarea la plata sumei de 204,68 lei reprezentând debit restant, precum și la plata sumei de 267,87 lei cu titlu de penalități aferentei debitului admis la plată.
Totodată, instanța, în scopul executării obligațiilor de plată, va fixa un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe.
În conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedura civila, instanța va obliga pârâta la plata sumei de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de creditoare . SA cu sediul în București, sector 1, ., . debitor S.C. D. Q. S.R.L cu sediul în Ghermănești, ., ., ..
Somează debitoarea la plata către creditoare, în termen de 10 zile de la comunicare, a sumei de 204,68 lei reprezentând debit restant, precum și la plata sumei de 267,87 lei cu titlu de penalități aferentei debitului admis la plată.
Respinge restul pretențiilor ca neîntemeiate pe calea procesuală aleasă.
Obligă debitoarea la plata sumei de 42 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de cerere în anulare în termen de 10 zile de la comunicare pentru debitor.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.06.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. I. M. A.
Red. Jud. SDI
Tehn. MA /
6 ex/15.07.2013
| ← Somaţie de plată. Sentința nr. 2237/2013. Judecătoria BUFTEA | Fond funciar. Sentința nr. 1837/2013. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
