Somaţie de plată. Sentința nr. 1619/2013. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1619/2013 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 16657/94/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINTA CIVILA NR.1619
Ședința publică de la 19.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE TĂŞCAN ADRIANA
GREFIER F. G.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect somație de plată formulată de creditoarea DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR ILFOV împotriva debitoarei S.C. K. D. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pentru creditoare se prezintă consilier juridic N. D. cu delegație la dosar depusă la acest termen de judecată, lipsă fiind debitoarea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care arată următoarele: cauza se află la primul termen de judecată; stadiul procesual fond; prin cererea formulată creditoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă; prin rezoluție s-a dispus citarea creditoarei cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 39 de lei și a timbrul judiciar de 5 lei; la data de 11.01.2013 creditoarea a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și a invocat art.17 din Legea nr.146/1997. Prin încheierea de ședință din data de 23.01.2013 în Camera de Consiliu s-a admis cererea de reexaminare și s-a dispus scutirea creditoarei de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.(f.33).
Instanța, în temeiul art.1591 al.4 din codul de procedură civilă își verifică din oficiu competența și constată că: în tem. art.5 din O.G. nr.5/2001 că este competentă material, teritorial și general să soluționeze cauza.
Nefiind cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reprezentantul creditoarei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul art.167 alin.1 C. încuviințează pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul creditoarei solicită admiterea acțiunii, emiterea somației de plată prin care să fie obligată debitoarea să achite debitul în cuantum de 1.347,22 lei, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, față de actele dosarului reține cauza în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 28.12.2012 sub nr._ creditoarea Direcția Sanitar Veterinară Și Pentru Siguranța Alimentelor Ilfov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se emită somația de plată împotriva debitoarei S.C. K. D. S.R.L și obligarea acesteia la plata sumei de 1.347,22 lei reprezentând debit restant conform facturilor nr.1600/09.05.2012; nr.1998/12.06.2012; nr.2168/05.07.2012; nr.2424/03.08.2012; nr.2814/10.09.2012; nr.2978/04.10.2012 plus penalități calculate până la data achitării integrale prin plata efectivă a debitului restant, în conformitate cu prevederile Ordinului președintelui Autorității Național Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor nr.64/2007.
În fapt, a arătat că în baza O.G. nr.42/2004 de organizare și funcționare a activității sanitare și a Hotărârii de Guvern nr.1415/2009, a Ordinului președintelui Autorității Național Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor nr.64/2007 pentru aprobarea Normei SanitareVeterinare privind organizarea și desfășurarea activității de control oficial sanitar veterinar efectuat de către personalul de specialitate în unitățile care produc alimente de origine animală, prin personalul angajat, realizează activitate de control la unitățile care prelucrează, procesează, depozitează, valorifică și comercializează produse și subproduse alimentare de origine animală.
Asistența sanitar veterinară era asigurată de personalul sanitar veterinar angajat la D.S.V.S.A. Ilfov pe bază de contract de muncă pe o perioadă determinată. Conform contractului încheiat angajații D.S.V.S.A. Ilfov înaintau debitoarei documentele justificative pentru cantitatea de produse controlate în luna precedentă, iar aceasta era obligată să plătească prin Ordin de plată contravaloarea facturii emise în termen de 10 zile de la data primirii documentelor, potrivit art.3 alin.2 din Contract. Deși debitoarea a semnat documentele justificative și a fost de acord cu plata serviciilor sanitar veterinare în cuantum de 1347,22 lei, aceasta a refuzat plata acestor servicii. Pentru nerespectarea termenelor de plată, s-au calculat majorări de întârziere conform art.18 din Ordinului președintelui Autorității Național Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor nr.64/2007.
În drept a invocat dispozițiile O.G. nr.5/2001. O.G. nr.42/2004, H.G. nr.1415/2009, Ordinului președintelui Autorității Național Veterinare și Pentru Siguranța Alimentelor nr.64/2007.
În susținerea cererii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie înscrisuri doveditoare (f.5-23).
În temeiul art.17 din Legea nr.146/1997 cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Debitoarea deși legal citată nu a formulat întâmpinare.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 25.01.2012 între părți s-a încheiat contractul nr.04 (filele 17-20) având ca obiect asigurarea controlului oficial sanitar veterinar pentru activitatea de recepție, depozitare și livrare a produselor de origine animală și non-animală, desfășurată de beneficiar.
În baza acestui contract creditoarea a emis facturile fiscale (f.5,7,9,11,13,15), reprezentând contravaloare servicii de control sanitar veterinar.
Față de situația de fapt expusă, instanța urmează a analiza dacă pretențiile creditoarei îndeplinesc condițiile cerute de art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001 pentru emiterea ordonanței, respectiv, să fie vorba de o obligație de plată a unei sume de bani, obligația să fie asumată printr-un contract constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau alt înscris, iar creanța să fie certă lichidă și exigibilă.
În acest sens, instanța reține că debitul restant rezultă din contractul încheiat între părți precum și din facturile emise în baza acestuia, înscrisuri care se circumscriu prevederilor art.1 alin.1 din O.G. nr.5/2001.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței instanța are în vedere și dispozițiile art. 379 alin. 3 C.p.civ., potrivit cărora creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor, sau recunoscute de dânsul. Astfel, creanța debitoarei estre certă întrucât rezultă din contractul încheiat între părți și din facturile emise.
Contractul de furnizare a fost însușit de ambele părți prin semnătură și ștampilă, cuantumul sumelor datorate fiind determinat prin contract și prin facturile emise și acceptate de debitoare prin semnătură și ștampilă.
Așa cum s-a dedus din interpretarea art.1082 C.civ, în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitorului, creditorul nefiind ținut să probeze decât existența obligației.
În prezenta cauză, creditoarea a dovedit relațiile contractuale cu debitoarea și obligația acesteia din urma de a-i achita suma pretinsă.
Odată ce s-a făcut dovada existenței unei obligații de plată în sarcina debitoarei, aceasta ar fi trebuit sa dovedească executarea obligației sale, lucru ce nu s-a întâmplat în cauză.
Potrivit art. 379 alin. 4 Cod procedură civilă, creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță. În cauză, caracterul lichid al creanței rezultă din faptul că aceasta este determinată expres în facturi, potrivit tarifelor stipulate în contract.
Caracterul exigibil al creanței rezultă din faptul că aceasta a ajuns la scadență, fiind depășite termenele prevăzute în contract pentru achitarea facturilor.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de OG 5 din 2001, motiv pentru care va obliga debitorul la plata către creditoare a sumei de 1347,22 lei reprezentând contravaloare servicii control sanitar veterinar.
Cu privire la dobânda legală, instanța reține că potrivit art. 43 din C.. și plătibile în bani produc dobândă de drept, din ziua în care au devenit exigibile, dobândă ce se va calcula potrivit prevederilor din OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligațiile bănești, în cazul în care potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale și OG nr.13/2011 de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aceste considerente, instanța va obliga debitorul să plătească creditoarei dobânda legală aferentă debitului principal, pentru perioada cuprinsă între data scadenței facturilor fiscale și data achitării integrale a debitului.
Totodată, va fixa un termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe pentru achitarea sumelor către creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite cererea formulată de creditoarea DIRECȚIA SANITAR VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR ILFOV cu sediul în București, . la B., nr.8, sector 1, împotriva debitoarei S.C. K. D. S.R.L. cu sediul în B., ., ., Etaj 3, Apartament 13, Județul Ilfov.
Obligă debitoarea să plătească creditoarei, în termen de 20 zile de la data comunicării prezentei ordonanțe suma de 1347,22 lei debit plus penalități de întârziere aferente, constând în dobânda legală, calculate de la data scadenței până la data achitării efective.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitoare în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
TĂȘCAN A. F. G.
Red.jud.T.A.. /Thn.red.grFG/
6ex/19.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4519/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6332/2013.... → |
|---|
