Pretenţii. Sentința nr. 6325/2014. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6325/2014 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 8227/94/2013
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BUFTEA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6325
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.11.2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: BURCEA ALINA-LAURA
GREFIER: D. S.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta C. S. și pe pârâta . ca obiect pretenții.
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc și au fost consemnate în încheierea de ședință de la 13.11.2014 ce face parte integrantă din prezenta, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data 20.11.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 27.03.2013 sub nr._, reclamanta, C. S., a chemat în judecată pe pârâta, . instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată făcute de aceasta în dosarul nr._ al Tribunalului Ilfov, constând în onorariu de avocat.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între părți a avut loc un proces civil privind litigii de muncă și drepturi bănești, instanța de fond admițându-i cererea de chemare în judecată prin sentința civilă nr. 587/27.06.2012 a Tribunalului Ilfov, în dosarul nr._ și a obligat-o pe pârâtă la plata către bugetul de stat, fondul național unic al asigurărilor de sănătate si bugetul asigurărilor sociale, cotele de contribuție si impozitul datorat, aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 20.03._10, la plata indemnizației aferente concediului de odihna cuvenit si neefectuat aferent anului 2011, precum și sa efectueze demersurile necesare închiderii carnetului de munca si eliberării acestuia către titular.
Reclamanta a mai precizat că la termenul din data de 27.06.2012, la care s-au pus și concluzii pe fond, apărătorul ales al acesteia a învederat că va solicita cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, pe cale separată, ulterior depunând la dosar și chitanța în original, în valoare de 1.000 de lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar în copie certificată pentru conformitate cu originalul, sentința civilă nr. 587/27.06.2012, împuternicirea avocațială și chitanța privind onorariul de expert.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 91 lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
În ședința publică din 28.05.2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Ilfov.
Prin sentința civilă nr.1380/28.05.2013 s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul Judecătoriei B. cauza a fost înregistrată la data de 2.07.2013 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la fondul cauzei, din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că litigiul anterior desfășurat între părți a avut ca obiect drepturi bănești, cauză ce a parcurs un singur stadiu procesual.
Tribunalul Ilfov a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantă prin sentința civilă nr. 587/27.06.2012 și a obligat pârâta să achite către bugetul de stat, fondul național unic al asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor sociale cotele de contribuție și impozitul datorat, aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 20.03._10. Totodată, pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a indemnizației aferente concediului de odihnă cuvenit și neefectuat aferent anului 2011, precum și la efectuarea demersurilor închiderii carnetului de muncă și eliberării acestuia către reclamantă. Instanța a respins capătul de cerere privind anularea deciziei de concediere ca tardiv formulat. De asemenea, instanța a respins capetele de cerere referitoare la reintegrarea în funcția deținută anterior concedierii și obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite de la data desfacerii contractului de muncă și până la data reintegrării ca neîntemeiată.
Sentința civilă a rămas irevocabilă prin nerecurare la data de 17.07.2012.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 453 al. 1 C.proc.civ. pârâta din prezenta cauză a căzut în pretenții, reclamanta având posibilitatea să solicite instanței obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acel proces.
În ceea ce privește legea civilă aplicabilă, instanța consideră că izvorul raportului obligațional în prezenta cauză este fapta juridică extracontractuală săvârșită de către pârâtă. Prin urmare, cu privire la legea care guvernează prezentul raport litigios, instanța consideră că sunt incidente dispozițiile art. 103 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora obligațiile născute din fapte juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii lor ori după caz, săvârșirii lor. Având în vedere că fapta extracontractuală dedusă judecății a fost săvârșită pe data de 27.06.2012, data pronunțării sentinței civile nr. 587 pronunțată de Tribunalul Ilfov, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului civil din 2011.
Potrivit art. 453 alin. 1 C.proc.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată reprezintă ansamblul sumelor de bani, pe care trebuie să le suporte părțile în legătură cu activitatea procesuală.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală. Însă, drept expresie a principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum de altfel, prevede în mod expres art. 453 alin. 1 C.proc.civ..
În cazul în care nu s-a cerut acordarea cheltuielilor de judecată, partea le poate cere pe cale separată.
Prin art. 1349 C.civ.,”Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane., legiuitorul a instituit răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, permițând persoanelor ce au suferit o vătămare printr-o faptă a altei persoane să se poată adresa instanței pentru acoperirea prejudiciului cauzat. În examinarea unei cauze întemeiată pe art. 1349 C.civ. instanța urmează să analizeze condițiile răspunderii civile delictuale: existența unei fapte imputabile pârâtei, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și săvârșirea unei fapte ilicite.
Aplicând la cauza de față, văzând și prevederile art. 249 C.proc.civ. conform căruia „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege”, instanța constată că revine reclamantei obligația de a proba îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 587/27.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ilfov(filele 4-6) instanța reține că acțiunea pârâtei a fost considerată de instanța anterior menționată ca lipsită de temei legal, astfel că pârâta a săvârșit împotriva reclamantei din prezenta cauză o faptă contrară normelor legale, care îi este imputabilă.
Din chitanța . nr._ din data de 18.06.2012(fila 8) în valoare de 1.000 lei și din împuternicirea avocațială(f. 7), dată în baza contractului de asistență juridică nr._, reprezentând onorariu avocatului pentru redactare cerere, asistență și reprezentare, semnare cerere în dosarul cu nr._, instanța consideră dovedit faptul că reclamanta a suferit un prejudiciu real în sumă de 1.000 lei produs în patrimoniul său prin achitarea onorariului de apărător, fiind astfel îndeplinită și cea de a doua condiție pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Și cea de a treia condiție, a legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și prejudiciu este îndeplinită, întrucât în chitanța . nr._ din data de 18.06.2012(fila 8) se arată că suma de 1000 lei reprezintă onorariu apărătorului, mențiuni din care rezultă că această sumă reprezintă cheltuieli efectuate în dosarul nr._, acest fapt coroborându-se și cu aspectele menținute de Tribunalul Ilfov în considerentele sentinței civile nr. 587/27.06.2012 prin care s-a admis în parte cererea formulată de reclamantă.
În fine, vinovăția pârâtei în comiterea faptei ilicite este reprezentată de neîndeplinirea obligației de a fi achitat către bugetul de stat, fondul național unic al asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor sociale cotele de contribuție și impozitul datorat, aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei pentru perioada 20.03._10, precum și neîndeplinirea obligației de a fi achitat către reclamantă indemnizația aferentă concediului de odihnă cuvenit și neefectuat aferent anului 2011, și neefectuarea demersurilor închiderii carnetului de muncă și eliberării acestuia către reclamantă.
În raport de cele arătate, rezultă că sunt îndeplinite cerințele legale cuprinse în art. 1349 C.civ. pentru angajarea răspunderii delictuale a pârâtei pentru fapta proprie, astfel încât aceasta este ținută să repare prejudiciul cauzat.
Prin urmare, instanța consideră că cererea este întemeiată și urmează să o admită, obligând pârâta la plata către reclamanta a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată pe cale separată.
De asemenea, având în vedere art. 453 C.proc.civ., având în vedere că pârâta din prezenta cauză a căzut în pretenții, instanța urmează să o oblige la plata către reclamant a sumei 91,5 lei constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta C. S., cu domiciliul în B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta S.C. L. S.A., cu sediul în B., ., J. ILFOV.
Obligă pârâta la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pe cale separată.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 91,5 lei constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Pentru grefier aflat în C.O.,
semnează Grefier Șef
Red./Tehnored. B.A.L./4 ex./06.07.2015
Comunicat părților azi, 2 ex, ………… 2015, Grefier,
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4406/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4899/2014.... → |
|---|
