Contestaţie la executare. Sentința nr. 6850/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6850/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 6850/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 6850
Ședință publică din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. A.
GREFIER: F. IVENIȚA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul M. V. și pe intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședință publică, a raspuns pentru contestator avocat R. B., cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar, lipsa fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: cauza are ca obiect contestație la executare; stadiul procesual-fond, primul termen de judecata, depunerea la data de 18.08.2015, prin serviciul registratura, de către intimată, a întâmpinării, depunerea la data de 28.08.2015 de către B. Renta G. I. a dosarului de executare nr. 2064/2014, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Având cuvântul pe probe, apărătorul contestatorului solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art. 258 rap. la art.255 C.proc.civ., incuviinteaza proba cu inscrisurile aflate la dosarul cauzei, considerându-o pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de soluționat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Apărătorul contestatoarei, solicită admiterea contestației, anularea tuturor formelor de executare, cu obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată, depunând în acest sens dovada achitării onorariului de avocat.
De asmenea, mai arată și faptul că prin Legea nr. 144/2012 a fost abrogat disp. art. 8 alin 3 care prevedeau că, contravenientul are obligația de a achita, pe lânga amenda contravențională, acest tarif de despăgubire în funcție de tipul de vehicul folosit, fără a deține rovinieta valabilă.
Instanța, constată cauza în stare de judecată și o retine în pronunțare.
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 13.11.2014 sub nr. de dosar_, contestatorul M. V. a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata CNADNR DRDP BUCURESTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea tuturor actelor de executare din dosarul 2064/2014 al B. R. G. - I., respectiv a somației din 24.10.2014 emisă în același dosar.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/ 10.10.2011 a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 2.750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 și 2 din OG nr. 15/2002. Prin același proces verbal a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 720 de euro, potrivit art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002, în vigoare la acel moment.
A menționat că prin legea nr. 144/2012 a fost abrogat articolul 8 alin.2, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea sa la plata despăgubirilor de 720 de euro, creanță urmărită silit. A învederat că potrivit dispozițiilor art. 15 alin.2 din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, apreciază contestatorul că nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, astfel că obligarea sa la suma de 720 de euro nu mai are niciun suport legal în prezent.
În drept, cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.711 si urm, art.669 alin.4 Cod procedură civilă.
În susținerea cererii, contestatoarea a depus înscrisuri (f. 9-16).
Contestația este legal timbrată cu taxă de timbru în sumă de 227 lei (fila 38).
La data de 23.03.2015, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că procesul verbal de sancționare a contravenției a fost emis, în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, potrivit art. 13 alin.1 din OG nr.2/2001; comunicarea acestuia s-a efectuat conform art.27 din OG nr. 2/2001 în termenul legal de o luna de la data aplicării sancțiunii și a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, intimata a arătat că valoarea cheltuielilor de executare se încadrează în limitele prevăzute de lege.
Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 205 -208 Cod procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimata a depus înscrisuri.
Contestatorul a formulat note scrise prin care a reiterat, în esență, aspectele invocate prin contestație și în plus, a invocat Decizia nr.6/2015 a ÎCCJ.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul de executare silită nr. 2844/2014 în copie conformă cu originalul, aflat pe rolul B. R. G. - I..
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea de executare silită formulată la data de 15.07.2014 de către intimata-creditoare CNADNR SA, s-a solicitat începerea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție R11 nr._/ 10.10.2011 pentru suma de 720 euro cu titlu de tarif de despăgubire împotriva debitorului-contestator M. V., fiind format dosarul de executare silită nr. 2844 pe rolul B. R. G. - I. (f.51-62).
Prin încheierea nr. 2625 din data de 14.08.2014 pronunțată în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea de încuviințare a executării silite formulată de creditoarea CNADNR DRDP BUCURESTI în contradictoriu cu debitorul V. M. și a fost încuviințată executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/ 10.10.2011 pentru suma de 720 euro cu titlu de tarif de despăgubire împotriva debitorului-contestator V. M. (f. 56-57).
Prin încheierea din data de 14.08.2014 (f. 55), executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum de 1.850 lei.
Potrivit art. 711 alin.1 și alin. 3 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, după începerea executării silite, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare, și anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, dacă a fost dată fără îndeplinirea condițiilor legale.
Creanța de 720 de euro cuprinsă în procesul verbal de contravenție reprezintă contravaloarea tarifului de despăgubire prevăzut de art.8 alin.3 din OG nr. 15/2002. Aceste dispoziții legale care prevedeau obligativitatea achitării tarifului au fost abrogate de pct.2 al art. I din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 publicată în M. Of. nr.509/24.07.2012.
Contestatorul susține că executarea silită s-a încuviințat cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Potrivit art. 12 alin1 din OG nr.2/2001, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
Curtea Constituțională investită cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr.144/2002, a statuat prin Decizia nr.385/2013 faptul că tarifele de despăgubire prevăzute în OG nr. 15/2002 întră în domeniul contravențional, fiind astfel aplicabile dispozițiile legii mai favorabile, conform prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
Instanța consideră că aplicarea legii contravenționale mai favorabile trebuie să se facă până la momentul executării sancțiunii. Această interpretare a fost dată de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 228/2007 prin care a statuat că „aplicarea legii noi care nu mai prevede și nu mai sancționează contravențional fapta trebuie analizată prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia și la stadiul derulării cauzei. Totodată, contravenția, ca fapt antisocial, trebuie privită atât sub aspectul săvârșirii și constatării acesteia, cât și sub aspectul aplicării și executării sancțiunii. Din acest punct de vedere sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută. Efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută. O sancțiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare a acesteia a început.” Această interpretare a fost menținut de Curtea Constituțională și prin Decizia nr. 112/06.03.2014, prin care a arătat că prevederile Legii nr. 144/2012 prin care s-a modificat articolul din OG nr.15/2002 care instituia obligația achitării tarifului de despăgubire au într-adevăr caracter retroactiv, reglementând pentru trecut cu privire la consecințele săvârșirii unei contravenții, conținând o normă contravențională mai favorabilă, în concordanță cu prevederile art.15 alin.2 din Constituție.
Astfel, conchizând că tariful de despăgubire cuprins în titlul executoriu ce face obiectul dosarului execuțional nr. 2064/2014 al B. R. G. - I., reprezintă o creanță ce decurge din aplicarea unei sancțiuni de natură contravențională, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile legii contravenționale mai favorabile, respectiv art. II din Legea nr. 144/2012 care a modificat alineatul 3 al art.8 din OG nr. 15/2002. Astfel, instanța constată că procedura de executare a tarifului de despăgubire este nelegală, fiind începută cu nerespectarea dispozițiilor art. 15 alin.2 din Legea fundamentală.
Față de toate aceste considerente urmează să admite contestația la executare formulată, să anuleze toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 2064/2014 al B. R. G. - I..
Văzând dispozițiile art. 716 alin.2 din codul de procedură civilă va obliga contestatorul să achite în contul B. R. G. - I. suma de 13 lei reprezentând cheltuieli de copiere și înaintare dosar de executare.
Potrivit art. 451-453 din Codul de procedură civilă, constatând că în cauză lipsește culpa intimatei, cererea fiind admisă ca efect al intervenirii unei legi mai favorabile, instanța va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația la executare formulată de contestatorul M. V., cu domiciliul com. D., ., în contradictoriu cu intimatul C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, sector 6, București, .. 401A.
Anulează toate actele de executare și executarea silită însăși pornită împotriva contestatorului în dosarul de executare silită nr. 2064/2014 al B. R. G. - I..
Respinge capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Cu apel in termen de 10 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 19.10.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. A. F. Ivenița
Red.jud.G.A./Tehno.gr.FI/ 4ex/2com/30.10.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6223/2015. Judecătoria BUFTEA | Partaj judiciar. Sentința nr. 6868/2015. Judecătoria BUFTEA → |
|---|
