Plângere contravenţională. Sentința nr. 4429/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4429/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 4429/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 4429
Ședința publică de la 26.06.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe petent . IMPEX SRL și pe intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 25.05.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 05.06.2015, apoi la 12.06.2015, apoi la 26.06.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând, asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._, petent . IMPEX SRL a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 10.03.2014 întocmit de intimatul I. de S. Pentru Controlul In Transportul Rutier-ISCTR.
In motivare, petenta a arătat ca la datza de 07.03.2014, ora 09:50, pe DNCB, km 69, pe raza localității Otopeni, județul Ilfov, a fost oprit pentru control autotractorul_ care tracta semiremorca_, utilizator G. & M. 2000 Impex SRL condus de S. V., iar după analiza informațiilor stocate pe cartela tahografică digitală a conducătoului auto, s-a constatat ca a fost depăsita perioada maximă de conducere neîntreruptă, cu până la 30 minute, în intervalul 01.03.2014, 21:08-02.03.2014, 02:58 fiind înregistrate 04h 45” de conducere, fără a fi luată pauză de 45” sau fracționat 15”+30”, minimum, în ordinea prevăzută legal, respectiv prima fracție de minimum 15” și a doua fracție de minimum 30”, indiferent de valoarea primei fracții;b) nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult, în intervalul orar 28.02.2014, 13:19 până la 28.02.2014, 20:09 fiind înregistrate numai 6h 50” de odihnă, în raport cu minim 9 h prevăzute legal. A mai arătat petenta ca procesul verbal de contravenție este netemeinic si nelegal întrucât inspectorul Io escu C. nu era competent să constate si să sancționeze contravenții la prevederile OG 27/2007, conform art. 9 alin 4 din aceasta ordonanța si art. 15 alin 2 din OG 2/2001,, procesul verbal de contravenție este nul întrucât nu este consemnata fapta săvârșită.
In drept au fost invocate disp. OG 2/2001, OG 27/2007.
In susținerea plângerii petentul a depus înscrisuri( filele 5-24).
Cerere legal timbrata potrivit OUG 80/2013.
Legal citat, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii.
Instanța a încuviințat si administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța retine următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 10.03.2014 s-a constatat că în data de 07.03.2014, ora 09:50, pe DNCB, km 69, pe raza localității Otopeni, județul Ilfov, a fost oprit pentru control autotractorul_ care tracta semiremorca_, utilizator G. & M. 2000 Impex SRL condus de S. V., iar după analiza informațiilor stocate pe cartela tahografică digitală a conducătoului auto, au fost constatate următoarele: a) depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă, cu până la 30 minute, în intervalul 01.03.2014, 21:08-02.03.2014, 02:58 fiind înregistrate 04h 45” de conducere, fără a fi luată pauză de 45” sau fracționat 15”+30”, minimum, în ordinea prevăzută legal, respectiv prima fracție de minimum 15” și a doua fracție de minimum 30”, indiferent de valoarea primei fracții;b) nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult, în intervalul orar 28.02.2014, 13:19 până la 28.02.2014, 20:09 fiind înregistrate numai 6h 50” de odihnă, în raport cu minim 9 h prevăzute legal.
În sarcina petentei au fost reținute faptele prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 4 și art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007.
Petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 1500 lei+4000 lei în baza art. 9 alin.1 lit.e și c din OG 37/2007.
Potrivit art. 8 alin. 3 pct. 4 din OG 37/2007, în forma în vigoare la data constatării contravenției, constituie o încălcare minoră a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR, depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu până la 30 de minute. La art. 8 alin. 1 pct. 6 din OG 37/2007 se prevede că, este o încălcare foarte gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, a Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, a Acordului AETR și constituie contravenție, dacă nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult.
Procesul-verbal de contravenție face dovadă asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei în condițiile în care este legal și temeinic întocmit. Din analiza comparativă a cerințelor prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute și a cuprinsului procesului-verbal se poate constata că acesta a fost legal întocmit.
Astfel, în privința elementelor de forma ale procesului verbal prevazute de art 16 din OG 2/2001, instanta observa ca acesta îndeplinește toate conditiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevazute sub sanctiunea nulitatii absolute, conf. art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele, calitatea agentului constatator, denumirea și sediul persoanei juridice, data si locul savarsirii faptei, semnatura agentului. Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de reprezentantul petentei întrucât acesta nu a fost de față la întocmirea documentului constatator.
Referitor la criticile de nelegalitate invocate de petentă prin plângerea formulată, se constată prin raportare la dispozițiile legale, că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, în ceea ce privește competența agentului constatator-inspector în cadrul Inspectoratului de S. pentru Control în Transportul Rutier, de a constata și sancționa faptele contravenționale, prin raportare la art. 9 alin. 4 din O.G. 37/2007, se reține că potrivit art. 12 din O.G. nr. 26/2011 privind înființarea ISCTR ”(1)Personalul I.S.C.T.R. va exercita atributiile de inspectie si control care revin, potrivit actelor normative in vigoare, personalului cu atributii de inspectie si control din cadrul A.R.R., R.A.R. si C.N.A.D.N.R. - S.A., precum si personalului imputernicit de Ministerul Transporturilor si Infrastructurii in acest scop, stabilite conform art. 11 alin. (2)Incepand cu data de 4 decembrie 2011, A.R.R., R.A.R. si C.N.A.D.N.R. - S.A. nu mai exercita atributiile de inspectie si control in trafic privind respectarea reglementarilor interne si internationale in domeniul transporturilor rutiere, cu exceptia controlului desfasurat de catre C.N.A.D.N.R. - S.A. in punctele de trecere a frontierei de stat.
De asemenea, potrivit art. 7 lit. g din HG nr. 1.088 din 2 noiembrie 2011 privind organizarea și funcționarea ISCTR, această instituție exercita controlul respectarii regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihna ale conducatorilor auto și utilizarea aparatelor de inregistrare a activitații acestora.
Fapta contravențională săvârșită de petentă este chiar cea descrisă de agentul constatator în procesul verbal de contravenție iar răspunderea persoanei juridice derivă din lege întrucât la art. 9 alin. 1 lit. e și c se prevăd în mod expres situațiile în care se sancționează operatorul rutier și nu conducătorul auto, iar faptele reținute se încadrează la aceste norme.
În ceea ce privește temeinicia, instanta constata ca nu s-a facut dovada unei alte situatii de fapt decât cea mentionata în procesul verbal.
Este un principiu general recunoscut că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța are în vedere și decizia nr. 205/2009 pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor potrivit cu care „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
Trebuie precizat că, de altfel, în cauza A. împotriva Romaniei (hotararea din 04.10.2007, devinitiva la 31.03.2008), Curtea Europeana admite ca orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, pe care Convenția nu le împiedică din principiu, insa trebuie recunoscut celui acuzat de savarsirea unei contraventii garantiile procedurale prevazute de art 6 par. 1 si 3 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, respectiv informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, garantarea dreptului la apărare personal sau prin avocat, posibilitatea de a întreba sau solicita audierea martorilor acuzării și de a obtine citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Esential este ca atat pe parcursul judecatii, cat si in etapa analizei probelor sa nu se incalce prezumtia de nevinovatie de care se bucura contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie sa aiba posibilitatea sa propuna si sa administreze ce probe doreste, iar instanta sa adminstreze probele atat in favoarea, cat si in defavoarea contravenientului cu impartialitate, motivand de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urma. Aceasta este in esenta si concluzia la care ajunge Curtea europeana a Drepturilor Omului in cauza A. contra Romaniei.
Din economia disp.art.34 din OG 2/2001 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Procesul-verbal contravențional fiind prezumat a fi legal, revine „contravenientului” care l-a contestat, deci care a făcut plângerea în instanță, să răstoarne prezumția, adică să dovedească netemeinicia și/sau nelegalitatea acestuia. Prezumția de adevăr a procesului-verbal poate fi răsturnată prin probe contrarii.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c.Franța, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c.Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c.Franța).
Persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil – art.31-36 din OG 2/2001 – în cadrul căruia se poate servi de orice mijloc de probă și poate invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c.România).
Având în vedere cele expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că situația de fapt ar fi alta decât cea descrisă în procesul-verbal atacat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale în raport de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, instanța reține că petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională principală a amenzii în cuantum de 1.500 lei+ 4000 lei în temeiul art. 9 alin. 1 lit. e respectiv c din OG 37/2007care stabilea limitele de amendă pentru contravențiile reținute între 1.500 lei și 3.000 lei pentru prima contravenție și între 4.000 lei și 8.000 lei pentru a doua contravenție.
OG nr. 37/2007 a fost modificată prin OG nr. 8/2015 care a intrat în vigoare la data de 03.02.2015 și prin care au fost modificate limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru aceiași contravenție la amendă cuprinsă între 600 lei și 1000 lei pentru prima contravenție, conform art. 9 alin. 1 lit. g raportat la fapta prevăzută de art. 8 alin. 3 lit. e din OG nr. 37/2007 modificată; și între 4.000 lei și 6.000 lei, conform art. 9 alin. 1 lit. c raportat la fapta prevăzută la art. 8 alin. 2 lit. h din OG nr. 37/2007 modificată.
În aceste condiții operează principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile reglementat de art. 12 alin. 2 din O.G. 2/2001 conform căruia dacă sancțiunea prevăzută într-un nou act normativ este mai ușoară, se aplică aceasta.
Față de dispozițiile legale amintite, instanța va admite în parte cererea și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 1.500 lei aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 3 pct. 4 din O.G. 37/2007, astfel cum era în vigoare la data săvârșirii contravenției, cu amenda contravențională în cuantum de 600 lei, limita minimă prevăzută de legea modificată, urmând ca pentru contravenția prevăzută de art. 8 alin. 1 pct 6 din OG nr. 37/2007, în vigoare la data săvârșirii, să rămână de achitat tot amenda de 4.000 lei întrucât pentru această contravenție limita minimă nu a fost modificată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte plângerea formulata de petenta . IMPEX SRL cu sediul in București, .. 6, sector 1 în contradictoriu cu intimat I. DE S. PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER-ISCTR cu sediul in București, .. 38, sector 1.
Reduce amenda contravențională aplicată pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 3 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 de la suma de 1.500 lei la suma de 600 lei ca urmare a aplicării legii contravenționale mai favorabile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție ca fiind legale și temeinice.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.06.2015.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/ tehnored CL
4 ex/15.09.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4427/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1561/2015.... → |
|---|
