Plângere contravenţională. Sentința nr. 6804/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6804/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 6804/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6804
Ședința publică din data de 19.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – P. R.
GREFIER – G. G.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul K. M. și pe intimata IPJ ILFOV, având ca obiect plângere contravențională .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 12.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19.10.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 31.03.2015, petentul K. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata IPJ Ilfov, în principal anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 17.03.2015 ca fiind lovit de nulitate absolută iar în secundar anularea acestuia ca fiind netemeinic și nelegal și implicit restituirea permisului de conducere precum și scutirea de la plata amenzii contravenționale stabilite în sarcina sa iar în cazul în care această obligație de plată a fost îndeplinită restituirea acesteia.
În motivare, în esență, petentul a arătat că faptele constatate nu sunt conforme cu realitatea deoarece în momentul traversării trecerii de pietoni pe sensul său de mers nu erau pietoni angajați în traversare. A arătat totodată că procesul verbal atacat nu a fost întocmit în conformitate cu normele imperative în domeniu întrucât în cuprinsul acestuia nu se regăsesc datele necesare identificării aparatului video folosit aceasta reprezentând, în opinia sa, o gravă omisiune a agentului constatator.
În drept,a invocat prevederile din OG 2/2001.
În dovedire, petentul a depus la dosar înscrisuri(f.7-9).
Cererea a fost timbrată cu 20 de lei, potrivit chitanței de plată de la fila 10.
La data de 26.06.2015, intimata a formulat întâmpinare (f.21-22), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
La termenul din data de 12.10.2015, sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Analizând întregul material probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.03.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei, pentru fapta prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
În vederea încheierii procesului-verbal contestat, agentul constatator a reținut că, la data de 17.03.2015, ora 15:09 petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, în loc. Corbeanca, Piața Gheața, jud. Ilfov și nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară, pe sensul de mers al autovehiculului (f.9).
Analizând cu prioritate dacă petentul a introdus plângerea contravențională în termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost introdusă la data de 31.03.2015, așadar în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele prevăzute de art. 16,17 și 19 din OG 2/2001, neexistând cauze de nulitate absolută sau relativă care să îi afecteze valabilitatea.
Astfel, referitor la motivele de nulitate invocate de petent, respectiv lipsa mențiunilor privind marca, tipul, . numărul aparatului video folosit, precum și neaducerea la cunoștința contravenientului a dreptului de a face obiecțiuni, instanța reține că art. 17 din OG 2/2001 prevede în mod expres cazurile de nulitate absolută, lipsa celorlalte mențiuni, chiar și a celor prevăzute de art. 19 alin. 1 din OG 2/2001 reprezintă cazuri de nulitate relativă, contravenientul trebuind să facă dovada existenței unei vătămări. În acest sens este și Decizia nr. 22 din 19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a enunțat în considerente faptul că, în afară de mențiunile prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, care sunt obligatorii și a căror lipsa se sancționează cu nulitatea absolută, lipsa celorlalte mențiuni se sancționează cu nulitatea relativă, care nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Așa cum se poate observa, în cazul de față, contravenientul nu a dovedit că a suferit o vătămare de pe urma lipsei acestor mențiuni din conținutul procesului-verbal, care să nu poată fi înlăturate altfel decât prin anularea actului administrativ, având în vedere posibilitatea sa efectivă de a-l contesta în instanță, în vederea supunerii sale unei analize concrete realizate de către instanța învestită cu soluționarea plângerii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia dispoziției art. 34 rezultă că procesul verbal de contravenție face dovada deplină a situației de fapt, până la proba contrară.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Chiar și în cazul concret în care făcând aplicarea art 11 și 20 din Constituție în vederea aplicării principiilor prevăzute de art 6 din CEDO în materie penală, aceasta nu conduce la aplicarea automată a dreptului procesual penal prevăzut de legea internă în cauza concretă dedusă judecății, ci aplicarea Codului de Procedură Civilă și a garanțiilor instituite de jurisprudența CEDO, care nu se opun aplicării prezumției privind legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție cu respectarea condițiilor anterior menționate.
Având în vedere că în speță petentul a avut ocazia să dovedească netemeinicia celor constatate în procesul verbal de contravenție, dreptul său la apărare a fost respectat, astfel că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Conform adagiului latinesc actori incumbit probatio, reluat în dispozițiile art.249 C.proc.civ, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie sa o dovedească. În cazul de față, petentul nu a dovedit o stare faptică care să contravină celei descrise în procesul verbal contestat, prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare a contravenției nefiind așadar răsturnată.
Mai mult decât atât, prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost întărită în cazul de față prin înregistrarea video depusă la dosarul cauzei de către intimată (f.34), de unde rezultă că, la momentul depășirii marcajului pietonal de către autoturismul condus de petent, pietonii se angajaseră în traversarea regumentară, pe sensul de mers al acestuia.
De asemenea, după cum se poate observa din înregistrarea video, cinemometrul a asigurat efectuarea unor imagini clare care să permită observarea aspectelor prevăzute de art. 3.5.1. din Norma de metrologie legală nr. 021-05: data și ora la care a fost efectuată măsurarea: 17.03.2015 ora 15:09:04; imaginea autovehiculului din care să poată fi pus în evidență nr. de înmatriculare al acestuia:_ .
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de contravenție emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul K. M.- CNP_ cu domiciliul ales în Voluntari, .-40, Vila E, județul Ilfov, în contradictoriu cu intimata IPJ ILFOV- cu sediul în sector 2, București, Fabrica de Glucoză, nr. 7, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 17.03.2015, emis de intimată, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.10.2015.
Președinte, Grefier,
R. P. G. G.
Red.jud.PR
Thn.red.gr.GG/
4 ex/21.10.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6803/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7137/2015.... → |
|---|
