Pretenţii. Sentința nr. 6762/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6762/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 6762/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Sentința civilă nr. 6762
Ședința Publică din data de 16.10.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. A. L.
Grefier: C. L.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe reclamant O. L.- C. și pe pârât N. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile in fond au avut loc in ședința publică din data de 14.09.2015, fiind consemnate in încheierea de ședința de la acea dată, parte integranta din prezenta sentința,m când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei la data de 25.09.2015, apoi la data de 02.10.2015, la 09.10.2015 si la 16.10.2015 când a hotărât următoarele:
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față reține că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ la data de 26.03.2014 reclamantul O. L.-C. în contradictoriu cu pârâta N. M., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 6.535 lei reprezentând chirie nedatorată și achitată în avans pârâtei, obligarea acesteia la plaa dobânzii legale aferente debitului principal, de la data pronunțării sentinței civile și până la data achitării integrale; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de închiriere din data de 28.02.2012 având ca obiect imobilul apartament situat în București, ., nr. 9, ., contract prin care părțile au stabilit o chirie lunară de 500 lei și o durată a contractului de 36 luni, cu începere de la data de 01.03.2012 până la data de 01.03.2015. La data încheierii contractului reclamantul a înmânat pârâtei suma de 2.400 euro(echivalentul în lei a sumei de 10.435 lei), contravaloarea chiriei apartamentului, ocazie cu care au încheiat chitanța de mână din data de 28.02.2012.
La data de 03.01.2013 părțile au încheiat un act adițional prin care au diminuat de comun acord valoarea chiriei la suma de 200 lei începând cu data de 01.02.2013. În cursul anului 2013 reclamantul a achitat mai multe sume cu titlu de chirie, după cum urmează: suma de 1600 lei în data de 04.04.2013, suma de 1400 lei în data de 27.05.2013, sumade 500 lei în data de 20.08.2013, suma de 500 lei în data de 02.10.2013, în total suma de 14.435 lei.
La data de 04.02.2014 contractul a fost reziliat urmare a notificării pârâtei, conform căreia se transmitea reclamantului faptul că are o restanță la plata chiriei de 3.650 lei, la întreținere de 1.093,53 lei, plus facturile de la energie și cablu. Reclamantul a eliberat spațiul la data de 01.02.2014, iar la data de 13.02.2014 s-au întâlnit pentru predarea apartamentului, pârâta refuzând să semneze procesul verbal de predare-primire.
Reclamantul consideră că datora o chirie totală de 7.900 lei și, întrucât a achitat suma de 14.435 lei, restul sumei de 6.535 lei trebuie să-i fie înapoiată.
În drept, dispozițiile art. 149-150 și art. 194-200 C.pr.civ., art. 1345, art. 1635 C.civ.
În dovedire, a fost solicitată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, proba testimonială cu doi martori.
La data de 04.03.2015 pârâta a depus întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii principale, obligarea reclamantului-pârât să îi achite suma de 6.970 lei, dobânda legală aferentă debitului principal de la data rămânerii definitive a sentinței civile până la plata efectivă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că în baza contractului de închiriere al părților desfășurat în perioada martie 2012-februarie 2014, trebuind ca reclamantul să achite o chirie de 500 lei lunar timp de 11 luni și 200 lei lunar timp de 13 luni, în total 8100 lei. Chiriașul a avut o atitudine obstrucționistă și de rău platnic achitând în tranșe inegale chiria și având restanțe atât la plata cotelor de întreținere cât și la plata unor furnizori de servicii. Reclamantul a părăsit apartamentul în cursul lunii februarie 2014 și nu a achitat chiria restantă, a lăsat imobilul cu degradări și a plecat cu unele bunuri care se aflau în apartament, profitând de faptul că nu a existat un inventar al bunurilor la momentul încheierii contractului. Totalul cheltuielilor provocate de atitudinea reclamantului se ridică la suma de 6.970 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349, art. 1350 C.civ.
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori.
La data de 16.03.2015 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare și întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată. Acesta a susținută că chiria totală datorată se ridică la suma de 7900 lei pentru că ulterior reducerii chiriei a mai folosit apartamentul timp de 12 luni și nu 13 luni, părăsind apartamentul anterior datei de 01.02.2014, situație pe care i-a adus-o la cunoștință telefonic pârâtei personal. Nu sunt adevărate susținerile pârâtei în sensul că ar fi avut restanțe la furnizori, că ar fi provocat degradări apartamentului proprietatea pârâtei sau că ar fi luat bunuri din imobilul acesteia.
La data de 30.03.3015 pârâta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare și a precizat faptul că data părăsirii apartamentului și predării cheilor este 13.02.2014. Reclamantul neagă cu rea credință cheltuielile cu utilitățile ce trebuiau achitate de el pe perioada contractului și adoptă aceiași poziție nesinceră și cu privire la bunurile sustrase sau degradate deși pârâta a depus înscrisuri din care rezultă repararea unor bunuri sau înlocuirea lor. Faptul că nu a semnat procesul verbal de predare-primire dovedește că nu a fost de acord cu starea fizică a apartamentului și a bunurilor la momentul predării cheilor.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.02.2012 între reclamantul-pârât în calitate de locatar și pârâta- reclamantă în calitate de proprietar a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect asigurarea folosinței apartamentului situat în București, ., nr. 9, ., etaj 3, apartament 27, sector 6. Durata contractului a fost stabilită la 36 luni cu începere de la data de 01.03.2012 până la data de 01.03.2015. Conform art. 9 din contract prețul închirierii a fost stabilit la suma de 500 lei pe lună. Chiria trebuia să fie achitată până cel mai târziu în ultima zi lucrătoare a lunii precedente celei pentru care se cuvine plata.
La data de 03.01.2013 părțile au încheiat un Act adițional la contractul de închiriere prin care au modificat art. 9 din contract, stabilind prețul chiriei la suma de 200 lei lunar începând cu data de 01.02.2013.
În drept, potrivit art. 1777 C.civ. locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure ceilalte părți, numită locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț denumit chirie.
Conform chitanței de mână din data de 28.02.2012, depusă la dosar de reclamant (f.17), semnată de ambele părți și a cărei existență nu a fost negată de pârâtă, aceasta a recunoscut că a încasat suma de 2400 euro (echivalentul a 10.435,20 lei la cursul BNR de la data de 28.02.2012) de la O. L. C., în calitate de chirias, reprezentând contravaloarea chiriei apartamentului situat în București, ., nr. 9, ., etaj 3, apartament 27, sector 6.
De asemenea, din chitanțele depuse la filele 18,19 din dosar, rezultă că reclamantul a mai achitat pârâtei cu titlu de chirie și suma de 500 lei în data de 20.08.2013, suma de 1.600 lei în data de 04.04.2013, suma de 1.400 lei în data de 27.05.2013 și suma de 500 lei în data de 02.10.2013, totalizând astfel suma de 14.435,20 lei.
Contractul de închiriere a început să-și producă efectele de la data de 01.03.2012 conform art. 14, iar la data de 27.12.2013 pârâta a notificat rezilierea acestuia începând cu data de 01.03.2014 prin raportare la art. 30 care prevede că „locatorul va putea să rezilieze unilateral contractul înainte de data de 01.03.2015 numai cu condiția înștiințării chiriașului (preaviz) cu cel puțin 60 zile înainte de data rezilierii. Această înștiințare se face în scris prin scrisoare recomandată sau prin luarea la cunoștință în scris a chiriașului. Pe perioada preavizului atât locatorul cât și chiriașul se obligă să respecte celelalte obligații contractuale.”
Urmare a preavizului, reclamantul a comunicat pârâtei, prin intermediul Societății civile profesionale de avocați „D., Balabes și Asociații”, notificarea nr. 39/10.02.2014, prin care a precizat că nu se opune deciziei de reziliere unilaterală a contractului, că a eliberat spațiul închiriat anterior datei de 01.02.2014 și că solicită prezentarea proprietarului la data de 13.02.2014, ora 14:00 la imobilul închiriat pentru a preda apartamentul.
Referitor la momentul în care a fost reziliat contractul de închiriere instanța apreciază că acesta este reprezentat de data de 01.03.2014, astfel cum este prevăzut în notificarea făcută de proprietar către chiriaș, ambele părți fiind obligate să respecte termenul de preaviz de 60 zile, atâta timp cât în contract s-a prevăzut în mod expres faptul că, pe perioada preavizului atât locatorul cât și chiriașul se obligă să-și respecte obligațiile contractuale, respectiv asigurarea folosinței bunului de către locator și plata chiriei de către chiriaș. Faptul că reclamantul ar fi părăsit imobilul înainte de data de 01.03.2014 este manifestarea unilaterală de voință a acestuia și nu îi poate fi imputat proprietarului, având în vedere obligațiile contractuale amintite, conform căruia acesta trebuia să achite chiria și pe perioada termenului de preaviz.
În aceste condiții, instanța reține că chiria datorată de reclamantul O. L. C. în executarea contractului de închiriere din data de 28.02.2012 se ridică la suma de 8.100 lei pentru perioada 01.03._14. Având în vedere că acesta a dovedit că a achitat pârâtei suma de 14.435,20 lei reprezentând contravaloare chirie, din care datora doar suma de 8.100 lei, rezultă o diferență de 6.335,20 lei care a fost achitată fără justificarea unui fundament juridic, reprezentând o plată nedatorată.
Din acest motiv, instanța va admite în parte cererea principală și va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 6.335,20 lei, reprezentând plată nedatorată.
Referitor la cererea reconvenționalăformulată de pârâta-reclamantă se constată că aceasta a depus la dosar adresa nr. 26/08.02.2014 a Asociației de proprietari ., ., nr. 9, sector 6, București (f.52) prin care era somată să achite suma de 640,37 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada octombrie-decembrie 2013 precum și adresa nr. 25/11.01.2014 prin care era somată să achite suma de 854,27 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și suplimentarea fondului de rulment pentru perioada iunie-octombrie 2013.
Cu chitanțele depuse la filele 54,55,56 din dosar pârâta-reclamantă a făcut dovada achitării sumei de 2.273,73 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pentru perioada în care reclamantul-pârât a beneficiat de folosința imobilului. Ori, potrivit art. 35 din contract, pe toată durata închirierii, chiriașul avea obligația de a suporta toate cheltuielile referitoare la utilitățile consumate pentru folosința bunului închiriat respectiv energia electrică, gaz natural, cablu TV, internet, cheltuieli cu întreținerea lunară, cheltuieli pentru întreținerea obligatorie și service-ul centralei termice.
De asemenea, a mai fost depusă la dosar factura . nr._ emisă în data de 19.02.2014 reprezentând contravaloare furnizare gaze naturale aferente perioadei 12.12._14, în valoare de 256,17 lei pe care pârâta a făcut dovada că a achitat-o la data de 05.03.2014 cu extrasul de cont de la fila 63.
Factura nr._/05.09.2014 în valoare de 350,98 lei, achitată de pârâta reclamantă cu chitanța . VGR nr._ din data de 05.09.2014, reprezentând contravaloare robinet, supapă, manoperă, constatare și depanare se coroborează cu depoziția martorului T. A. care a declarat că pârâta-reclamantă, după încetarea contractului de închiriere, a făcut amenajări în sensul că a zugrăvit apartamentul, a reparat centrala și chiuveta întrucât în luna august a venit băiatul proprietarei din străinătate și a locuit în casă.
Raportat la dispozițiile art. 36 și 37 din contract, chiriașul avea obligația să efectueze pe cheltuiala sa lucrările de întreținere și de reparații normale ale bunului închiriat pentru a-l menține în starea în care l-a primit la momentul încheierii contractului, chiriașul fiind obligat să efectueze pe cheltuiala sa lucrările de reparații ale bunului închiriat numai dacă sunt determinate de culpa sa.
Martorul propus de pârâta-reclamantă a declarat că, la momentul închirierii, casa era mobilată cu toate cele necesare pentru a locui, inclusiv aparatura electrocasnică, mașină de spălat rufe, centrală, gaze, iar după ce chiriașul a părăsit locuința, a observat că în apartament mai era un singur pat, șifonierul, o servantă, un recamier, o masă pentru televizor, nu mai era aparatul radio, ambiantul, scaunele, paturile din două camere, perdelele erau tăiate, pereții erau zgâriați, centrala era lipită cu scotch, lipseau becurile, covoarele, în bucătărie chiuveta era desfăcută, mașina de spălat era stricată, rulourile de la geamuri erau rupte și două dispărute.
În aceste condiții, este evident că factura nr._/05.09.2014 în valoare de 350,98 lei, și chitanța aferentă, reprezintă o dovadă a acestor cheltuieli făcute de proprietară pentru a repara obiecte din imobilul închiriat(respectiv chiuveta), care au fost distruse din culpa chiriașului.
Se va lua în considerare și preavizul nr._/20.01.2014 (fila 65) emis de Enel Energie Muntenia SA, conform căruia pentru imobilul închiriat de reclamant exista un sold de 97,35 lei la data de 20.01.2014, care a fost achitat prin transfer bancar la data de 18.02.2014.
În ceea ce privește facturile fiscale nr._/07.05.2005 în valoare de 6.580.200 lei (vechi) reprezentând contravaloare canapea 3 locuri extensibilă, nr. 1591/03.07.2014 în valoare totală de 234,99 lei reprezentând tabacheră albă, acestea nu vor fi avute în vedere de instanță întrucât nu s-a dovedit că aceste bunuri ar fi existat în imobil la momentul închirierii pentru a fi înlocuite. De altfel, nici nu s-a făcut dovada achitării acestor facturi fiscale.
Cu privire la celelalte bunuri care sunt enumerate de martor în declarație, ca fiind bunuri distruse sau sustrase de reclamantul-pârât, instanța nu poate reține existența lor pentru că nu au fost dovedite, locatorul nefiind suficient de diligent pentru a efectua un inventar al bunurilor și a încheia un proces verbal de predare-primire la momentul încheierii contractului.
În lipsa unui asemenea document nu se mai pot dovedi bunurile existente în imobil la momentul predării, starea acestora sau valoarea lor pentru ca să stabilească o creanță certă, lichidă și exigibilă în sarcina chiriașului, sau culpa acestuia în distrugerea, degradarea ori sustragerea bunurilor.
În consecință, urmare a celor relatate, instanța va admite în parte cererea reconvențională și va obliga reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2.978,23 lei reprezentând debite datorate ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale, conform celor relatate.
Potrivit art. 1616 C.civ. datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele, iar art. 1617 C.civ. prevede că, compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile.
În aceste condiții, constatând că o parte dintre obligațiile părților s-au stins de drept prin compensație, instanța va obliga pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 3.356,97 lei, reprezentând plată nedatorată.
În temeiul art. 1535 cod civil în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți, sau, în lipsă în cel prevăzut de lege
Intervenind compensația de drept cu privire la debitele principale înainte de pronunțarea instanței, se va respinge cererea pârâtei reclamante de obligarea a reclamantului-pârât la plata dobânzii legale de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la achitarea debitului, ca neîntemeiată.
Cu toate acestea, având în vedere că urmare a compensației, pârâta mai are de achitat reclamantului suma de 3.356,97 lei, se va admite capătul de cerere al reclamantului privind dobânda legală și va fi obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a dobânzii legale calculată la debitul principal de 3.356,97 lei de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la data achitării integrale.
Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de ambele părți, instanța va face aplicarea art. 453 alin. 2 C.pr.civ. conform căruia în situația în care cererea a fost admisă numai în parte, se poate dispune compensarea cheltuielilor de judecată. În condițiile în care reclamantul-pârât a dovedit că a suportat cheltuieli de judecată în cuantum de 431,75 lei taxă judiciară de timbru și 300 lei onorariu avocat, iar pârâta-reclamantă a achitat suma de 462 lei taxă judiciară de timbru și 1.000 lei onorariu avocat, urmare a compensării până la concurența celei mai mici sume, urmează ca diferența de 730,25 lei cheltuieli de judecată suportate în plus de pârâtă să rămână în sarcina acesteia, întrucât din probele depuse la dosar a rezultat că datorează reclamantului suma de 3.356,97 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite în parte cererea principală formulata de reclamantul O. L.-C. cu domiciliul ales la Societatea Civilă de Avocați" D., Balabes și Asociații", cu sediul în București, ..5, ., . în contradictoriu cu pârâta N. M. domiciliată în localitatea Snagov, sat Snagov, ., județ Ilfov.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul-pârât a sumei de 6.335,20 lei reprezentând plată nedatorată.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2.978,23 lei reprezentând debite datorate ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Constată intervenită compensația de drept cu privire la datoriile reciproce ale părților până la concurența sumei de 3.356,97 lei și obligă pârâta-reclamantă la plata sumei de 3.356,97 lei către reclamantul-pârât.
Obligă pârâta-reclamantă la plata către reclamantul pârât a dobânzii legale calculate la debitul principal de 3.356,97 lei, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la data achitării integrale a debitului.
Respinge capătul de cerere privind dobânda legală formulat de pârâta-reclamantă, ca neîntemeiat.
În temeiul art. 453 alin. 2 C.pr.civ. compensează cheltuielile de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.10.2015.
Președinte, Grefier,
F. A. L. C. L.
Red: jud FAL/tehnored CL
20.10.2015/4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6819/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6803/2015.... → |
|---|
