Pretenţii. Sentința nr. 922/2015. Judecătoria BUFTEA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 922/2015 pronunțată de Judecătoria BUFTEA la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 922/2015
Dosar nr._ SECȚIA CIVILĂ
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 922
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 19.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. A.-L.
GREFIER: D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta D. N. și pe pârâtul P. R., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, se prezintă reclamanta prin avocat R. A., cu delegație de substituire depusă în ședință publică, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- obiectul cauzei – pretenții,
- stadiul procesual – fond,
- cauza fiind la primul termen de judecată, după care:
Instanța îi pune în vedere reclamantei, prin avocat, să-și exprime poziția procesuală față de întâmpinarea formulată de către pârât.
Reclamanta, prin avocat, învederează instanței că pârâtul a achitat suma de bani datorată, dar fără dobânda și fără coeficientul de inflație, debitul principal este achitat, prin urmare solicită instanței să se ia act de faptul că după introducerea cererii de chemare în judecată pârâtul a achitat debitul, respectiv la data de 13 mai 2014 a achitat suma de 1125 lei.
Instanța ia act de cererea precizatoare, în sensul că reclamanta solicită doar plata dobânzii legale, precum și plata contravalorii indicelui de inflație aferent debitului principal.
Nefiind alte cereri sau excepții de soluționat, instanța acordă cuvântul pe probe.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. precizează că renunță la proba cu interogatoriul pârâtului.
În temeiul dispozițiilor art. 255 și art. 258 N.C.P.C., instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind că sunt utile, concludente și pertinente soluționării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondului cauzei.
Reclamanta, prin avocat, solicită instanței să ia act că debitul principal a fost achitat, însă nu a fost achitată dobânda legală și suma actualizată, conform coeficientului de inflație.
Precizează că dobânda legală reprezintă daune moratorii pentru neexecutarea la timp a obligației, iar actualizarea cu indicele inflației reprezintă valoarea reală a obligațiilor bănești ca urmare a devalorizării monedei naționale la data plății, deci sunt două instituții juridice distincte, nu poate avea loc o îmbogățire fără justă cauză așa cum susține pârâtul în întâmpinare.
Mai menționează că pârâtul a fost convocat la mediere.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat, onorariul de mediator, taxa judiciară de timbru, chitanțele fiind depuse la dosarul cauzei.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 3 martie 2014 sub nr._, astfel cum a fost precizată, reclamanta D. N. a chemat în judecată pe pârâtul P. R., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și la plata contravalorii indicelui de inflație aferent debitului principal în cuantum de 12.125 lei, calculate de la data scadenței, respectiv data de 16 martie 2012; precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 16.03.2011 a încheiat un contract de împrumut sub semnătură privată cu pârâtul P. R., acesta solicitându-i să-l împrumute cu suma de 45.000 lei, urmând ca suma să-i fie restituită până la data de 16 martie 2012, în integralitate. Ulterior, pârâtul a restituit o parte din suma împrumutată, iar după data de 29.03.2013 a refuzat să îi mai restituie vreo sumă de bani reclamantei.
Reclamanta a mai precizat că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a litigiului, invitându-l în acest sens pe pârât la mediere, însă acesta nu a dat curs invitației și disputa nu a putut fi soluționată.
Față de aspectele menționate, reclamanta a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, art. 2158, art. 2164 NCC, art. 2161 NCC.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat administrarea probei u înscrisuri, interogatoriu și un martor.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, următoarele înscrisuri: contractul de împrumut de la data de 16.03.2011, extras de cont, anexă privind caracteristici ale depozitelor la termen, ordin de plată din data de 16.03.2011, ordin de încasare din 18.11.2013, proces-verbal de închidere a medierii din 18.12.2013, contract de pregătire a mediere, extrase de cont.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 711,25 lei.
Pârâtul, P. R., a depus întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect pe capătul principal al cererii; respingerea în tot a capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale și admiterea în parte a capătului de cerere privind obligarea la plata sumei actualizate cu indicele inflației. De asemenea, a solicitat respingerea capătului de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2.
A depus la dosarul cauzei detalii tranzacție cu privire la plata sumei de 9.500 lei și a sumei de 1.125 lei.
Prin sentința civilă nr._/1.10.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 2, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârât prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 5.01.2015 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, instanța reține că între reclamantă, în calitate de împrumutător și pârâtul, în calitate de împrumutat s-a încheiat contactul de împrumut din data de 16.03.2011, având ca obiect suma de 45.000 lei.
Conform clauzelor contractuale, termenul de restituire integrală a împrumutului este data de 16.03.2012, fără perceperea dobânzilor, fie că restituirea se va face integral, fie că restituirea se face în tranșe.
Conform extraselor de cont și a ordinelor de plată depuse la dosarul cauzei de către reclamantă(f. 7-30), pârâtul a restituit reclamantei până la data promovării cererii de chemare în judecată suma de 32.875 lei.
Conform extraselor de cont depuse de pârât(f. 44-45), acesta a achitat restul sumei de 12.125 lei, respectiv suma de 9.500 lei la data de 05.03.2014 și suma de 1.125 lei la data de 13.05.2014.
În drept, cu privire la aplicare legii civile în timp, instanța constată că reclamanții se prevalează de încheierea unui contract de împrumut din luna noiembrie 2009 și prin urmare, devin incidente prevederile art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 potrivit cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa. Având în vedere că pretinsul act juridic a fost încheiat înainte de 1 octombrie 2011, în cauză sunt incidente prevederile C. Civ. din 1864.
Contractul de împrumut este un contract real și unilateral care este supus regulilor generale în materia probelor actelor juridice prev. de art. 1191 C. Civ. Astfel dacă valoarea sumei împrumutate depășește suma de 0,025 lei atunci dovada se poate face numai prin înscris autentic sau printr-un înscris sub semnătură privată.
Apare necesar așadar ca instanța să stabilească cu prioritate dacă reclamanta a făcut proba în prezenta cauză că între părți a fost încheiat un contract de împrumut.
Pârâtul nu a contestat existența împrumutului, solicitând instanței respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect pe capătul principal al cererii; respingerea în tot a capătului de cerere privind obligarea la plata dobânzii legale și admiterea în parte a capătului de cerere privind obligarea la plata sumei actualizate cu indicele inflației. De asemenea, a solicitat respingerea capătului de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că reclamanta a probat încheierea contractului de împrumut prin înscrisul sub semnătură privată de la fila 6 a dosarului, însușit de ambele părți prin semnătură, instanța reține faptul că reclamanta a făcut dovada că aceasta i-a predat pârâtului suma de 45.000 lei, iar această sumă de bani a fost acordată cu titlu de împrumut.
Trecând la analizarea condițiilor de validitate a contractului de împrumut, instanța constată că prin ordinele de plată și extrasele de cont a fost probată tradițiunea efectivă a sumei de bani către pârât.
Așadar, devine eficientă obligația prevăzută de art. 1584 C. Civ. care prevede că împrumutatul este dator să restituie lucrurile împrumutate în aceeași calitate și cantitate și la timpul stipulat.
În ședința publică de la data de 19.02.2015, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul solicitării instanței la obligarea pârâtului la plata dobânzii legale și la contravaloarea indicelui de inflație, susținând faptul că pârâtul a achitat suma împrumutată, susțineri care se coroborează cu extrasele de cont depuse de pârât(f. 44-45).
Potrivit art. 1084 C.civ., daunele-interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, afară de excepțiile și modificările mai jos menționate.
Astfel, pentru repararea prejudiciului suferit de către reclamant, acestuia i se cuvin daune interese constând atât în actualizarea sumei executate cu rata inflației (damnum emergens), cât și la dobânda legală (lucrum cessans).
În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a statuat că actualizarea sumei în raport de rata inflației nu poate fi considerată o sancțiune, ci mai degrabă o modalitate de asigurare a unui echilibru valoric în condițiile de instabilitate a monedei naționale, menită să îl protejeze pe creditor în fața debitorului rău-platnic(Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia nr. 1400/2008).
Acordarea sumei reactualizată în raport de rata inflației se impune și ca urmare a respectării principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat de dispozițiile articolului 1084 C. civ., potrivit căruia riscul devalorizării monedei naționale aparține debitorului.
Caracterul compensatoriu al actualizării rezidă în faptul că, prin aceasta se repară partea din beneficiul nerealizat care nu este acoperit de dobânda legală, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea cu inflația urmărește conservarea valorii reale a obligațiilor bănești.
Având în vedere că natura juridică a dobânzii este diferită de natura juridică a actualizării obligației cu rata inflației, prima reprezentând o sancțiune, (daune moratorii pentru neexecutarea obligației de plata) iar a doua reprezentând valoarea reală a obligației bănești la data efectuării plății, (daune compensatorii), este admisibil cumulul acestora și deci nu se poate vorbi despre o dublă reparație, ceea ce ar reprezenta o îmbogățire fără justa cauza a reclamantului.
În consecință, instanța nu poate reține susținerile pârâtului potrivit cărora nu este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea sumei executate, întrucât pentru asigurarea unei reparații juste și integrale a prejudiciului, cumulul dintre actualizarea sumei și dobânda legală este prevăzută de dispozițiile art. 1088 C. civ. și O.G. nr. 9/2000.
În consecință, instanța va obliga pârâtul la plata sumei reprezentând contravaloarea indicelui de inflație aferent debitului în cuantum de 12.125 lei de la data de 13.05.2014, data achitării integrale a sumei împrumutate.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata dobânzii legale, instanța are în vedere prevederile art. 1587 C. Civ. potrivit cărora dobânda trebuie să fie stipulată expres în cazul contractelor de împrumut, în caz contrar dobânda nefiind datorată de drept. Prin urmare, reclamanta nu are dreptul la dobânzi cu titlu de fructe civile, ci numai cuantumul dobânzii legale cu titlu de daune interese pentru neexecutarea unei obligații bănești.
Conform art. 1088 C.civ., daune-interese sub forma dobânzii legale se acordă din ziua chemării în judecată, simpla notificare nefiind suficientă pentru datorarea și acordarea lor.
Conform rezoluției Judecătoriei Sectorului 2 București(f. 1), data primirii cererii de chemare în judecată este data de 03.03.2014.
Instanța nu poate reține susținerea pârâtului referitoare la faptul că acesta poate fi obligat la plata dobânzii legale aferentă sumei de 1.125 lei numai pentru perioada 05.03._14, întrucât dobânda legală se acordă, de la data introducerii cererii, acesta fiind 03.03.2014, iar pârâtul a achitat în mod integral suma împrumutată, după această dată, respectiv suma de 9.500 lei la data de 05.03.2014 și suma de 1.125 lei la data de 13.05.2014.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata sumei reprezentând contravaloarea indicelui de inflație aferent debitului în cuantum de 12.125 lei de la data de 13.05.2014, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 12.125 lei, de la data scadenței, respectiv 03.03.2014 până la data de 13.05.2014.
Având în vedere că pârâtul a căzut în pretenții, acesta achitând suma solicitată după data promovării cererii, instanța, în temeiul art. 453 C.Proc.Civ., va obliga pârâtul să plătească reclamantei suma în cuantum de 1.911,25 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru în cuantum de 711,25 lei, onorariu mediator în cuantum de 400 lei și onorariu avocat în cuantum de 800 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată, având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta D. N., cu domiciliul în sector 5, București, ., nr. 30, în contradictoriu cu pârâtul P. R., cu domiciliul în în Voluntari, ., nr. 5, J. ILFOV, astfel cum a fost precizată.
Obligă pârâtul la plata sumei reprezentând contravaloarea indicelui de inflație aferent debitului în cuantum de 12.125 lei de la data de 13.05.2014, precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 12.125 lei, de la data scadenței, respectiv 03.03.2014 până la data de 13.05.2014.
Obligă pârâtul la plata sumei de 1.911,25 lei către reclamantă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru în cuantum de 711,25 lei, onorariu mediator în cuantum de 400 lei și onorariu avocat în cuantum de 800 lei.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. A.-L. D. S.
Red./Tehnored. B.A.L./D.S. și B.A.L./4 ex./21.10.2015
Comunicat părților, azi, 2 ex...........................Grefier
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 110/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 934/2015.... → |
|---|
