Accesiune. Sentința nr. 1609/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1609/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 1697/202/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1609
Ședința publică de la 05 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. I.
Grefier L. I. S.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de reclamanții S. G. și S. M. în contradictoriu cu pârâții R. V. și R. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamantul
S. G., lipsă reclamanta, asistați de av. V. G. în temeiul împuternicirii avocațiale .-_/2012, prezentă fiind pârâta, asistată de av. C. F., în temeiul împuternicirii avocațiale nr.145/2012, lipsă pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și urm. C. procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile, după care:
Av. V. Ghe. pentru reclamant, arată că prin încheierea de ședință din 6.06.2012 s-a admis excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind revendicarea, iar apoi prin încheierea de ședință din 3.oct.2012 s-au admis o . probe, respectiv proba cu înscrisuri, expertiză topo și imobiliară și solicită a se dispune atașarea la dosar a expertizei imobiliare care a fost efectuată și nu a fost atașată.
In cazul în care instanța nu va reveni asupra acestei expertize solicită restituirea onorariului de expert pe care reclamanții l-au achitat .
Av. C. F.,pentru pârâți, se opune celor solicitate, instanța a revenit asupra acestei probei cu expertiză. Nu mai au cereri de formulat sau probe de administrat și apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, cu privire la solicitarea reclamanților de a se atașa expertiza tehnică imobiliară o va respinge având în vedere că prin încheierea de ședință din 20.03.2013 s-a revenit asupra acestei probe.
In ceea ce privește restituirea onorariului se arată că prin aceeași încheiere de ședință s-a dispus restituirea acestuia către reclamant.
În ceea ce privește cererea de restituire a onorariului pentru expertiza topo învederează că această expertiză s-a efectuat și nu se mai poate dispune restituirea onorariului, instanța revenind asupra obiecțiunilor încuviințate la această expertiză.
Av. V. Ghe. pentru reclamanți, precizează cu privire la primul capăt de cerere revendicare imobiliară s-a admis excepția autorității de lucru judecat, urmând a se judeca celelalte capete de cerere. Alte cereri de formulat sau probe de administrat nu mai au.
Instanța, ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Av. V. Ghe., pentru reclamanți, solicită admiterea celorlalte capete de cerere urmând a se constata că reclamanții au drept de proprietate cu privire la lucrările anexe gospodărești ridicate pe terenul acestora inclusiv compararea titlurilor.
Arată că pârâții își fundamentează deținerea bunului doar pe o adeverință eliberată de C.A.P. Modelu aflată la fila 27,însă terenul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată nu este unul și același cu acest teren din adeverință și solicită compararea titlurilor, urmând ase constata că este preferabil titlul reclamanților.
Singurul titlu pe care pârâții l-ar contrapune este această adeverință acesta fiind singurul titlu valabil chiar dacă mai târziu aceștia dobândesc în condițiile legii nr.18/1991 și titlul de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
Av. C. F. pentru pârâți, arată cu privire la solicitarea de comparare a de titluri că în condițiile în care există autoritate de lucru judecat privind proprietatea.
Solicită a se observa că deși se solicită compararea de titluri, reclamanți nu recunosc titlul de proprietate al pârâților, or în condițiile în care există un titlu de proprietate, nu se poate compara un titlu de proprietate cu a adeverință de proprietate.
Prin apariția Hotărârii nr 1385/2012 suprafața reconstituită pârâților este de 500mp pentru care există un titlu de proprietate, nu mai poate fi comparat, este inadmisibil întrucât a fost tranșată această problemă.
Solicită respingerea celorlalte capete de cerere ca neîntemeiate. Atâta timp cât dreptul de proprietate nu este dovedit cu privire la suprafața de teren pe care se află construcțiile, dreptul la accesiune nu e posibil.
Cu privire le despăgubiri arată că nu se face dovada acestora. Raportul de expertiză topo identifică suprafața de teren a pârâților și solicită a se observa că limitele proprietății pârâților nu au nici-o legătură cu suprafața de 167 m.p.
Ca atare este inadmisibilă cererea reclamanților de comparare a titlurilo, iar pentru celelalte două capete de cerere solicită respingerea. Cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul, având cuvântul, arată că autoritatea de lucru judecat invocată de pârâți se întemeiază pe decizia civilă nr.31/2001, însă în această sentința civilă se face vorbire de adeverința pârâților prin care aceștia ocupă un loc de casă de 500mp astfel cum rezultă din adeverința din anul 1969.
Pârâții ocupă alt teren decât cel care le-a fost dat. Solicită a depune la dosar această sentință civilă și adeverința pârâților.
Av. C. F. se opune depunerii acestor înscrisuri, s-a pus concluzii pe fond termenul de depunere a înscrisurilor a fost depășit.
Instanța, ia act că nu mai pot fi depuse la dosar noi înscrisuri după ce s-a acordat cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei în condițiile în care cealaltă parte se opune și că oricum aceste înscrisuri există la dosarul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând supra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.03.2012 sub nr._ reclamanții S. G. și S. M., domiciliați în Călărași, ., .,., au chemat în judecată pe pârâții R. V. și R. L., domiciliați în com. Modelu, ., jud. Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora de a lăsa în liniște și deplină proprietate terenul intravilan în suprafață de 166 m.p. situat în ., constatarea prin efectul accesiunii imobiliare a dreptului de proprietate cu privire la lucrările anexe gospodărești ridicate cu rea credință de autorul pârâților pe acest teren și obligarea acestora la plata contravalorii lipsei de folosință datorată pentru această suprafață de teren pe ultimii trei ani, respectiv 2009-2012 .
În motivare reclamanții arată că sunt proprietarii imobilului situat în com. Modelu, ., jud. Călărași, compus din teren loc de casă în suprafață de 956 m.p. și construcția aferentă, dobândit de la numiții N. P. și N. A., prin actul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 3757/13.12.1996 de B.N.P. C. I..
Menționează că acest imobil se învecinează pe latura de sud cu terenul în suprafață de 500 m.p. deținut în baza adeverinței CAP nr.427/1969 de numitul R. G., autorul pârâților.
Mai arată că în anul 1999, defunctul R. G. și soția acestuia R. M. au procedat la înlocuirea gardului dintre cele două proprietăți, pe care l-au construit pe un alt amplasament, ocupând fără drept o suprafață de 166 mp, construind fără autorizație mai multe anexe gospodărești.
Ca urmare a acaparării terenului intravilan ce le aparține în prezent posedă suprafața de 790 mp. deși în actul de proprietate dețin 956 m.p.
Solicită a se aprecia că pârâții ocupă abuziv o suprafață de teren de 166 m.p. pentru care dețin act autentic de proprietate și au construit cu rea-credință mai multe construcții – anexe gospodărești, care se afla pe terenul ce le aparține.
În consecință solicită a se dispune obligarea pârâților să lase în deplină proprietate suprafața de 166 mp. ocupată abuziv, și de asemenea să se constate că prin efectul accesiunii imobiliare au dobândit dreptul de proprietate asupra anexelor gospodărești ridicate cu rea - credință de pârâți, urmând ca aceștia să fie despăgubiți cu jumătate din valoarea materialelor întrebuințate la ridicarea acestor anexe, dar și să fie obligați la plata contravalorii lipsei de folosință pentru această suprafață de teren.
În dovedirea acțiunii au fost depuse următoarele înscrisuri: act de vânzare-cumpărare autentificat de B.N.P. C. I. sub nr.3757/13.12.1996 ( f.9), Titilu de proprietate nr._/21.06.1996 (f.10), certificat de atestare fiscală nr.1643/29.02.2012 (f.11), două planuri de amplasament (12-13), schița terenului tov. N. P.(f.14), autorizație de executare de lucrări nr.14/11.05.1968, adresa nr.1224/25.01.2001 (f.16), certificat de moștenitor nr.28/20.02.2009 eliberat de BNP C. M. D. (f.17), schiță teren (f.15).
În cauză s-a admis cererea de abținere formulată de d-na judecător S. M. pentru considerentele menționate în încheierea din 26.03.2012, cauza fiind repartizată aleatoriu prezentului complet de judecată.
La data de 11.04.2012 pârâții au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată .
In motivare se arată că la data de 22.05.1969 prin adeverința emisă de către C.A.P. Modelu le-a fost atribuită o suprafață de teren de 500 m.p. în vederea construirii unei locuințe, lucru ce s-a și întâmplat, împreună cu soțul său edificând imobilul în care locuiește în prezent după ce a obținut în prealabil autorizația de construcție și avizele necesare.
Susținerile reclamantului sunt fără temei întrucât potrivit Legii nr.18/1991 și dispozițiilor art. 8 din Decretul nr.42/1999 au devenit proprietari asupra terenului pe care se afla casa de locuit, anexele gospodărești și grădina din jurul casei, teren care nu depășește suprafața prevăzută în actele normative indicate.
Se mai arată că din raportul de expertiză tehnică efectuat în dosarul nr.1871/2000 al Judecătoriei Călărași rezultă că reclamanții dețin în plus față de titlul lor de proprietate o suprafață de 81 m.p. teren, fapt pentru care Curtea de Apel București a și admis recursul lor și a desființat sentința instanței de fond respingând acțiunea
Precizează că pârâții au afirmat că au refăcut gardul despărțitor, întrucât se degradase însă amplasamentul a fost păstrat, fapt clarificat și prin expertiza efectuată în dosarul 171/2000, din care reiese o suprafață de teren de 956 m.p. proprietatea reclamanților și nu de 790 m.p. așa cum afirmă aceștia.
Pe cale de consecință, invocă excepția autorității de lucru judecat pe care solicită a se admite întrucât chiar acțiunea reclamanților face referire în mod repetat la dispozițiile dosarului anterior precizat.
La data de 9.05.2012 reclamanții formulează cerere precizatoare la cererea de chemare în judecată sub aspectul completării acestuia cu un nou capăt de cerere, solicitând instanței de judecată compararea de titluri pentru imobilul - teren intravilan ce face obiectul cauzei, respectiv suprafața de 166 mp pe care înțeleg să o revendice.
În motivare se arată că dreptul lor de proprietate este dat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3757/13.12.1996 prin care devin proprietarii terenului în litigiu, iar pârâții arată că dețin terenul în baza unei adeverințe emise de CAP Modelu la data de 22.05.1969, adeverință în temeiul căreia arată pârâta că este beneficiara dispozițiilor legii nr.18/1991 devenind proprietara terenului pe care reclamanții îl revendică și pentru care dețin titlu de proprietate necontestat.
În consecință, solicită instanței să dispună compararea celor două titluri și să dea eficiență celui mai bine caracterizat, urmând a reține că titlul reclamanților este dat de un act autentic intabulat în cartea funciară, în vreme ce pârâta nu este în măsură să prezinte un act de proprietate care să se bucure de prezumția de legalitate.
În cauză, la termenul de judecată din 06.06.2012, după depunerea de către pârâți a copiilor sentințelor civile în raport cu care înțeleg să invoce autoritatea de lucru judecat, instanța, în conformitate cu prevederile art.137 alin.1 C procedură civilă a pus în discuția părților această excepție, și, soluționând-o a admis excepția invocată de pârâți, pentru considerentele ce se regăsesc în încheierea de ședință de la acest termen, acordându-se termen în continuare pentru soluționarea capetelor 2 și 3 din acțiunea introductivă.
În cauză au fost încuviințate proba cu expertiză tehnică imobiliară și topografică și proba cu înscrisuri, raportul de expertiză topo efectuat în cauză de dl expert E. A. regăsindu-se la filele 78-89, însă la termenul de judecată din 20.03.2013 instanța a revenit asupra utilității probei cu expertiză imobiliară și asupra obiecțiunilor la raportul de expertiză topo raportat la obiectul acțiunii și modul de soluționare a capătului principal de cerere.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
Reclamanții sunt astfel cum rezultă din actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.3757/13.12.1996 proprietarii imobilului situat în com. Modelu, ., jud. Călărași, compus din teren loc de casă în suprafață de 956 mp și construcția aferentă, imobil ce se învecinează pe latura de S cu pârâții.
Pârâții, sunt proprietarii suprafeței de 500 mp teren ce se învecinează cu imobilul reclamanților, în temeiul titlului de proprietate nr101815/11.02.2013-fila 113, până la data emiterii titlului aceștia deținând această suprafață în temeiul adeverinței emise de CAP Modelu la data de 22.05.1969- fila 16 din dosar.
Prin prezenta acțiune reclamanții revendică de la pârâți suprafața de 166 mp teren aflat în partea de S proprietății lor, suprafață ce ar fi fost ocupată abuziv de pârâți, urmând ca în cadrul analizei acestui capăt de cerere să se procedeze și la compararea titlurilor celor doi și a se da întâietate titlului mai preferabil.
Raportat la modul de soluționare a excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâți prin întâmpinare, instanța va respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanți ca inadmisibilă.
Instanța, reiterează susținerea potrivit căreia practic compararea de titluri este o acțiune specifică în situația revendicării unui imobil în condițiile în care ambele părți invocă titluri de proprietate, finalitatea urmărită de reclamanți prin aceasta fiind este aceeași ca în acțiunea în revendicare, respectiv recunoașterea dreptului lor de proprietate asupra unei suprafețe de teren.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate asupra construcțiilor –anexe gospodărești ce au fost edificate pe suprafața revendicată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art.492 C. civil ” Orice construcție sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui până la proba contrară”, iar potrivit art.488 C .civil „ Tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului”, proprietatea pământului cuprinzând în sine proprietatea atât a suprafeței cât și a subfeței (art.489 C. civil).
Întrucât nu s-a stabilit dreptul de proprietare al reclamanților asupra suprafeței de teren pe care sunt edificate construcțiile - anexe gospodărești aparținând pârâților, instanța va respinge ca neîntemeiată această solicitare, așa cum, pentru aceleași considerente, neîntemeiată apare și solicitarea de obligare a pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului.
În baza art.274 alin.1 C procedură civilă va obliga reclamanții la plata către pârâți a sumei de 620 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în revendicare formulată de reclamanții S. G. și S. M., domiciliați în Călărași, ., .,., în contradictoriu cu pârâții R. V. și R. L., domiciliați în com. Modelu, ., jud. Călărași,ca inadmisibilă.
Respinge capătul de cerere formulat de reclamanți în contradictoriu cu pârâții având ca obiect constatarea dobândirii prin efectul accesiunii a dreptului de proprietate asupra anexelor gospodărești aparținând pârâților, ca neîntemeiat.
Respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere al acțiunii introductive privind obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință.
Obligă reclamanții la plata către pârâți a sumei de 620 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept la recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică,azi, 05.06.2011.
PREȘEDINTE GREFIER
JUD.I. O. S. L.
Red.I.O.
Dact.S.L
Ex.6/19.06.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2068/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1612/2013.... → |
|---|
