Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 800/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 800/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 1142/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 800
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Grefier L. I. S.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași împotriva pârâtului M. I., având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru creditoare d-na consilier juridic T. A. cu delegația nr.625/14.02.2013 și pârâtul personal, care se legitimează cu CI ._.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care ;
Instanța, conform art.159 ind. 1 alin.4, art. 1 și art. 5 din C.proc.civ. raportate la art. 23 din Lg. 303/2004 constată că este competentă material și teritorial în soluționarea acestei cauze.
Consilier juridic T. A., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită în susținerea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele existente la dosarul cauzei. Nu mai are cereri de formulat sau probe de administrat. Depune la dosar chitanța în valoare de 41 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în valoare de 1,5 lei.
Pârâtul, având cuvântul, recunoaște debitul dar precizează că nu are posibilități materiale pentru achitarea acestuia, nu are venituri, iar pensia urmează să o încaseze abia din vară. Nu are de propus probe.
Instanța, în temeiul art.167 alin.1 C procedură civilă, încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind legală, utilă, pertinentă și concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Instanța ia act că nu mai sunt cereri de formulat sau probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Consilier juridic T. A., pentru creditoare, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Arată că pârâtul a încheiat un angajament de plată cu reclamanta, dar nu l-a respectat.
Pârâtul, având cuvântul, precizează că nu are posibilități de a achita debitul.
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 14.02.2013 sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A. –Sucursala Călărași cu sediul în Călărași, ., a chemat în judecată pe pârâtul M. I., domiciliat în Călărași, ., jud.Călărași, solicitând obligarea acestuia la plata sumei totale de 398,75 lei reprezentând contravaloarea facturilor neachitate și majorări de întârziere.
În motivarea cererii se arată că prin contractul nr. 4353/17.09.2008 reclamanta s-a obligat să furnizeze apă potabilă, apa rece pentru prepararea apei calde și să evacueze apele uzate menajere cu măsura consumului la branșament, iar pârâtul s-a obligat să achite contravaloarea facturilor de apă.
Din momentul încheierii contractului s-au emis pe numele pârâtului facturi reprezentând consumul de apă și serviciile de canalizare furnizate.
Întrucât în perioada 27.12._12 pârâtul nu a achitat facturi în sumă de 322,62 lei, acest fapt a generat aplicarea majorărilor de întârziere conform prevederilor contractuale.
Menționează că la factura curentă nu sunt calculate majorări de întârziere aferente acesteia, cuantumul majorărilor prevăzut în conținutul cererii reprezentând suma majorărilor aferente fiecărei facturi anterioare ajunse la scadență și neachitate.
În cauză este vorba de un contract cu executare succesivă, facturarea făcându-se lunar, iar majorările de întârziere ce au curs în perioada dintre datele de facturare sunt evidențiate în facturile anterioare, proporțional cu zilele de întârziere.
Din aceste considerente, debitorului i-au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 76,13 lei.
Pe de altă parte se aduce la cunoștință faptul că pârâtul a mai fost acționat în judecată pentru neachitarea facturilor aferentei perioadei 30.07._11, cauză ce a constituit obiectul dosarului civil nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 4857/16.12.2011.
Deși prin adresa nr. 532/23.01.2013 pârâtul a fost convocat pentru realizarea concilierii directe conform disp. art. 720 ind. 1 C. procedură civilă, însă acesta nu s-a prezentat la sediul reclamantei pentru realizarea concilierii.
În drept se invocă dispozițiile art. 112 C.proc.civ., art. 969, 970 și urm. din C. civil, Legea nr. 241/2006.
În dovedirea cererii au fost anexate următoarele înscrisuri în copie: contractul nr.4353/17.09.2008 (file 13-19), borderoul cu facturile neachitate și calculul majorărilor de întârziere (fila 6-8 ), adresa nr.532/23.01.2012 privind notificare și convocare la conciliere directă (fila 9), facturi neachitate (file 20-23), copia sentinței civile mai sus menționate (file 10-11), proces verbal încheiat în data de 17.09.2008 (fila 12).
Instanța a încuviințat pentru reclamantă și a administrat proba cu înscrisuri și anume cele atașate cererii de chemare în judecată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Așa cum reiese din actul depus în copie la dosarul cauzei (fila 13-19) la data de 17.09.2008 între reclamantă și pârât a fost încheiat contractul nr.4353, având ca obiect furnizarea apei potabile, a apei reci pentru prepararea apei calde menajere și evacuarea apei uzate menajere, cu măsura consumului la branșament.
Conform art. 5 din Cap. III al contractului intitulat – Drepturile și obligațiile operatorului– furnizorul se obligă să asigure în mod continuu serviciul de alimentare cu apă la parametrii fizici și calitativi prevăzuți de legislația în vigoare, să asigure funcționarea rețelei de apă la parametrii corespunzători și „să preia apele uzate la parametrii prevăzuți de normativele în vigoare”, iar potrivit art.14 alin. 1, Cap. VI din contract utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termen de 15 zile de la data emiterii acestora.
Corelativ, potrivit prevederilor aceluiași articol din contract, neachitarea facturii în acest termen atrage după sine penalități de întârziere la nivelul celor prevăzute de lege pentru veniturile bugetare.
Din facturile fiscale acceptate aflate la dosarul cauzei, instanța reține că pârâtul a beneficiat în perioada 27.12._12 de furnizarea apei potabile în valoare de 322,62 lei.
Cum de la momentul încheierii contractului și până în prezent pârâtul nu a achitat cu regularitate și la scadență facturile emise de reclamantă, sumele achitate de aceasta s-au imputat, conform prevederilor contractuale, mai întâi asupra debitului mai vechi, astfel că în prezent aceasta figurează cu un debit de 322,62 lei reprezentând contravaloarea serviciilor neachitate în perioada 27.12._12, iar suma de 76,13 lei, reprezintă totalul majorărilor de întârziere calculate pentru facturile emise în perioada anterior amintită și penalități aferente unor facturi anterioare, achitate de pârât cu întârziere și care au determinat și ele calcularea de penalități până la achitarea lor integrală
În drept, instanța apreciază că regimul juridic al contractului în discuție este reglementat de art. 3 pct. 5 C. comercial, respectiv cele referitoare la întreprinderea de furnituri.
Întrucât în cazul obligațiilor de a da este suficient ca reclamanta să facă dovada existenței contractului pentru a transfera pârâtului sarcina probării executării din partea sa a obligațiilor contractuale asumate, iar în speță pârâtul nu a făcut nicio probă în acest sens și nici nu a dovedit vreo cauză străină, exoneratoare de răspundere, în acord cu disp. art. 1082 C. civil, fiind prezumat astfel în culpă contractuală, instanța reține că acesta, deși a beneficiat de furnizarea apei potabile în valoare de 322,62 lei nu a achitat contravaloarea facturilor fiscale emise de reclamantă, fapt pentru care, în acord cu prevederile contractuale anterior enumerate, reclamanta i-a calculat majorări și penalități de întârziere în cuantum de 76,13 lei.
Față de considerentele mai sus expuse și de dispozițiile art. 969-970 C. civil, potrivit cărora obligațiile contractuale legal asumate au putere de lege între părțile contractante, instanța apreciază că pretențiile reclamantei sunt întemeiate, urmând a obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 398,75 lei.
Conform dispozițiilor. art.274 alin. 1 C. procedură civilă ce prevede că partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată și ținând cont de solicitarea reclamantei în acest sens, instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată cauzate de prezenta cauză, respectiv suma de 42,5 lei reprezentând c/val. taxă de timbru și timbru judiciar (fila 26).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂREȘTE
Admite acțiunea reclamantei S.C. E. S.A. cu sediul în Călărași, .; ., formulată în contradictoriu cu pârâtul M. I., cu domiciliul în Călărași, ., jud.Călărași.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei totale de 398,75 lei din care suma de 322,62 lei reprezentând c/val servicii prestate în perioada de 27.12._12, iar suma de 76,13 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Obligă pârâtul și la plata sumei de 42,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05.03.2013.
Președinte, Grefier,
D. L. M. S. L.
Red.D.L.
Dact. S.L.
ex.4/11.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1718/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3021/2013.... → |
|---|
