Plângere contravenţională. Sentința nr. 1718/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1718/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 2257/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr.1718
Ședința publică de la 14 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul M. G., împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/04.04.2013 întocmit de intimatul I.P.J.CĂLĂRAȘI-SR.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, legitimat cu CI . nr._ și martorul T. I., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, evidențiind părțile, obiectul cauzei și procedura de citare, după care;.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 131 alin. 1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, față de faptul că nu sunt excepții prealabile, deschide cercetarea judecătorească a procesului și estimează că se va judeca la acest termen.
La interpelarea instanței, petentul propune în dovedirea plângerii contravenționale proba cu înscrisuri, respectiv cele aflate la dosar, și proba testimonială.
În temeiul art. 255 și 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisuri și proba testimonială, solicitate de petent, iar pentru intimat încuviințează proba cu înscrisuri și proba video, ca fiind utile justei soluționări a cauzei.
Instanța procedează la vizionarea în condiții de contradictorialitate a înregistrării video.
Petentul precizează că nu a văzut pietonul aflat pe trecerea de pietoni și că renunță la administrarea probei testimoniale.
Socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru susțineri în fond.
Petentul solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2013 sub nr._, petentul M. G. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași la data de 04.04.2013, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea amenzii și a reținerii permisului de conducere cu sancțiunea constând în avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal . nr._ a fost sancționat contravențional pentru prezumtiva încălcare a prevederilor art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, reținându-se în sarcina sa în mod eronat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin loc marcat.
Petentul a contestat legalitatea procesului-verbal și a arătat că acesta nu cuprinde ocupația și locul de muncă ale contravenientului, descrierea faptei este incompletă pentru a stabili gravitatea acesteia, perioada pentru care a fost aplicată sancțiunea complementară.
Petentul a contestat și legalitatea constatării, arătând că agentul constatator nu i-a prezentat înregistrarea video, dovada că este autorizat să opereze aparatul radar și că este în misiune și dovada verificării metrologice a aparatului radar.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că nu a văzut niciun pieton pe trecere, aspect pe care l-a înscris și în procesul-verbal la rubrica destinată obiecțiunilor.
În drept, petentul a invocat prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În dovedirea considerentelor plângerii, petentul a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale și a atașat acesteia, în copie, procesul-verbal . nr._ (f. 5) și cartea de identitate (f. 6).
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională formulată de petent este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal ca temeinic și legal întocmit.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că petentul a fost sancționat contravențional întrucât nu a acordat prioritate de trecere unui pieton aflat în traversare prin loc marcat și semnalizat corespunzător, iar fapta a fost înregistrată cu ajutorul camerei atașate aparatului radar.
Intimatul a mai arătat că procesul-verbal a fost legal întocmit conform art. 16-17 din OG 2/2001, iar petentului i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și instanța la care poate introduce plângerea contravențională. A mai arătat că în cuprinsul procesului-verbal a fost indicată atât fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care e sancționată.
Cu privire la cererea de înlocuire a sancțiunii, intimatul a solicitat respingerea și a apreciat că agentul constatator a făcut o individualizare corectă, aplicând sancțiunea minimă prevăzută de lege, astfel că nu se justifică o reindividualizare a acesteia. A mai arătat că neacordarea priorității de trecere pietonilor constituie una dintre principalele cauze ale accidentelor și prezintă un grad de pericol ridicat.
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor susținute în întâmpinare, intimatul a depus la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenției (f.14), istoricul abaterilor petentului de la regimul circulației rutiere (f.15), graficul de patrulare (f.16), planșa foto (f.17), buletin de verificare metrologică (f.18), atestat operator radar (f.19) și înregistrarea video efectuată cu camera radar (f.20).
În răspunsul la întâmpinare depus la 24.05.2013, petentul a reluat susținerile din plângerea introductivă.
În temeiul art. 255, 258 C.pr.civ, considerând că pot duce la dezlegarea pricinii, instanța a admis și administrat la cererea petentului și intimatului proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și proba video. După vizionarea probei video, petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de I. Călărași la data de 04.04.2013, s-a constatat săvârșirea de către petentul M. G., a contravenției prev. de art. 135 lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002 corob. cu art. 111 alin.1 lit. c din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 04.04.2013, ora 10.09, a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe . a ajuns la intersecția cu . acordat prioritate de trecere pietonului angajat în traversare prin loc special amenajat, marcat și semnalizat cu indicatorul „Trecere de pietoni”.
În completarea descrierii situației de fapt, agentul constatator a arătat că fapta a fost filmată cu camera atașată aparatului radar montat pe autospeciala de poliție cu nr. de înmatriculare MAI_.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală constând în 4 puncte amendă în cuantum de 300 lei și s-a dispus sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe o perioadă de 30 zile începând cu data de 20.04.2013.
La rubrica destinată obiecțiunilor, agentul constatator a consemnat „conducătorul auto menționează că nu a văzut pietonul”, iar petentul a semnat atât în rubrica de luare la cunoștință, cât și alături de mențiunea consemnată.
Din proba video aflată la dosarul cauzei, se observă o persoană de sex masculin care se angajează în traversare din partea stângă spre partea dreaptă și apoi se oprește pe banda I pentru a i se acorda prioritate de trecere. La secunda 26 se observă un autoturism marca OPEL de culoare verde care trece în viteză pe banda I a străzii București, foarte aproape de pietonul care aștepta să i se acorde prioritate.
Ulterior se observă cum echipajul de poliție oprește autoturismul OPEL de culoare verde cu nr. de înmatriculare_ .
Petentul nu a contestat faptul că ar fi fost la volanul autoturismului indicat în procesul-verbal.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Aplicabilitatea acestei prezumții presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la legalitate, verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de I. Călărași la data de 04.04.2013, sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Cu privire la susținerile petentului referitoare la nerespectarea procedurii de constatare prin prisma faptului că nu i-au fost prezentate înregistrarea video, documentele ce atestă legalitatea înregistrării radar și dreptul agentului constatator de a efectua constatarea, instanța reține că procedura constatării contravențiilor nu este o procedură contradictorie, întrucât nu există niciun text legal care să impună agentului constatator să prezinte contravenientului probe de vinovăție. Acesta are doar obligația de a aduce la cunoștință fapta imputată și de a consemna obiecțiunile. Toate mijloacele de probă arătate de petent trebuie prezentate instanței investite cu soluționarea plângerii contravenționale, obligație pe care intimatul și-a îndeplinit-o, astfel încât susținerile petentului sunt neîntemeiate.
Mai mult decât atât, parcurgerea procedurii de autotestare, verificarea metrologică sau atestarea operatorului radar se referă exclusiv la operațiuni ce presupun măsurarea vitezei de deplasare a vehiculelor, nu și la cazuri în care fapta cu caracter contravențional este constatată direct, prin propriile simțuri, de agentul constatator, precum în cauza de față, iar înregistrarea video are caracter pur probator, fiind supusă aceluiași regim al admisibilității probei ca și orice altă înregistrare video realizată cu orice alt aparat de înregistrare.
Cu privire la celelalte critici ale petentului referitoare la neînscrierea în procesul-verbal a ocupației și locului de muncă, instanța consideră, din analiza comparată a prevederilor art. 16 și 17 din OG 2/2001, că această omisiune a agentului constatator poate conduce la anularea procesului-verbal doar în situația în care a produs o vătămare intereselor legale ale petentului. Întrucât contravenția constatată nu are o legătură directă cu ocupația și locul de muncă ale petentului, iar acesta nu a relevat o altă vătămare produsă prin omisiunea agentului constatator, instanța constată că, chiar și în situația în care susținerile petentului sunt neîntemeiate, nu se poate dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției pentru acest motiv.
Analizând descrierea situației de fapt consemnate în procesul-verbal, instanța constată, contrar susținerilor petentului, că aceasta este completă și cuprinde toate împrejurările relevante pentru aprecierea gravității faptei.
Instanța constată evident neîntemeiată și susținerea petentului privind neînscrierea în procesul-verbal a duratei suspendării dreptului de a conduce autovehicule, în condițiile în care actul de constatare conține atât textul legal în baza căruia a fost aplicată sancțiunea complementară, art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, cât și mențiunea „Suspendarea dreptului de a conduce pentru 30 zile începând cu 20.04.2013”.
În concluzie, instanța constată neîntemeiate criticile petentului la adresa legalității procesului-verbal și a procedurii de constatare a contravenției.
În privința temeiniciei, raportat la situația de fapt reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că în conformitate cu cele consemnate în procesul-verbal, fapta imputată petentului a fost săvârșită la o trecere de pietoni amenajată, marcată și semnalizată corespunzător, aflată pe . class="pj"> Astfel cum a rezultat din proba video administrată în cauză, criticile petentului la adresa temeiniciei procesului-verbal sunt neîntemeiate, situația de fapt reținută de agentul constatator fiind în deplină concordanță cu desfășurarea evenimentelor fixate prin filmare de camera video a aparatului radar montat pe autospeciala de poliție rutieră.
În acest sens, astfel cum instanța a reținut, înregistrarea video confirmă faptul că pietonul era angajat în traversarea străzii din partea stângă, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, la momentul în care autoturismul condus de petent a intrat pe trecerea de pietoni.
De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit imediat după săvârșirea faptei, iar identitatea dintre autoturismul care nu a acordat prioritate pietonului și autoturismul condus de petent rezultă din proba video și a fost stabilită de agentul constatator prin propriile simțuri.
În concluzie, instanța constată că susținerile petentului privind netemeinicia procesului-verbal nu au fost dovedite și, pe cale de consecință, sunt neîntemeiate.
Mai mult decât atât, instanța constată că probele administrate în cauză nu au fost de natură a răsturna prezumția de temeinicie a procesului-verbal, ci de a confirma realitatea constatărilor cuprinse în acesta.
Cu privire la cererea subsidiară, instanța reține că, potrivit prevederilor art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, sancțiunea contravențională trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Coroborat cu prevederile art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, în care se arată că după ce a stabilit legalitatea și temeinicia procesului-verbal, instanța hotărăște asupra sancțiunii, textul legal anterior conduce la concluzia că instanța are posibilitatea să reindividualizeze sancțiunile aplicate de agentul constatator atunci când sancțiunea aplicată este disproporționată față de circumstanțele reale ale faptei și circumstanțele personale ale contravenientului.
Aplicând la cauza de față, instanța reține cu titlu preliminar că agentul constatator a avut în vedere principiile anterior menționate la întocmirea procesului-verbal, și pe cale de consecință, a aplicat sancțiunea minimă prevăzută de lege pentru fapta reținută.
Din punct de vedere procedural, în temeiul art. 249 C.pr.civ., atunci când printr-o plângere contravențională petentul susține că fapta sa a fost de o gravitate redusă și solicită înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, îi revine sarcina de a proba împrejurările care să justifice o astfel de măsură.
Din probatoriul analizat, se constată că petentul nu a dovedit, iar instanța nu a identificat nicio împrejurare de natură a conduce la concluzia că fapta de a nu acorda prioritate de trecere unui pieton angajat în traversare, în condițiile concrete în care a fost săvârșită de petent, ar fi lipsită de pericolul social vizat de norma legală de sancționare, astfel că cererea petentului de anulare a sancțiunii complementare este neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța mai are în vedere, sub aspectul circumstanțelor personale, și faptul că petentul nu este la prima abatere de la regimul circulației rutiere.
În aceste condiții, sancțiunile aplicate, constând în amendă, alături de suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă determinată, sunt de natură a constitui un avertisment la adresa petentului, pentru a-l determina pe acesta să respecte regulile de circulație, evitând astfel consecințele pe care le poate avea față de ceilalți participanți la traficul rutier repetarea unei fapte precum cea pentru care petentul a fost sancționat.
Pentru aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de I. Călărași la data de 04.04.2013 a fost legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile au fost legal aplicate și temeinic individualizate și, pe cale de consecință, urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Întrucât plângerea petentului a fost respinsă, conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, pentru acoperirea cheltuielilor efectuate cu citarea și comunicarea actelor de procedură, instanța urmează să-l oblige pe petent la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M. G., cu domiciliul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CNP_, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în mun. Călărași, ., jud. Călărași, CUI_, împotriva procesului-verbal . nr._ dresat de I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 04.04.2013.
Menține ca legal și temeinic întocmit procesul-verbal menționat.
Conform art. 36 alin. 2 din OG 2/2001, obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședința publică de la 14.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/27.06.2013
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 838/2013.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 800/2013.... → |
|---|
