Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 838/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 838/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 06-03-2013 în dosarul nr. 906/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr.838
Ședința publică de la 06.03. 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. O.
Grefier: V. L.
Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamanta S.C. E. S.A. Călărași împotriva pârâtei G. STELUȚA, având ca obiect acțiune în răspundere civilă contractuală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 05.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată și care face parte din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.03.2013, pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.02.2013 sub nr._, reclamanta S.C. E. S.A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei G. STELUȚA la plata sumei de 1286,35 lei, sumă ce reprezintă contravaloarea utilități furnizate și neachitate și a majorărilor de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că în baza relațiilor contractuale s-au prestat pârâtei servicii constând în livrare de apă rece și de canalizare potrivit contractului nr.4207/2/15.07.2008. Arată de asemenea că au fost emise facturi fiscale pe numele pârâtei, facturi ce trebuiau achitate în termen de 30 zile de la data emiterii. Precizează că neachitarea facturilor au atras majorări de întârziere în același cuantum ca cel pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat.
Arată de asemenea că a debitoarea a fost convocată la sediul societății pentru soluționarea litigiului prin conciliere directă dar aceasta nu a dat curs invitației și nici nu a achitat debitul restant.
În drept, cererea fost întemeiată pe dispozițiile 112 C.p.c., art.969, art.970 și urm. C.civ., Legea nr.241/2006.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 114 lei (fila 40) și timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fila 40 verso).
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță, nu a formulat întâmpinare și nici nu a propus probe în apărare.
Instanța a încuviințat și a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Între reclamantă și pârâtă s-a încheiat în data de 15.07.2008 contractul nr.4207/2, având ca obiect asigurarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, pe durată nedeterminată conform art.4 (filele 15 - 18 din dosar).
În temeiul contractului menționat, reclamanta a furnizat utilități pârâtei dar aceasta nu a achitat contravaloarea acestora. Astfel, pârâta G. STELUȚA figurează cu un debit în cuantum de 744,4 lei ce reprezintă servicii prestate în perioada: 29.10.2010 – 28.09.2012, conform înscrisurilor depuse la dosar (filele 6 - 10).
Între părți s-a realizat și procedura concilierii directe (filele 11 - 12).
Potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Instanța reține că prin dovedirea existenței contractului nr. 4207/2/15.07.2008 (filele 15 - 18), a facturilor fiscale emise (filele 21 - 37) și a înscrisurilor contabile depuse, respectiv, fișa sintetică și situația facturilor restante (filele 6 – 10), reclamanta a dovedit existența dreptului de creanță reprezentând contravaloare utilități furnizate pentru perioada 29.10.2010 – 28.09.2012, în cuantum de 744,4 lei.
Din punct de vedere probator, reclamanta beneficiază de prezumția relativă de culpă a debitorului contractual, astfel cum este reglementată de dispozițiile art. 1082 C.civ.. Ca atare, instanța va reține că reclamanta și-a dovedit pretențiile prin înscrisurile menționate anterior și cu ajutorul prezumției relative amintite.
Pârâta a fost notificată (pusă în întârziere), cu privire la cuantumul sumei datorate și totodată a fost realizată procedura de conciliere directă, așa cum rezultă din avizul de conciliere directă (fila 11) primit de pârâtă în data de 26.10.2012 (confirmare primire – fila 12).
Pârâta nu a făcut însă proba contrarie prezumției, prin dovedirea plății sumelor solicitate de către reclamantă, astfel încât instanța va reține că pârâta G. STELUȚA nu și-a executat obligația de plată a creanței în cuantum de 744,4 lei.
Cu privire la capătul de cerere privitor la plata penalităților de întârziere, instanța îl va admite pentru următoarele considerente:
Penalitățile de întârziere au fost stabilite prin acordul de voință al părților fiind consemnate la art.14 alin.2 din contractul de furnizare nr.4207/2/15.07.2008. Potrivit acestui articol, neachitarea facturii în termen de 30 zile atrage penalități de întârziere care sunt egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor în vigoare, penalitățile datorându-se începând cu prima zi după data scadenței. Astfel, având în vedere și prezumția de culpă a debitorului contractual față de dispozițiile art. 1082 C.civ. instanța constată că reclamanta are dreptul la plata acestor penalități în cuantum de 541,95 lei conform fișele contabile de la fila 6 - 10, sume pe care pârâta nu le-a achitat.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 274 alin.1 C.pr.civ., partea care cade în pretenții, urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens .
În consecință instanța va obliga pe pârâtă la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii admise, în cuantum de 117 lei constând în taxa judiciară de timbru în cuantum de 114 lei (fila 40 ), timbru judiciar în cuantum de 3 lei (fila 40 verso).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, cererea formulată de reclamanta S.C. E. SA CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., ., în contradictoriu cu pârâta G. STELUȚA, domiciliată în Călărași, ., ., ..
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 744,4 lei reprezentând servicii apă – canal prestate în perioada: 29.09.2010 – 28.09.2012 precum și la plata sumei de 541,95 lei cu titlu de penalități de întârziere convenționale.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 117 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 06.03.2013
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. L. V.
Red. V.O.
Tenored L.V.
Ex. 4/ azi 14.03.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 781/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1718/2013.... → |
|---|
