Plângere contravenţională. Sentința nr. 3098/2013. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3098/2013 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 5272/202/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3098/2013
Ședința publică de la 01 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. A.
Grefier I. B.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. V. D. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, dresat la data de 06.08.2013 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. CĂLĂRAȘI.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu s-au prezentat.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 155 și urm. C.proc.civ.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, prin care s-au evidențiat părțile și obiectul cauzei, după care:
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.proc.civ., din oficiu, în raport de dispozițiile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași și reține cauza pentru a se pronunța asupra acestei excepții, în considerarea prevederilor art. 248 alin. 1 C.proc.civ.
INSTANȚA
Asupra prezentei cauze civile:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași sub nr._, petenta ., cu sediul în .. 295, județul Ialomița, înregistrată în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, reprezentată prin administrator V. E. D., a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Călărași - SIF (serviciul de investigare a fraudelor), cu sediul în Călărași, ., cod_, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se dispună: anularea procesului verbal de constatare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 06.08.2013 și exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale.
În motivarea cererii, petenta a arătat, în esență, că agentul constatator C. G. din cadrul I. CĂLĂRAȘI - SIF a reținut prin procesul verbal . nr._ următoarele fapte în sarcina sa: " În ziua de 06.08.2013, ora 13:30, în Călărași, a livrat marja către . Călărași - societate comercială care comercializează en-detail mărfuri alimentare și nonalimentare, bere, vin și apă minerală plată în valoare de 937,71 lei, fără documente legale (factură fiscală), doar pe bază de bon fiscal.
Faptele comise sunt prevăzute de art. 1 lit. a din Legea 12/1990 republicată și sancționate de art. 2 lit. f din legea 12/1990 republicată cu amendă de la 6.000 ron până la 20.000 ron.
A fost stabilită o amendă de 20.000,00 lei - două zeci de mii de lei.
A apreciat că faptul că a vândut marfă cu bon fiscal unei persoane juridice în condițiile comerțului cu amănuntul - livrare de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul (unul din obiectele de activitate ale subscrisei societăți - COD CAEN 4711) nu reprezintă nicio abatere contravențională, motiv pentru care nu se justifică sancționarea cu amendă contravențională de 20.000 de lei, maximul prevăzut de art. 2 lit. f din Legea 12/1990 republicată, cu modificările ulterioare.
A menționat că potrivit OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață sunt definite astfel:
- comerțul cu amănuntul - en detail reprezintă o activitate desfășurată de comercianții (profesioniștii) care vând produse, de regulă, direct consumatorilor.
- comerțul cu ridicata - en gros reprezintă o activitate desfășurată de comercianți care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali sau colectivi.
A apreciat că procesul-verbal este nelegal, întrucât agentul constatator a reținut o situație de fapt nereală, încălcând art. 16 alin (1) din OG 2/2001.
Agentul constatator a reținut greșit prin procesul verbal de contravenție, faptul că petenta a livrat marfa către CROSSALIMENT SRL. fără documente legale (factură fiscală), doar pe bază de bon fiscal".
A apreciat că nu a livrat marfă în cadrul unui raport juridic de distribuție, ci a livrat cumpărătorului, în sensul că a transportat, la data de 06.08.2013 marfa cumpărată pe bază de comandă de cumpărătorul CROSSALIMENT din magazinul de comerț cu amănuntul al subscrisei V. D. SRL.
Diferențierea este una importantă deoarece la data efectuării controlului de către I. CALARAȘI - SIF petenta îndeplinea condițiile de a efectua comerț cu amănuntul (en detail) - obiectul său de activitate cuprinzând atât livrarea bunurilor ca urmare a vânzării en gros în baza unui contract de distribuție încheiat între furnizor/vânzător și distribuitor cât și comerț en detail care presupune livrarea de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul.
A menționat că pentru marfa cumpărată de cumpărătorul CROSSALIMENT a emis bon fiscal la data cumpărării, respectiv la data de 05.08.2013. Bonul fiscal reprezintă documentul legal obligatoriu și suficient pentru operațiunea de vânzare cu amănuntul ce formează obiectul procesului verbal contestat.
A precizat că a fost încălcat art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, prin lipsa arătării tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.
Din analiza, sub aspectul legalității sale, a actului de sancționare - procesul verbal de constatare a contravențiilor, a apreciat că acesta nu întrunește cerințele prevăzute de art.16 si 17 din OG 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității absolute.
Art.16 alin (1) din O.G. nr. 2/2001 care prevede că: "Procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite" nu a fost respectat în mod flagrant de către agentul constatator C. G.. Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului - verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia "Lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".
Procesul verbal contestat cuprinde descrierea faptei în mod generic, nu arată concret situația de fapt care implică o abatere contravențională săvârșită de subscrisa societate, cu atât mai mult cu cât situația în sine de "livrare" marfa fără factură fiscală, doar cu bon fiscal nu reprezintă o ilegalitate și cu atât mai puțin, o contravenție.
Agentul constatator redă situația de fapt în mod contradictoriu deoarece reține în procesul verbal faptul că petenta a "livrat marfă fără documente fiscale (factură fiscală)", arătând în continuare că a avut doar bon fiscal, deși bonul fiscal este tot un document fiscal. Pentru a descifra ce a dorit agentul constatator să expună/să sancționeze în procesul verbal trebuie să faci supoziții, deoarece în procesul verbal nu se pot regăsi elementele obiective care descriu fapta presupus contravențională reținută în sarcina subscrisei și cu atât mai puțin elemente care să dea posibilitatea instanței de judecată să stabilească împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei reținute și la evaluarea pagubelor pricinuite.
La fața locului agentul constatator a încheiat, la aceeași dată, separat de procesul verbal de contravenție și un proces verbal în care agentul constatator a menționat în dreptul semnăturii angajatului societății noastre, calitatea acestuia de "reprezentant al societății V. D. SRL", pe care îl contestă și cu privire la care a solicitat de asemenea anularea atât pentru nelegalitate, cât și pentru netemeinicie.
În mod nelegal agentul constatator a atribuit delegatului livrator - angajat al petentei calitatea de reprezentant cu drept de semnătură în numele societății V. D.!
A menționat că alți agenți constatatori, reprezentanți ai autorităților statului roman, susțin în mod constant prin întâmpinări depuse la contestațiile formulate de subscrisa împotriva proceselor verbale de faptul că un conducător auto nu este reprezentant al societății, motiv pentru care, nu poate depune obiecțiuni.
În procesul verbal de contravenție ._ ce formează obiectul prezentei contestații se precizează că nu este de fata contravenientul si nu i se permite delegatului livrator sa depună obiecțiuni. Dacă în procesul verbal de contravenție sus-amintit agentul constatator a menționat că "reprezentantul legal al societății nu este de față", atunci nu există nici o rațiune legală care să permit aceluiași agent constatator ca, în ceea ce privește cel de-al doilea proces verbal încheiat la fața locului să dea dreptul delegatului livrator să semneze în numele și pentru subscrisa societate, la rubrica "reprezentant". I. si ISCTR modifică problematica cu reprezentantul unei societăți după cum considera că le este sau nu avantajos, o activitate specifică mai degrabă celor care încalcă legea si nu celor care încearcă - precum zic - să o apere). Aceeași regulă a fost aplicată de agentul constatator și în privința societății CROSS ALIMENT, care a fost reprezentată la semnarea aceluiași proces verbal de vânzătoarea Paruc G..
Procesul verbal întocmit de agentul constatator odată cu procesul verbal de contravenție prin care se constată situația de fapt nu face parte integrantă din procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._ deoarece în acest procesul verbal nu se face nici o trimitere Ia Procesul verbal în care se descrie presupusa faptă contravențională.
Este evident că procesul verbal întocmit la aceeași dată cu procesul verbal de contravenție nu poate justifica sau susține situația de fapt a cărei descriere este obligatorie potrivit legii, motiv pentru care solicităm respectuos instanței de judecată respingerea acestuia ca probă .
Dispozițiile art. 17 din OG 2/2001 prevăd expres: "Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu."
Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 si art. 17 din OG nr. 2/2001 menționate anterior rezultă cerința ca agentul constatator trebuie să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter. Cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și justețea sancțiunii aplicate.
Textul de lege indicat de agentul constatator ca temei al presupusei fapte contravenționale pentru care am fost sancționați este art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități ilicite, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit acestei dispoziții legale, constituie activități comerciale ilicite și atrag răspunderea contravențională sau penală, după caz, față de cei care le-au săvârșit, efectuarea de acte sau fapte de comerț de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 12/1990 republicată, în cazul în care fapta prevăzută la art. 1 lit. a) din același act normativ a fost săvârșită de persoane juridice, se sancționează, cu amendă de la 6.000 lei la 20.000 lei.
Textul de lege indicat în procesul verbal de contravenție reprezintă cadrul legal general care permite agenților constatatori prevăzuți la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 12/1990 republicată să aplice sancțiuni pentru activitățile ilicite săvârșite împotriva populației. Indicarea acești text legal nu este suficient pentru a constata săvârșirea unei contravenții. Pentru a constata săvârșirea contravenției și a aplica sancțiunea contravențională, agentul constatator este obligat să indice alături de prev. art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 și textul legal din Codul comercial - în prezent abogat și/sau alte legi încălcate de presupusul contravenient în legătură cu actele sau faptele de comerț efectuate pentru care a fost sancționat. Prev. art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990 nu pot constitui singure temeiul de drept în baza căruia o persoană juridică să fie sancționată pentru nerespectarea condițiilor legale privind actele și faptele de comerț pe care le efectuează.
Prezentarea generală, contradictorie și lipsită de conținut a unei presupuse fapta contravenționale, cu privire la care a fost indicat un text de lege inaplicabil, echivalează cu lipsa acesteia și atrage nulitatea procesului-verbal, în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
A menționat că procesul verbal de constatare contravenției . nr._, precum și procesul verbal scris olograf încheiat la aceeași date sunt netemeinice.
A apreciat că a procedat legal, nu a încălcat prevederile legale în vigoare astfel cum se constatată prin procesul verbal de contravenție.
A menționat că efectuează atât activități de comerț cu amănuntul (en detail), cat si comerț cu ridicata (en gros) pentru care folosesc gestiuni separate.
Activitatea comercială a societății se desfășoară prin vânzări en-gros și vânzări en-detail (cu amănuntul). Conform OG 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață noțiunile de mai sus sunt definite astfel:
I. comerțul cu amănuntul - en detail reprezintă o activitate desfășurată de comercianții (profesioniștii) care vând produse, de regulă, direct consumatorilor. În cadrul societății, vânzările en-detail se desfășoară în două modalități:direct, către cumpărătorul ce achiziționează marfa din punctul autorizat existent și cu ridicare imediată a mărfii; în baza unor pre-comenzi, cu transport asumat de subscrisa vânzătoare.
Cele două tipuri de vânzare en-detail (cu amănuntul) desfășurate în cadrul petentei sunt organizate și procedurate distinct, cu respectarea Legii nr. 82/1991 a contabilității, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În cazul vânzării en detail pe bază de pre-comandă legea nu impune obligativitatea emiterii de facturi, încasarea prețului și evidențierea TVA-ului fiind efectuată în baza bonului fiscal (emis de casa de marcat fiscalizată).
II. comerțul cu ridicata - en gros reprezintă o activitate desfășurată de comercianți care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali sau colectivi.
La momentul când a fost întocmit procesul verbal contestat, respectiv la data de 06.08.2013, petenta a livrat către societatea CROSSALIMENT SRL o cantitate de bunuri în cuantum de 937,71 de lei, în baza unor pre-comenzi, cu transport asumat de subscrisa vânzătoare, a căror c/val. am încasat-o cu bonul fiscal nr. 137 din 05.08.2013. De asemenea, pentru aceste produse deținea un centralizator produse pe numele societății care le-a comandant și un Aviz general de însoțire a mărfurilor emis pentru întreaga marfă transportată.
În conformitate cu OMEF NR. 3512/2008 și OMFP nr 2.226/2006 care reglementează documentul "aviz de însoțire al mărfii", în cazul vânzării pe bază de pre-comandă societatea noastră uzitează întocmirea unui singur aviz de expediție cu valoare de document de însoțire a mărfii pe timpul transportului.
În avizul de expediție întocmit de societatea noastră conform uzanței mai sus menționate sunt evidențiate toate mărfurile aferente unui transport, indiferent de modalitatea de livrare: cu factură sau cu bon fiscal.
În legătură situația reținută în procesul verbal de contravenție contestat, a precizat că livrarea de marfă din data de 06.08.2013 efectuată către cumpărătorul ..R.L. reprezintă o vânzare cu amănuntul ( en detail) care impunea din punct de vedere legal numai emiterea unui bon fiscal pentru c/val. mărfii livrate. Obligația de emitere a facturii rezulta doar la momentul la care cumpărătorul solicita emiterea unei facturi pentru marfa vândută pe bază de bon fiscal, fapt care în realitate nu s-a întâmplat.
În fapt, societatea V. D. SRL derulează cu societatea CROSALIMENT SRL atât relații profesionale de comerț cu ridicata (en-gross), cât și de comerț cu amănuntul (en-detail).
Fără a avea în vedere cele două tipologii de relații profesionale derulate cu societatea CROSS ALIMENT, agentul constatator a catalogat fără temei, vânzarea din data de 05.08.2013 urmată de livrarea din data de 06.08.2013 pentru care s-a emis bonul fiscal nr. 137 din 05.08.2013 ca o vânzare cu ridicata (en gross) când în realitate, era o vânzare cu amănuntul (en-detail). Acest tip de comerț - comerțul cu amănuntul presupune ca marfa pe care subscrisa o achiziționez direct de la furnizori/producători să o vând direct către clientul final, care, conform OUG 28/1999, poate fi atât o persoană fizică cât și o persoană juridică.
Art. 1 alin (1) din OUG 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale prevede că: "Agenții economici care efectuează livrări de bunuri cu amănuntul, precum și prestări de servicii direct către populație sunt obligați să utilizeze aparate de marcat electronice fiscale." Iar alin (2) arată că: "Agenții economici prevăzuți la alin. (1), denumiți în continuare utilizatori, au obligația să emită bonuri fiscale cu aparate de marcat electronice fiscale și să le predea clienților. La solicitarea clienților, utilizatorii vor elibera acestora și factură fiscală".
Prevederile OUG 28/1999 trebuie coroborate cu prevederile Codului fiscal care indică prin art. 155 alin (5) - denumit „Facturarea" că regula este că orice persoană impozabilă este obligată să emită o factură către fiecare beneficiar pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate.
Excepția de la regula instituită prin art. 155 alin (5) este prevăzută la articolul 155 alin (9) care arată că: "persoana impozabilă este scutită de obligația emiterii facturii, cu excepția cazului în care beneficiarul solicită factură, în cazul livrărilor de bunuri prin magazinele de comerț cu amănuntul și prestările de servicii către populație, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale conform OUG nr. 29/1999 privind obligația operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscal,
Deoarece comerțul cu amănuntul pe bază de bon fiscal este posibil atât către o persoană fizică cât și către o persoană juridică, arată petenta că a procedat corect fiscal, emițând la data livrării un bon fiscal care îndeplinea condițiile prevăzute de lege, conținând denumirea și codul fiscal ale agentului economic emitent; adresa de la locul de instalare a aparatului de marcat electronic fiscal; logotipul și . ale aparatului; numărul de ordine; data și ora emiterii; denumirea fiecărui bun livrat sau serviciu prestat; prețul sau tariful unitar; cantitatea; valoarea pe fiecare operațiune, inclusiv taxa pe valoarea adăugată, cu indicarea cotei de taxă; valoarea totală a bonului, inclusiv taxa pe valoarea adăugată. În baza bonului fiscal emis pentru orice vânzare cu amănuntul, inclusiv pentru vânzarea ce formează obiectul presupusei fapte contravenționale sancționate prin procesul verbal de contravenție . nr._ societatea declară și plătește taxa pe valoare adăugată înregistrată pe bonul fiscal, precum și impozitul pe profit aferent adaosului comercial rezultat, îndeplinindu-și astfel toate obligațiile fiscale legale.
Dată fiind tipologia vânzării cu amănuntul (en detail), respective încasarea cash la predarea mărfii nu este necesară, în conformitate cu legea și nici utilă din punct de vedere al vânzătorului evidențierea vânzărilor într-o "Fișă de client" întrucât se efectuează o încasare imediată.
A concluzionat că a procedat legal, avea posibilitatea legală a vânzării produselor numai pe bază de bon fiscal în condițiile vânzării cu amănuntul, contrar celor reținute de agentul constatator C. G. în procesul verbal de contravenție care constată netemeinic că "A livrat marfa(...) fără documente legale ( factură fiscală) doar pe bază de bon fiscal".
În continuare, având în vedere cele de mai sus prin care am demonstrate că la data de 06.08.2013 am livrat marfa vândută en detail la data de 05.08.2013, respective faptul că am efectuat comerț cu amănuntul vom arăta mecanismul prin care facem stabilim că livrarea nu s-a făcut în baza contractului de distribuție dintre cele două societăți.
A precizat că, în fapt, conform procedurii uzitate, la data de 05.08.2013 reprezentantul societății CROSALIMENT SRL a comandat telefonic societății V. D. SRL constatator care a oprit delegatul livrator să plece până nu semnează procesul verbal, deși prepusul societății nu avea calitatea necesară de a semna în numele societății și nici măcar cea de martor. De altfel, în mod nelegal, agentul constatator nu a consemnat în acest Proces verbal calitatea (de martor/de contravenient/etc) în care a solicitat agentului livrator să semneze acest document.
Având în vedere legislația fiscală actuală care permite ca o societate cu obiect de activitate comerț cu amănuntul să poată livra bunuri, în regim de casă de comenzi, prin magazinele de comerț cu amănuntul către o persoană juridică, a fost de acord să livreze cumpărătoarei . bază de bon fiscal, marfa comandată.
Nefiind o condiție ad validitatem pentru vânzarea produselor prin magazinele de comerț cu amănuntul subscrisa . calitate de vânzătoare cu amănuntul, nu am obligația legală de a verifica/dovedi că societatea CROSSALIMENT SRL este client final și.
Faptele de comerț ale societății CROSSALIMENT efectuate de aceasta ulterior livrării nu sunt opozabile/imputabile societății V. D. SRL care a livrat marfă pe bază de bon fiscal în cadrul unei vânzări cu amănuntul în regim de casă de comenzi. La momentul transportului mărfurilor cumpărate astfel, nu s-a emis nicio factură fiscală deoarece societatea CROSSALIMENT SRL nu a solicitat acest lucru.
Vânzarea bunurilor cu bon fiscal avantajează societatea V. D. SRL prin faptul că prețul bunurilor vândute este încasat în ziua vânzării, dar majoritatea comenzilor subscrisei societăți se fac în baza contractului de distribuție încheiat cu fiecare client în parte, en gros, pe bază de factură fiscal, existând o perioadă de scadență a facturii de 14 zile. Faptul că ocazional s-au făcut vânzări către persoane juridice, pe bază de bon fiscal, prin magazinul de comerț cu amănuntul, în afara contractului de distribuție, cunoscând că aceste persoane nu vor comercializa produsele, nu poate fi considerată o activitate de comerț cu ridicata.
Având în vedere aceste precizări, a considerat că agentul constatator nu a apreciat corect faptele și conținutul actelor reținute, stabilind o situație de fapt care nu concordă cu situația reală interpretată în mod obiectiv.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Intimatul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Analizând prioritar, prin prisma dispozițiilor art. 248 alin. 1 C.proc.civ. excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție contestat, petenta a fost sancționată contravențional pentru că a livrat bunuri fără factură fiscală.
Instanța apreciază că rațiunea sancționării petentei constă în neîndeplinirea obligațiilor acesteia de a emite factură fiscală.
Contravenția reținută în sarcina petentei, nu se poate săvârși decât la sediul acesteia, deoarece inacțiunea se săvârșește la locul unde ar fi trebuit să se săvârșească inacțiunea.
Din mențiunile procesului-verbal reiese că sediul petentei este în .. 295, județul Ialomița.
Din dispozițiile art. 32 alin.2 din O.G.nr.2/2001 rezultă că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se soluționează de judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, fără a avea relevanță, sub aspectul competenței, locul unde a fost constatată.
Față de caracterul absolut al normelor de competență teritorială, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., instanța urmează a admite excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declina competența soluționării prezentei plângeri în favoarea judecătoriei Slobozia, în a cărei circumscripție teritorială s-a săvârșit fapta reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Călărași, invocată din oficiu.
Declină competența soluționării plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. V. D. S.R.L. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, dresat la data de 06.08.2013 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. CĂLĂRAȘI, în favoarea Judecătoriei Slobozia, jud. Ialomița.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 01.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. I. B. I.
Red.A.I.
Tehnored. B.I.
Expl.3/19.12.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2124/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2003/2013. Judecătoria... → |
|---|
