Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2493/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2493/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 26-09-2014 în dosarul nr. 4306/202/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Sentința civilă nr. 2493
Ședința Camerei de consiliu din 26.09.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. N.
GREFIER D. C-tina M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. E. S.A. în contradictoriu cu pârâtul G. F., având ca obiect cerere de valoare redusă.
Fără citare părți.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, evidențiindu-se părțile, obiectul cauzei, procedura de citare, după care:
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 1027 rap. la art. 107 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză.
În temeiul art. 258 alin. 1 C.pr.civ., încuviințează pentru reclamantă proba cu înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, proba fiind admisibilă și putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța, în temeiul art. 244 C.proc.civ., declară terminată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de chemare în judecată reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2014 sub nr._ reclamanta S.C. E. S.A. –Sucursala Călărași cu sediul în Călărași, ., ., CUI_, J_ a chemat în judecată pe pârâtul G. F., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 942,54 lei reprezentând debit principal și la plata sumei de 206,78 lei reprezentând majorări de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat la data de 15.07.2008 un contract de prestări servicii cu pârâtul, acesta nerespectându-și obligația contractuală de a achita contravaloarea facturilor menționate anterior.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1025 – 1032 C. proc. civ.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a depus, în copie, contractul de furnizare a apei potabile nr. 5177 încheiat la data de 15.07.2008, borderou cu facturile neachitate, fișa totală a pârâtului și facturile neachitate.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei.
Deși i-au fost comunicate cererea de chemare în judecată și formularul de răspuns, pârâta nu a completat formularul menționat și nu a depus întâmpinare,
Instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 15.07.2008, părțile au încheiat un contract de prestări servicii (f.15-20) având ca obiect furnizarea apei potabile și servicii de canalizare.
Totodată, instanța reține că, în temeiul art. 14 din contractul menționat, pârâtul G. F. și-a asumat obligația de achita contravaloarea facturile emise de societatea reclamantă.
Din interpretarea art. 14 alin. 2 din contractul încheiat, instanța constată și că pârâtul deși și-a asumat obligația ca, în măsura în care nu va achita contravaloarea facturilor în termen de 15 zile de la care aceasta devine scadentă, să fie obligat la achitarea unor penalități de întârziere.
În baza contractului menționat reclamanta a emis facturile fiscale anexate prezentei cereri de chemare în judecată.
Instanța observă că raporturile contractuale dintre părți au luat naștere înainte de . Noului Cod Civil. Prin urmare, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, litigiile privind executarea raporturilor contractuale sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1864.
În drept, potrivit art. 969 Cod civil, contractul valabil încheiat reprezintă legea părților, neexecutarea acestuia antrenând răspunderea contractuală a părții care nu și-a executat din culpă obligațiile contractuale.
Instanța reține regula potrivit căreia, în materia obligațiilor de rezultat, sarcina probei se împarte între creditor și debitor, în sensul că, după ce primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii executării acesteia.
Totodată, instanța reține, din economia dispozițiilor art. 1082 cod civil că, în materia răspunderii civile contractuale, în măsura în care creditorul face dovada existenței creanței, respectiv a obligației de plată, debitorul este prezumat în culpă cu privire la neexecutarea obligației, atâta vreme cât nu dovedește executarea sau imposibilitatea de executare datorată cazului fortuit sau forței majore.
Instanța constată că pârâtul nu și-a asumat obligația de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciilor de care a beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor, așa cum rezultă din art. 14 alin. 1 din contractul încheiat de părți.
Prin urmare, din coroborarea probelor administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a dovedit existența unei obligații de plată în sarcina pârâtului, iar acesta nu a răsturnat prezumția de culpă ce s-a născut în sarcina sa, neadministrând nicio probă în acest sens.
Instanța consideră că reclamanta a făcut dovada neîndeplinirii de către pârât a unei obligații contractuale asumate de acesta, că datorită neîndeplinirii respectivei obligații i s-a produs un prejudiciu, între neîndeplinirea obligațiilor contractuale și prejudiciul produs existând legătură de cauzalitate.
În consecință, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 942,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 28.12.2011 – 27.02.2014.
Totodată, instanța apreciază că părțile au inserat în contractul încheiat, prin art. 14 alin. 2, o clauză penală prin care au stabilit anticipat echivalentul prejudiciului suferit de reclamantă în ipoteza executării cu întârziere a obligației asumate de către pârâtă.
Cum pârâtul nu și-a respectat obligația de a achita contravaloarea facturilor emise, instanța apreciază că reclamanta, a solicitat, în mod întemeiat, obligarea acestuia la plata de majorărilor de întârziere.
De asemenea, instanța, având în vedere centralizatorul depus la dosar (f. 10), precum și dispozițiile art. 14 alin. 2 din contract, constată că reclamanta a calculat în mod corect cuantumul majorărilor de întârziere. Astfel, instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 206,78 lei reprezentând contravaloarea majorărilor de întârziere calculate.
În concluzie, instanța va admite cererea de chemare în judecată și îl va obliga pe pârât la plata sumei de 942,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 28.12.2011 – 27.02.2014 și la plata sumei de 206,78 lei reprezentând majorări de întârziere.
Totodată, instanța, în temeiul art. 1031 rap. la art. 451 C.proc.civ, îl va obliga pe pârât, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. E. S.A. – Sucursala Călărași cu sediul în Călărași, ., ., CUI_, J_ ,în contradictoriu cu pârâtul G. F., domiciliat în Călărași, ., .. 1, ., CNP_.
Obligă pârâtul la plata sumei de 942,54 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 28.12.2011 – 27.02.2014 și la plata sumei de 206,78 lei reprezentând majorări de întârziere.
Obligă pârâtul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel se va depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2014.
Președinte, Grefier,
N. R. MihaiMarin D. C-tina
Red. N.R./Dact. M.D./Ex.4/02.10.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2659/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2763/2014.... → |
|---|
