Plângere contravenţională. Sentința nr. 2763/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2763/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 3533/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI – JUDEȚUL CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.2763
Ședința publică de la 14 octombrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – N. L. P.
GREFIER - Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul S. N. în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Poliția mun. Călărași la data de 11.05.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat petentul personal, se legitimează cu CI . nr._, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită conform art. 157 și urm. Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Petentul depune copie de pe certificatul de naștere al minorului S. R.-L..
Instanța, considerându-se lămurită, închide cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul, având cuvântul, solicită în raport cu probele administrate în cauză, admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului–verbal de contravenție.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea având ca obiect plângere contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2014 sub nr._, petentul S. N. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Poliția mun. Călărași la data de 11.05.2014, criticându-l pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei pentru faptul că ar fi proferat injurii și expresii jignitoare, provocând indignarea cetățenilor.
Petentul a arătat că nu este vinovat de contravenția imputată și a descris împrejurările în care a avut loc sancționarea sa. A arătat că la data de 11.05.2014, s-a aflat împreună cu martora D. F. în Parcul Florilor din mun. Călărași și cu fetița acesteia, iar la apariția unei persoane de sex masculin, martora i-a solicitat să părăsească împreună parcul.
A mai arătat că în drum spre autoturism, persoana de sex masculin i-a abordat, încercând să vorbească cu fetița și l-a întrebat pe petent cine este.
Petentul a susținut că discuția cu acesta a fost sumară și că s-a urcat în autoturism împreună cu martora fără a mai purta niciun fel de dialog. Conform susținerilor sale, după ce a părăsit parcul, martora i-a relatat că persoana care i-a abordat este fostul său soț, iar după primirea procesului-verbal a constatat că aceeași persoană a semnat procesul-verbal în calitate de martor asistent.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe prevederile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În susținerea considerentelor plângerii, petentul a atașat acesteia copii de pe procesului-verbal de contravenție . nr._ și de pe plicul în care i-a fost comunicat procesul-verbal. A solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu declarația martorei D. F..
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare a reluat situația de fapt consemnată și textele legale în baza cărora fost sancționat petentul.
A arătat că procesul-verbal atacat întrunește condițiile de legalitate prev. de art. 16-17 din OG 2/2001 și că petentul înfățișează o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal. Nu a combătut niciuna dintre susținerile petentului din plângere.
Intimatul a susținut că agentul constatator a realizat o individualizare corectă a sancțiunii, aplicând amenda minimă prevăzută de lege.
În drept, a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.
În susținere, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, dar nu a depus niciun înscris la dosar și nici nu a indicat înscrisuri pentru a fi administrate.
La primul termen de judecată instanța a admis pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială. A dispus suplimentarea probatoriului propus de părți, depunerea la dosarul cauzei a probelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal și citarea martorului asistent la întocmirea procesului-verbal.
După audierea martorei propuse de petent (f.21), pentru dovedirea susținerilor privind relația dintre martoră și martorul asistent S. I., instanța a pus în vedere petentului să depună înscrisuri în dovedirea afirmațiilor sale.
Martorul asistent la întocmirea procesului-verbal, legal citat, nu s-a prezentat în fața instanței pentru a depune mărturie.
La solicitarea instanței privind depunerea probelor care au stat la baza întocmirii procesului-verbal atacat, intimatul a depus doar copia exemplarului 1 al procesului-verbal (f.29,30).
Petentul a depus la dosarul cauzei un certificat de naștere (f.32) din care rezultă că minora este fiica martorei audiate în cauză și a martorului asistent la întocmirea procesului-verbal atacat.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Poliția mun. Călărași la data de 11.05.2014, s-a constatat săvârșirea de către petentul S. N., a contravenției prev. de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991, constând în aceea că la data de 11.05.2014, ora 18.20, aflându-se în Parcul Florilor de pe .. Călărași, a proferat în public cuvinte și expresii jignitoare, producând indignarea cetățenilor din apropierea lui.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea contravențională cu amendă în sumă de 200 lei.
Procesul-verbal nu cuprinde obiecțiunile petentului și nu este semnat de acesta. Agentul constatator a înscris în rubrica special destinată datele de identitate ale unui martorului asistent S. I., care a semnat procesul-verbal.
Agentul constatator nu a indicat un motiv al nesemnării actului de constatare de către petent, dintre cele trei motive posibile fiind tăiat doar cel referitor la refuzul petentului de a semna actul.
Întrucât martora audiată în cauză a arătat că la momentul incidentului în Parcul Florilor nu se afla niciun agent de poliție, iar intimatul nu a susținut și dovedit faptul că agentul constatator ar fi fost de față la săvârșirea presupusei fapte contravenționale, instanța va reține că faptele imputate petentului nu au fost percepute direct de agentul constatator.
Având în vedere și faptul că agentul constatator nu a indicat expres în procesul-verbal persoanele care ar fi fost de față și și-ar fi exprimat indignarea, precum și faptul că intimatul, la solicitarea expresă a instanței în acest sens, nu a depus nicio dovadă că agentul constatator ar fi efectuat vreun act de cercetare a faptei imputate petentului, instanța constată că nu se poate stabili pe ce cale s-a sesizat agentul constatator cu privire la proferarea de către petent a unor injurii și expresii jignitoare.
Față de aceste motive, se constată că este credibilă afirmația petentului că sesizarea ar fi fost făcută de aceeași persoană care a semnat și în calitate de martor asistent.
Din declarația martorei D. F. instanța reține că aceasta a susținut că în împrejurarea descrisă în procesul-verbal, petentul nu a adresat injurii sau cuvinte jignitoare celeilalte persoane.
Coroborând declarația martorei cu mențiunile din certificatul de naștere, se constată că această persoană nu are o poziție independentă față de fapta imputată petentului, acesta având un copil minor împreună cu martora care era împreună cu petentul la momentul săvârșirii presupusei fapte contravenționale.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
În urma verificării din oficiu a procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Poliția mun. Călărași la data de 11.05.2014, sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16 și 17 din OG 2/2001.
De asemenea, instanța constată că procesul-verbal a fost întocmit de organul competent, un ofițer de poliție aflat în exercițiul funcțiunii, fiind astfel respectate prevederile art. 6 din Legea 61/1991.
Din analiza conținutului procesului-verbal, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a contravenției, iar sancțiunea aplicată a fost stabilită în limitele prevăzute de textul legal indicat în procesul-verbal.
Având în vedere motivele prezentate, instanța constată că procesul-verbal de aplicare a contravenției a fost legal întocmit.
Ca act administrativ întocmit de organul competent aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor legal întocmit se bucură de o prezumție de veridicitate, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.proc.civ.
Totuși, existența unei prezumții de veridicitate a constatărilor cuprinse în procesul-verbal este supusă din punct de vedere procedural prevederilor art. 329 C.pr.civ. și trebuie să rezulte din împrejurări care dau naștere unei probabilități de existență a faptului pretins. În cazul procesului-verbal de constatare a contravenției, reținerea prezumției de temeinicie a procesului-verbal se întemeiază pe competența profesională a agentului constatator și pe independența administrativă a acestuia, dar presupune ca agentul constatator să fi perceput prin propriile simțuri faptele imputate persoanei acuzate de săvârșirea unei contravenții. În caz contrar, prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu funcționează, agentul constatator fiind obligat să producă probe în privința existenței faptei imputate, probe ce urmează a fi administrate nemijlocit în fața instanței învestite cu judecarea plângerii.
În acest sens, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO în cauzele împotriva României. Astfel, în motivarea deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. împotriva României, Curtea face o diferențiere netă între situația din speța analizată și cea din cauza A. împotriva României. Astfel, spre deosebire de situația din cauza A. împotriva României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea de către o instanță internă a unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, aceasta fiindu-i adusă la cunoștință de terți interesați, în cauza I. P. împotriva României, Curtea admite existența unei prezumții de legalitate și temeinicie în condițiile în care agentul constatator a perceput direct, prin propriile simțuri, faptele imputate persoanei sancționate.
Analizând situația din cauza de față, instanța constată că agentul constatator nu a perceput prin propriile simțuri fapta imputată petentului, ci a stabilit situația de fapt reținută în procesul-verbal pe baza declarațiilor persoanei prezumtiv vătămate prin fapta petentului, dând relevanță probatorie doar susținerilor celeilalte persoane, fără a administra alte probe prin care să stabilească vinovăția petentului. Având în vedere situația de fapt din speță, instanța constată că simpla plângere adresată agentului constatator de numitul S. I., mai ales în condițiile în care instanța nu a avut posibilitatea să audieze această persoană, iar din probele administrate a rezultat un interes al acestuia în sancționarea petentului, nu poate fi privită ca o probă obiectivă, astfel că ne găsim într-o situație similară celei din cauza A. contra României.
Mai mult decât atât, prin declarația martorei audiate, petentul a adus în fața instanței probe care infirmă temeinicia situației de fapt reținute în procesul-verbal.
În condițiile expuse, prezumția de temeinicie a procesului-verbal nu funcționează, astfel încât agentul constatator trebuia și putea să administreze alte probe în sensul celor reținute, fiind necesar ca aceste probe să fie prezentate și în fața instanței de judecată.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a avut în vedere faptul că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, ținând cont de caracterul punitiv al sancțiunii amenzii contravenționale și de cuantumul acesteia, fapta imputată petentului are caracterul unei acuzații în materie penală, astfel încât acesta beneficiază de garanția prezumției de nevinovăție, sarcina probei vinovăției petentului revenind intimatului.
În consecință, instanța constată că intimatul nu a dovedit prin probe concludente faptul că petentul ar fi proferat cuvinte și expresii jignitoare care ar fi produs indignarea unor persoane, astfel încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției imputate petentului.
Pentru motivele anterior menționate, instanța constată că procesul-verbal este neîntemeiat cu privire la constatarea și sancționarea contravenției prev. de 2 pct. 1 din Legea 61/1991, urmând să se dispună anularea acestuia și exonerarea petentului de la plata amenzii contravenționale în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul S. N., CNP-_, cu domiciliul în Călărași, ., jud.Călărași, în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași.
Anulează procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Poliția mun. Călărași la data de 11.05.2014.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red.N.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/azi 30.10.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2493/2014. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3309/2014. Judecătoria... → |
|---|
