Plângere contravenţională. Sentința nr. 2884/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2884/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 5076/202/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 2884
Ședința publică de la 21 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE –N. L. P.
GREFIER-Ș. J.
Pe rol judecarea cauzei civile privind plângerea contravențională formulată de petentul G. N.-M., împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/29.07.2014, întocmit de intimatul I.P.J. Călărași.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru petent av.I. C., în temeiul împuternicirii avocațiale nr._/2014 și martorul A. G., propus de petent, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează părțile și obiectul cauzei, după care;
Conform art.321 C.pr.civ. instanța procedează la audierea martorului A. G., propus de petent, declarația dată fiind tehnoredactată și atașată la dosar.
La interpelarea instanței, av.I. C. pentru petent precizează că nu mai are alte probe de administrat în cauză.
Conform art. 244 și 392 C.pr.civ. socotindu-se lămurită, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri pe fondul cauzei.
Av.I. C. pentru petent, solicită admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost formulată, urmând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de constatare a contravenției.
Din întreg material probator administrat în cauză rezultă că petentul se afla pe calea ferată când au început semnalele acustice și luminoase, fiind nevoit să-și continue traversarea căii ferate.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept instanța, conform art. 394 C.pr.civ., dispune închiderea dezbaterilor și rămâne în pronunțare pe fondul cauzei.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 01.08.2014 sub nr._, petentul G. N.-M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 29.07.2014 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 29.07.2014 conducea autospeciala marca DAF cu nr. de înmatriculare_ și se deplasa din direcția Slobozia către Drajna când, la trecerea peste calea ferată prevăzută cu barieră, a fost surprins de semnalul acustic al barierei în timp ce se afla cu roțile din față pe calea ferată.
Petentul a susținut că la momentul la care a pornit semnalul se afla deja angajat în traversare, iar agentul feroviar i-a făcut semn să treacă întrucât se afla sub barieră.
Petentul a arătat că deplasarea se făcea în coloană, cu viteză redusă și nu ar fi avut unde să dea cu spatele în momentul în care s-a activat sistemul de semnalizare al barierei.
Invocând prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, petentul a arătat în esență că sancțiunea aplicată este atât nelegală, cât și disproporționată față de circumstanțele în care a fost săvârșită.
A mai arătat că procesul-verbal atacat conține inadvertențe și ștersături fără a preciza care sunt acestea și că situația de fapt este descrisă sumar, aspecte prin care se încalcă prevederile art. 16 alin. 1 din OG 2/2001.
În completarea plângerii, petentul a citat practică judiciară referitoare la reținerea prezumției de nevinovăție în cazul faptelor contravenționale.
În drept a invocat prevederile art. 5 alin. 2 lit. a, art. 25 alin. 2, art. 31 alin. 1 și art. 32 din OG 2/2001, art. 186 și 583 C.pr.civ.
În susținerea plângerii, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. A indicat datele de identitate și domiciliul martorului și a atașat plângerii copii de pe procesul-verbal atacat, dovada de circulație . nr._, cartea sa de identitate și cartea de identitate a martorului. A solicitat să se emită adresă către intimat pentru a se depune înregistrarea video, buletin de verificare metrologică și dovada omologării aparatului cu care a fost înregistrată fapta.
Cererea a fost legal timbrată.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii.
În motivarea întâmpinării, intimatul a reluat descrierea faptei contravenționale și textele legale în baza cărora a fost sancționat petentul și a arătat că fapta a fost înregistrată video.
A mai arătat că procesul-verbal este legal întocmit, cu respectarea cerințelor prev. de art. 16-17 din OG 2/2001 și că sunt corect indicate fapta săvârșită și încadrarea juridică a acesteia.
În drept a invocat prevederile art. 205 C.pr.civ.
La întâmpinare au fost atașate istoricul abaterilor petentului de la normele legale care reglementează traficul rutier, planșa foto și înregistrare video.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat suplimentar față de plângere că planșa foto depusă de intimat dovedește că autospeciala pe care o conducea a traversat calea ferată în timp ce barierele erau ridicate și că în spatele acesteia circula un autoturism marca L. și, prin aceasta, susține varianta petentului privitoare la fapta imputată.
Petentul și-a întemeiat răspunsul la întâmpinare pe prevederile art. 150 C.pr.civ.
Instanța a admis la pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială pentru petent și proba video pentru intimat. Nu a emis adresă către intimat pentru depunerea actelor solicitate de petent întrucât verificarea metrologică și omologarea aparatului radar nu sunt relevante în privința altor contravenții în afara celor referitoare la regimul de viteză.
La termenul din 30.09.2014, instanța a procedat la vizionarea înregistrării video în prezența avocatului petentului, iar la termenul din 21.10.2014 a audiat martorul propus de petent, declarația acestuia fiind tehnoredactată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
În concluziile pe fondul cauzei, petentul, prin avocat a arătat că înțelege să renunțe la capătul de cerere privind cheltuielile judiciare, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 29.07.2014 s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției constând în încălcarea prev. de art. 138 alin. 1 lit. b din H.G. 1391/2006, faptă sancționată de art. 102 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că la data de 29.07.2014, ora 17.02, a condus autocisterna marca DAF cu nr. de înmatriculare_ pe DN21 în localitatea Drajna și la trecerea la nivel cu calea ferată prevăzută cu semibariere nu a respectat indicația semnalelor, traversând calea ferată în timp ce semibarierele erau în coborâre.
În completarea situației de fapt reținute, agentul constatator a arătat că fapta petentului a fost fixată prin înregistrare video cu camera video atașată aparatului radar . 226.
Prin același proces-verbal i-a fost aplicată petentului sancțiunea principală cu amenda în cuantum de 810 lei și sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o durată de 90 zile.
Petentul a semnat procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii în rubrica destinată luării la cunoștință, iar agentul constatator a consemnat obiecțiunile petentului în sensul că se afla pe calea ferată când au coborât barierele.
Din declarația martorului audiat în cauză, instanța reține că acesta a fost trezit din somn la momentul la care autovehiculul condus de petent se balansa și că a auzit concomitent semnalele acustice ale sistemului de bariere. De asemenea, se reține că la același moment o persoană din cadrul personalului căii ferate îi făcea semn petentului să traverseze.
Analizând proba video administrată în cauză, instanța constată că nu se poate stabili cu precizie momentul la care au pornit semnalele luminoase ale căii ferate întrucât prin cadrul camerei de filmat se deplasa un autotren care maschează stâlpul pe care se aflau aceste semnale.
Ceea ce se poate stabili cu precizie este faptul că înainte de trecerea prin cadru a autotrenului, semnalele luminoase nu indicau culoarea roșie, iar după trecerea acestuia semnalele luminoase de culoare roșie se aflau în funcțiune, ceea ce conduce la concluzia că aceste semnale au pornit în timp ce autotrenul se afla între camera video și stâlpul pe care sunt montate semnalele luminoase.
Analizând înregistrarea secvență cu secvență după acest moment, la sec.9 de pe înregistrare se constată că după trecerea prin cadru a autotrenului, semnalele luminoase de culoare roșie funcționau, iar autocisterna condusă de petent se afla în imediata proximitate liniei ce unește punctul în care se află semibariera de culoare roșie/ albă de pe sensul de mers Slobozia Călărași și stâlpul de culoare galbenă/neagră de pe cealaltă parte a drumului, dar dincolo de această linie față de calea ferată. Continuând rularea înregistrării, se constată că autocisterna intră în balansul caracteristic traversării căii ferate în timp ce semnalele luminoase se aflau deja în funcțiune de aproximativ două secunde.
Față de această constatare obiectivă, având în vedere faptul că martorul a arătat că dormea înainte de a traversa calea ferată și că percepțiile subiective ale acestuia puteau fi denaturate de starea acestuia și de intervalul scurt în care s-au petrecut evenimentele, instanța urmează să înlăture susținerea acestuia în sensul că la momentul pornirii semnalului acustic autoturismul se balansa.
Petentul nu a negat că a condus autovehiculul indicat în procesul-verbal la momentul săvârșirii faptei.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Ca act administrativ întocmit de organul competent, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor se bucură de o prezumție de validitate și temeinicie rezultând din competența legală și profesională a agentului constatator, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii, sarcina probei revenind petentului, în condițiile art. 249 C.pr.civ.
Existența unei prezumții de validitate a procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale nu intră de plano în contradicție cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sau cu prezumția de nevinovăție rezultată din caracterul penal al acuzațiilor în materie contravențională, caracter rezultat dintr-o jurisprudență constantă a acestei instanțe. În acest sens, spre deosebire de situația din cauza A. contra României, în care Curtea a sancționat statul român pentru reținerea unei astfel de prezumții în cazul în care agentul constatator nu a constatat direct săvârșirea faptei, conform deciziei de inadmisibilitate din cauza I. P. contra României, analizând o speță asemănătoare celei de față, Curtea a arătat că existența prezumției de validitate a procesului-verbal de contravenție nu este incompatibilă cu Convenția, atât timp cât contravenientul are posibilitatea de a solicita probe în dovedirea nevinovăției sale. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat la punctul 30 din decizia de inadmisibilitate anterior menționată (Decizia cu privire la admisibilitatea cererii nr._/04 prezentată de I. P. împotriva României) „Curtea reiterează că a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteptaseră ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile”.
Aplicabilitatea prezumției de legalitate și temeinicie presupune cu necesitate existența prealabilă a unui proces-verbal de constatare a contravenției, încheiat cu stricta respectare a prevederilor legale și cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de lege.
Verificând procesul-verbal de contravenție . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 29.07.2014 sub aspectul condițiilor de formă, instanța constată că acesta este legal întocmit, respectând prevederile art. 16-17 din OG 2/2001, art. 109 din OG 195/2002 și art. 180 din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, aprobat prin HG 1391/2006.
De asemenea, instanța constată că situația de fapt reținută de agentul constatator corespunde cu prevederile legale indicate pentru încadrarea juridică a acesteia, iar sancțiunile aplicate au fost stabilite în conformitate cu textele legale indicate în procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale.
Analizând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul, cu toate că a contestat faptul că a săvârșit contravenția imputată, nu a reușit prin probele administrate să dovedească o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal.
Astfel, întrucât agentul constatator s-a aflat la momentul faptei și a perceput direct atât momentul în care au pornit semnalele acustice și luminoase, cât și momentul la care autovehiculul condus de petent a pătruns în zona de protecție a căii ferate delimitată de bariere, instanța, având în vedere prevederile art. 329 C.pr.civ. și calificarea de agent de poliție rutieră a acestuia, constată că situația de fapt consemnată în procesul-verbal se bucură de o prezumție de temeinicie. Întrucât instanța a admis și administrat toate probele propuse de petent care prezentau o minimă relevanță pentru justa soluționare a cauzei, această prezumție nu afectează în niciun fel drepturile petentului garantate de art. 6 – penal din Convenție și dezvoltate în jurisprudența CEDO.
Din probele administrate, astfel cum au fost ele analizate și coroborate anterior, a rezultat că la momentul pornirii semnalelor acustice și luminoase, autovehiculul condus de petent se afla în zona barierei, dar înainte de aceasta, pe sensul de mers dinspre Slobozia și că acest autovehicul a intrat în zona căii ferate delimitată de bariere după . semnalelor.
În consecință, instanța constată că probele administrate susțin situația de fapt reținută în procesul-verbal atacat, astfel că procesul-verbal a fost nu numai legal, dar și temeinic întocmit.
Pentru existența contravenției nu prezintă nicio relevanță faptul că un salariat al operatorului de cale ferată i-a făcut petentului semn să treacă, având în vedere faptul că potrivit legislației rutiere, pe care petentul, în calitate de conducător auto, avea obligația să o cunoască, nu există nicio prevedere legală conform căreia semnalele angajaților de la calea ferată, sau chiar cele ale agenților de poliție rutieră, să prevaleze asupra semnalizării rutiere la trecerea la nivel cu calea ferată. Mai mult decât atât, având în vedere aspectele reținute referitor la credibilitatea declarației martorului, nu există nicio dovadă că angajatul operatorului rețelei de cale ferată i-a făcut semn petentului înainte ca acesta să se angajeze în traversare, sau i-a făcut semn să degajeze zona după ce acesta a intrat în zona căii ferate pentru a înlătura starea de pericol produsă prin prezența autocisternei pe calea ferată.
Având în vedere motivele expuse, instanța constată că petentul nu a respectat obligația instituită în sarcina sa de prevederile art. 138 alin. 1 lit. b și alin. 2 din HG 1391/2006 pe care putea și trebuia să o respecte, astfel că se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.
Cu privire la individualizarea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal, conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.” Din formularea textului de lege rezultă că instanța, după ce a verificat legalitatea și temeinicia procesului-verbal are posibilitatea ca, în funcție de criteriile prevăzute de lege, să reindividualizeze sancțiunile aplicate.
Pentru a reindividualiza sancțiunile aplicate, instanța trebuie să țină cont de criteriile prev. de art. 21 alin. 3 din OG 2/2001, care statuează „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”, dar și de cele prev. de art. 5 alin. 5 și 6 din OG 2/2001, conform cărora „Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.”
Cu referire la situația de fapt din speță, sub aspectul circumstanțelor referitoare la faptă, instanța reține că petentul a avut puțin timp pentru a reacționa după pornirea semnalelor acustice și luminoase și că acesta circula în coloană cu viteză mică. De asemenea, instanța va avea în vedere și faptul că prin fapta sa petentul nu a creat o stare de pericol imediat pentru siguranța traficului rutier și feroviar, acesta traversând calea ferată înainte ca barierele să fie coborâte complet.
Față de aceste considerente, instanța constată că atât vinovăția petentului, cât și gravitatea faptei sunt diminuate față de cele avute în vedere de norma de incriminare. Luând în considerare și faptul că petentul este conducător auto profesionist și că își câștigă în acest mod mijloacele de existență, instanța consideră că este excesivă aplicarea, pe lângă sancțiunea principală a amenzii, și a unei sancțiuni complementare constând în suspendarea dreptului de a conduce autovehicule.
Totuși, sub raportul circumstanțelor personale, întrucât din istoricul abaterilor depus de intimat rezultă că petentul a mai fost sancționat anterior pentru încălcări ale regimului circulației rutiere, instanța constată că nu este oportună înlocuirea tuturor sancțiunilor aplicate cu sancțiunea constând în „Avertisment”, astfel încât, pentru responsabilizarea petentului și îndeplinirea rolului preventiv-educativ al sancțiunilor contravenționale, urmează să mențină sancțiunea cu amenda aplicată petentului prin procesul-verbal atacat.
Pentru motivele expuse, instanța urmează să admită în parte plângerea petentului și să înlăture sancțiunea complementară aplicată prin procesul-verbal CP nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 29.07.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul G. N.-M., CNP__9, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat C. I., cu sediul în București, ..14, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., jud.Călărași.
Menține procesul-verbal . nr._ dresat de un agent constatator din cadrul I. Călărași – Serviciul Rutier la data de 29.07.2014 sub aspectul constatării contravenției constând în încălcarea prevederilor art. 138 alin. 1 lit. b din HG 1391/2006 și sub aspectul aplicării sancțiunii principale cu amenda contravențională în cuantum de 810 lei stabilită conform art. 102 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002.
Înlătură sancțiunea complementară constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 zile.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Călărași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. L. P. Ș. J.
Red. N.L.P.
Tehnored.Ș.J.
Ex.5/07.11.2014
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2886/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1843/2014.... → |
|---|
