Rezoluţiune contract. Sentința nr. 395/2014. Judecătoria CĂLĂRAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 395/2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAŞI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 143/202/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CĂLĂRAȘI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 395
Ședința publică din data de 07.02.2014
Instanța instituită din:
PREȘEDINTE - V. O.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află judecarea cauzei civile, având ca obiect rezoluțiune contract formulată de reclamanții M. A. și M. C. în contradictoriu cu pârâții N. V. și N. I..
Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 05.02.2014 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru ca pârâții să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 07.02.2014, iar în urma deliberărilor avute a pronunțat următoarea soluție ;
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 11.01.2012 și înregistrată sub nr._ reclamanții M. A. si M. C., domiciliați în Călărași, ., .. B, ., au chemat în judecată pe pârâții N. V., N. G., N. M., N. A. F., N. A. V. și N. I., toți domiciliați în . Călărași, pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea acestora la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de arvună și a dobânzii legale, ca urmare a neperfectării contractului de vânzare cumpărare, prin neexecutarea obligațiilor care le reveneau în baza antecontractului de vânzare cumpărare autentificat de BNP M. I. A. cu nr. 2831 încheiat la data de 24.07.2007;
- obligarea pârâților la restituirea sumei de 2128 lei, conform raportului de expertiză imobiliară efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei Călărași;
- obligarea pârâților la plata sumei de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul ce urma să fie vândut,
- plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanți au arătat că în baza antecontractului de vânzare - cumpărare, încheiat sub nr. 2831/24.07.2007 la BNP M. A., pârâții N. V. și N. I. ( decedat ) s-au obligat să le vândă imobilul situat în comuna C. V., . Călărași, compus din suprafața de teren de 2000 m.p. loc de casă și o construcție din chirpici acoperită cu țiglă, formată din 3 camere, stabilindu-se prețul de vânzare de 20.000 lei.
Arătând că la data încheierii antecontractului s-a plătit suma de 10.000 lei, cu titlu de arvună, urmând ca la data de 24.09.2007 să achite și diferența, ce reprezenta perfectarea vânzării-cumpărării, însă cu banii primiți de la ei, pârâții au finalizat cartea funciară și practic au refuzat perfectarea vânzării-cumpărării, solicitând o sumă mult mai mare de bani pentru perfectarea vânzării.
Totodată arată că la acea dată au intrat în posesia și folosința imobilului, locuind circa o lună cu pârâții, după care începând lucrările de renovare si consolidare a imobilului, aceștia au plecat la un alt imobil în localitate, îmbunătățiri ce au fost făcute cu acordul expres al acestora, având menirea să consolideze clădirea si să o facă practic propice pentru a fi locuită și în același timp pentru a-i mări considerabil valoarea economică și prețul de piață. În calitate de constructori de bună credință, aceste îmbunătățiri de strictă necesitate au presupus o cheltuială considerabilă și aveau menirea să le asigure o locuință confortabilă în condițiile în care în imobilul vechi nu se putea locui, considerând că până la data când se va perfecta actul puteau fi finalizate.
Au arătat că îmbunătățirile au constat în: turnat fundație în condițiile în care imobilul nu avea fundație, armat clădirea cu plasă de B. atât pe interior cât si pe exterior, placat termoexterior, stâlpi de susținere cu armătură, turnat sapă în cele trei camere și hol, placat cu regips tavanele, parchet în două camere, faianță și gresie în bucătărie si hol, introdus apă curentă, schimbat instalația electrică cu alta nouă de cupru, refăcut coșul de fum, reparat acoperișul, turnat trotuare, acoperită bucătăria cu tablă cutată zincată, cumpărat chiuveta, uși de termopan.
După refuzul pârâților de a perfecta vânzarea-cumpărarea, a urmat acționarea lor în judecată pentru rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare,obligarea lor de a lăsa în deplină proprietate și posesie imobilului și obligarea la plata unei sume de 20.000 lei reprezentând contravaloarea daunelor provocate imobilului, concretizată în dosarul nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 491/21.02.2008 și prin care s-a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că i-a obligat să lase în deplină proprietate și posesie imobilul, respingându-se cererea de rezilierea antecontractului și de plata daunelor.
Au arătat că la data de 30.03.2009 s-a dispus executarea sentința civilă nr. 491/21.02.2008 fiind obligați să lase în deplină proprietate imobilul si terenul aferent. Moment în care s-a întocmit procesul verbal de executare nr. 153/2009 de către B. S. V. în care s-au consemnat si îmbunătățirile pe care le-au făcut. În condițiile în care pârâții au rămas în deplină proprietate și posesie a imobilului, deci au fost puși în situația anterioară, consideră că pentru punerea lor în situația anterioară se impune restituirea arvunei cu dobânda legală și restituirea îmbunătățirilor.
În dovedirea cererii sale reclamanții au înțeles să se folosească de proba cu interogatoriu, martori, expertiză imobiliară si înscrisuri.
În drept au invocat art. 1298, 494 vechiul cod civil și art. 566 alin 3 noul cod civil.
Pârâți au formulat întâmpinare prin care în principal au solicitat respingerea acțiunii, sens în care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților, iar în subsidiar solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Au arătat că prin sentința civilă 491/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 825/R/21.10.2008 a Tribunalului Călărași, instanța de fond a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie imobilul proprietatea noastră și a respins cererile reclamanților privind rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare părți.
Prin sentința civilă nr. 2460/29.09.2009, reclamanții i-au chemat în judecată și au solicitat instanței de fond „ să fie obligați la plata sumei de 10.000 lei arvună, 50.000 lei c/val îmbunătățiri imobil și 30.000 lei prejudiciu cauzat de ei prin neîndeplinirea contractului, sentința a fost respinsă pentru insuficiență timbrare.
Au arătat că la acel moment conform prevederilor Codului de procedură civilă la acel moment reclamanții se aflau încă în termenul legal, general, prevăzut de lege pentru a putea promova o astfel de acțiune. Întru-cât acțiunea le-a fost anulată ca netimbrată, aceasta nu poate fi avută în vedere ca o cauză de întrerupere a termenului de prescripție, astfel în cât prezenta acțiune a fost formulată de reclamanți cu depășirea termenului de prescripție de trei ani, cu peste trei luni și nu poate fi avută în vedere susținerea reclamanților că, acțiunea a fost promovată fără știrea lor și nu au fost legal citați, atâta timp cât aveau apărător ales.
În dovedirea cererii pârâții au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
În drept a invocat art. 115-118 C.p.c
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 4096/21.11.2012 pronunțată Judecătoria Călărași a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților invocată de către pârâți, admițând în parte acțiunea formulată de reclamanții M. A. și M. C. domiciliați în Călărași, ., .. B, . județul Călărași în contradictoriu cu pârâții N. V., N. G., N. M., N. A. F., N. A. V. și N. I., toți domiciliați în . Călărași și dispunând obligarea pârâților către reclamanți la plata sumei de 10.000 lei primită cu titlu de arvună.
Totodată a obligat pârâți la plata sumei de 60.323,73 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, către reclamanți și a sumei de 2790 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 2128 lei conform raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În raport de disp. art. 1298, 494 Cod civil și art. 566 alin 3 din NCC, cererea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă în parte și a dispune obligarea pârâților la restituirea sumei de 10.000 lei primită cu titlu de arvună și la plata sumei de 60.323,73 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil.
Respinge excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților invocată de către pârâți prin întâmpinare precum și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 2128 lei conform raportului de expertiză efectuat în dosarul_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenții N. V., N. G., N. M., N. A. F., N. A. V. si N. I. solicitând ca in baza prevederilor art. 312 (5) C.P.C. si a probelor administrate în cauză să se pronunțe o hotărâre judecătorească prin care, în principal au solicitat să se admită recursul și pe cale de consecință să se dispună
respingerea acțiunii reclamanților admițând excepția prescripției
dreptului la acțiune al reclamanților, iar în subsidiar, să se admită recursul și pe cale de consecința să se modifice în tot sentința recurată în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată.
Totodată s-a solicitat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor
de judecata ocazionate cu acest proces.
În motivarea recursului s-a arătat că, așa cum menționează și reclamanții, între ei a fost încheiat un antecontract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2831/2007 la BNP M. A..
Prin sentința civila nr.491 pronunțata de Judecătoria Călărași la data de 21.02.2008 rămasa definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.825/R/21.10.2008 a Tribunalului Călărași, instanța de fond a dispus ,,obligarea pârâților M. A. si M. C. sa lase in deplina proprietate si posesie imobilul proprietatea lor si a respins cererile reclamanților privind rezilierea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între ei".
Prin sentința civilă nr.2460 pronunțata de Judecătoria Călărași la data de 29.09.2009, reclamanții i-au chemat în judecata și au solicitat instanței de fond ca prin hotărâre judecătoreasca ,,să fie obligați la plata sumei de_ lei arvuna, 50 000 lei c/v îmbunătățiri imobil și 30 000 lei prejudiciu cauzat de ei prin neîndeplinirea contractului".
Sentința susmenționata, rămasa definitiva si irevocabila ,,a fost respinsa pentru insuficienta timbraj".
Conform prevederilor Codului de procedura civila la acel moment reclamanții se aflau încă in termenul legal, general, prevăzut de lege pentru a putea promova o astfel de acțiune.
Întrucât acțiunea le-a fost anulata ca netimbrata, aceasta nu poate fi avuta in vedere ca o cauza de întrerupere a termenului de prescripție, astfel încât prezenta acțiune a fost formulata de reclamanți cu depășirea termenului de prescripție de trei ani, cu peste trei luni.
Nu poate fi primita nici susținerea reclamanților ca apărătorul acestora de la acel moment ar fi promovat o acțiune fără știrea lor sau ca aceștia nu ar fi fost legal citați atât timp cit aveau apărător ales, cu delegație la dosar, iar împotriva acestuia nu s-a făcut nici o dovada legala de fraudare a intereselor parților, conform legii.
De asemenea nu poate fi reținuta nici susținerea apărătorului reclamanților ca prezenta acțiune a fost formulata in termen conform prevederilor art.7 alin.2 si art.16, lit a din Legea nr.167/1958, atât timp cit nici una din cauzele de întrerupere prevăzute în susmenționatele articole nu se poate regăsi în speța de față.
Instanța de fond respinge aceasta excepție dar omite cu desăvârșire să motiveze aceasta măsura, în sensul de a arata care au fost cauzele legale care au dus la întreruperea cursului prescripției si mai ales care sunt probele care demonstrează existenta acestor cauze.
De asemenea, s-a mai arătat că prin sentința recurata instanța de fond a acordat reclamanților suma de 10.000 lei cu titlu de arvuna si 60.323,73 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri si cheltuieli de judecata.
Procedând de aceasta maniera instanța de fond a încălcat prevederile art.304 pct.6 Cod Proc Civila - „ instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut".
Nu numai ca reclamanții au primit mai mult decât au cerut dar acestora li s-a acordat ceea ce nu au cerut, respectiv o suma de doua ori mai mare
decât cea solicitata.
De asemenea au fost încălcate prevederile art.304 pct.7 Cod .pr.,civ. în sensul că hotărârea nu a fost motivată .
Procedând la admiterea acțiunii reclamanților instanța de fond a omis să își motiveze hotărârea, astfel încât se poate lesne observa ca sentința recurată nu cuprinde decât enumerarea și reproducerea exacta a acțiunii reclamanților, a întâmpinării formulate de ei, a declarațiilor celor doi martori si expertiza, dar nu menționează care din toate aceste înscrisuri și probe au stat la baza luării deciziei recurate, care au fost probele care au condus instanța la hotărârea finala, astfel încât si ei sa poată analiza si eventual critica din punct de vedere legal sentința.
Din acest punct de vedere sentința recurată apare ca integral nemotivata.
În ceea ce privește expertiza imobiliara efectuata în cauza deși au formulat obiecțiuni instanța de fond nu numai ca nu le-a analizat dar nici măcar nu le-a menționat existenta.
Cu toate acestea analizând acest raport de expertiza care este singurul act care a stat la baza emiterii sentinței, se poate observa ca valoarea totala a îmbunătățirilor aduse de către reclamanți imobilului este de 60.323,73 lei.
Ori, fața de valoarea actuala a imobilului menționata în actul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți si I. M. si M. S., dar mai ales in Antecontractul de vânzare cumpărare încheiat între reclamanți și pârâți, unde suma pentru care acest imobil trecea în proprietatea reclamanților era de 20 000 lei este absolut imposibil ca valoarea acestor îmbunătățiri sa fie de trei ori mai mare.
Aceasta valoare este eronata ținând cont de următoarele aspecte:
Încă de la început expertul menționează ca întreaga expertiza se bazează pe actele normative specifice domeniului construcții și imediat procedează la o înșiruire a așa ziselor lucrări de îmbunătățire efectuate de reclamanți trecând în dreptul fiecărui ,,articol" suma aferenta.
Oricât am încerca si mai ales oricine ar dori sa verifice exactitatea acestor cifre, este într-o imposibilitate absoluta, deoarece expertul omite sa menționeze care este valoarea unui metru liniar pentru construcțiile din termopan, a unui metru pătrat pentru tencuieli si zugrăveli, a unui metru cub pentru betoane, etc, si mai ales pentru ce suprafețe au fost stabilite sumele înșiruite în expertiza.
Expertul omite sa menționeze în cuprinsul expertizei vechimea acestor îmbunătățiri și mai ales care este procentul de degradare sau îmbătrânire al acestora si cum a aplicat acest coeficient de uzura.
Aceasta în condițiile în care dispoziția instanței a fost ,,stabilirea valorii actuale de circulație" astfel încât nu se poate retine un preț care reflecta valoarea unor astfel de construcții ca si cum ar fi efectuate acum, nu in urma cu cinci ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Călărași a constatat și reținut că prin sentința civilă nr. 4096/21.11.2012 pronunțată Judecătoria Călărași a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților invocată de către pârâți, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanților și s-a dispus obligarea pârâților către reclamanți la plata sumei de 10.000 lei primită cu titlu de arvună.
Totodată pârâții au fost obligați la plata sumei de 60.323,73 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil, către reclamanți și a sumei de 2790 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 2128 lei conform raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În raport de disp. art. 1298, 494 Cod civil și art 566 alin 3 din NCC, cererea formulată de reclamanți este întemeiată, urmând a fi admisă în parte și a dispune obligarea pârâților la restituirea sumei de 10.000 lei primită cu titlu de arvună și la plata sumei de 60.323,73 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobil.
Totodată s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților invocată de către pârâți prin întâmpinare precum și capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumei de 2128 lei conform raportului de expertiză efectuat în dosarul_ .
Soluționând cauza de această manieră, instanța a încălcat prevederile legale referitoare la motivarea hotărârii (art. 261 alin 5 c.pr.civ.) astfel încât în temeiul art. 304 pct. 7 C.P.C., prin decizia civilă nr. 272/28.02.2012 Tribunalul Călărași a admis recursul, a casa sentința civilă nr. 4096/21.11.2012 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr._ și a trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Călărași unde a fost primită la data de 03.04.2013 și înregistrată sub nr._ .
Prin Încheierea din data de 07.05.2013, instanța a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune (fila 27).
Prin Încheierea din data de 21.05.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților I. M., I. S. M. (fila 39).
Prin Încheierea din data de 21.05.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților N. G., N. M., N. A. V. și N. A. – F. (fila 45).
La termenul din 28.05.2013, reclamanții și-au modificat/ lămurit obiectul acțiunii și temeiul legal, în sensul că solicită:rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare, restituirea arvunei de 10 000 lei și dobânda legală aferentă din data de 18.01.2012 până la data plății efective, și contravaloarea îmbunătățirii aduse imobilului în cuantum de 22 128 lei, cerere întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.
Prin încheierea din 18.06.2013, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâte (fila 63).
În cauză instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri, cu martori, cu interogatoriul părților și cu expertiză tehnică judiciară imobiliară.
Analizând probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin Încheierea din data de 21.05.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților I. M., I. S. M. (fila 39).
Prin Încheierea din data de 21.05.2013, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților N. G., N. M., N. A. V. și N. A. – F. (fila 45).
În consecință, instanța va respinge cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților I. M., I. S. M., N. G., N. M., N. A. V. și N. A. – F. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă..
În data de 24.07.2007, între N. I. și N. V. pe de parte și M. A. și M. C. pe de altă parte s-a încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare având ca obiect imobilul compus din suprafața de 2000 mp teren loc de casă și o construcție din chirpici, acoperită cu țiglă formată din trei camere, situat în .. Călărași (fila 7, vol.I).
Prin Sentința civilă nr.491 din 21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași, s-a admis în parte cererea formulată de N. I. și N. V. în contradictoriu cu M. Ama și M. C., în sensul că a obligat pârâții - reclamanți M. A. și M. C. să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în .. Călărași ce făcuse obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare, a respins cererea reclamanților - pârâți N. I. și N. V. de reziliere a antecontractului de vânzare – cumpărare, reținându-se că nu există o culpă a pârâțiilor - reclamanți M. A. și M. C. (filele 13-17). Sentința a rămas definitivă prin Decizia civilă nr.825R pronunțată de Tribunalul Călărași în data de 21.10.2008 (filele 21-25).
Prin Sentința civilă nr.2460 pronunțată de judecătoria Călărași în data de 29.09.2009, s-a anulat cererea introdusă de reclamanții - pârâți M. A. și M. C. ca insuficient timbrată și s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanții N. V. și N. G. în sensul că a obligat reclamanții – pârâți la plata către pârâții – reclamanți a sumei de 1670,5 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință imobil (filele 18-19, vol I).
Prin procesul – verbal din 30.03.2009 încheiat de B. S. V. s-a executat silit Sentința civilă nr.491 din 21.02.2008 a Judecătoriei Călărași (fila 8, vol.I).
Rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
Potrivit art.1021 C.civ. (de la 1864 aplicabil în speță), „contractul nu este desființat de drept”, astfel încât „desființarea trebuie să se ceară înaintea justiției”.
În cazul în care partea îndreptățită optează pentru rezoluțiunea judiciară, instanța va putea să o pronunțe dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
- să existe o neexecutare, chiar și parțială dar suficient de importantă, a obligației asumate de către cealaltă parte a contractului sinalagmatic;
- neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului ei;
- debitorul acestei obligații să fii fost pus în întârziere.
În speță, promitenți – vânzători nu și-au respectat obligația asumată de a încheia contractul de vânzare – cumpărare deși beneficiarii și-au manifestat dorința de a finaliza ceea ce s-a convenit, prezentându-se la notariat cu suma de 10 000 lei în vederea perfectării contractului de vânzare – cumpărare.
În considerentele Sentinței civilă nr.491 din 21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași se reține cu putere de lucru judecat că reclamanții din prezenta cauză M. C. și M. A. și-au îndeplinit întocmai obligația asumată prin antecontractul de vânzare – cumpărare, cei care nu și - au respectat obligațiile asumate fiind pârâții N. V. și soțul său N. I. (în prezent decedat).
Astfel, antecontractul de vânzare – cumpărare este un înscris autentic (încheiere de autentificare nr.2841 încheiat în data de 24.07.2007 de BNP M. I. A. - fila 17) care se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate conform art.1171 C.civ. iar pentru constatările personale ale notarului făcute prin propriile simțuri în limitele atribuțiilor sale, înscrisul autentic face dovada până la înscrierea în fals.
Or, BNP M. a consemnat declarația dată în fața sa de către părți privitoare la suma de 20 000 lei, ca fiind prețul convenit de părți pentru vânzarea imobilului ce făcea obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare menționat.
Pârâtele nu s-au înscris în fals iar susținerea acestora cu privire la existența simulației prețului nu a fost probată de către acestea.
De altfel, aceleași concluzii se desprind și din coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarație martor I. M. (fila 60) cu declarația martorului M. G. I. (fila 62).
Pentru considerentele expuse, instanța va dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2831 din 24.07.2007 încheiat între reclamanți în calitate de promitenți – cumpărători și pârâtele în calitate de promitenți – vânzători.
Părțile au convenit la încheierea antecontractului, ca în cazul în care promitenții vânzători vor încălca prevederile convenite, să restituie suma primită cu titlu de arvună inclusiv dobânda aferentă calculată conform legii.
Art. 1066 C. civ., în vigoare la data încheierii antecontractului de vânzare - cumpărare, prevedea faptul că, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i. Nimic nu împiedica la data încheierii promisiunii de vânzare - cumpărare ca părțile contractante să convină asupra cuantumului despăgubirilor în cazul nerespectării clauzelor contractante, iar conform art. 1066-1072 C. civ. putea fi stabilită întinderea acestora prin acordul de voință al creditorului și debitorului, intervenit înainte de producerea prejudiciului, astfel cum de altfel s-a procedat în speță.
Clauza penală apare ca fiind o convenție prin care părțile determină anticipat întinderea daunelor interese pe care debitorul va fi obligat să le plătească în cazul neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întârziere a prestațiilor la care s-a îndatorat, sumă care nu poate fi modificată de instanța de judecată decât potrivit art. 1070 C. civ., dacă obligația principală s-a executat parțial.
Așadar, promitenți – vânzători nu și - au respectat obligația de transmitere a dreptului de proprietate asupra imobilului, promitenți – cumpărători exprimându-si opțiunea de cumpărare.
Având în vedere că prin Sentinței civilă nr.491 din 21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Călărași definitivă prin Decizia civilă nr.825R pronunțată de Tribunalul Călărași în data de 21.10.2008 promitenților – cumpărători li s-a respins cererea reconvențională prin care solicitau executarea în natură a antecontractului de vânzare – cumpărare iar în prezent imobilul nu se mai găsește în patrimoniul promitenților – vânzători (conform declarației de martor I. M. de la fila 74 din dosar coroborat cu susținerile părților), executarea în natură a antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2481 de BNP M. A. în data de 24.07.2007 nu mai este posibilă.
Prin urmare, într-o atare situație, este posibilă activarea clauzei penale, pentru neexecutarea culpabilă a contractului, obligația esențială a contractului nefiind îndeplinită culpabil de către promitenți vânzători iar obiectul contractului nefiind posibil de executat.
În consecință, clauza penală prevăzută în antecontractul de vânzare – cumpărare menționat, produce efecte, cererea în despăgubiri, întemeiată pe această clauză penală, urmând a fi admisă.
Pentru considerentele expuse, având în vedere principiul disponibilității ce guvernează procesul civil, față de înscrisul de la fila 47 din dosar, va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 10 000 lei la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată conform dispozițiilor legale, de la data de 18.01.2012 până la data achitării efective.
În ceea ce privește, cererea privitoare la obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 22 128 lei, instanța urmează a o admite în parte pentru următoarele considerente:
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic.
În speță, mărirea patrimoniului pârâtelor s-a făcut prin executarea unor lucrări consemnate în procesul – verbal întocmit în data de 30.03.2009 de B. S. V. (fila 8, vol.I), lucrări care au adus imobilului ce aparținea pârâtelor un spor de valoare de 14 459,4 lei (15 939,6 lei – 1480,2 lei) conform raportului de expertiză (filele 92-95 și 116 – 119 și 124 - 130 din dosar) corelativ cu micșorarea patrimoniul reclamanților cu suma de 15 939,6 lei, constând în contravaloarea lucrărilor executate la imobil.
Instanța nu poate reține valoarea de 5 886 lei din expertiză, întrucât lucrările executate, cu această valoare nu corespund unor lucrări indicate de reclamanți (ca fiind efectuate de către ei), la imobilul din cauză fiind aduse îmbunătățiri și de actualul proprietar așa cum rezultă din declarația martorei I. M. aflată la fila 74 din dosar coroborat cu declarația martorei D. A. de la fila 58 din dosar.
Întrucât reclamanții au efectuat aceste lucrări, fără a încheia un contract cu pârâtele, singurul mijloc juridic aflat la dispoziția reclamanților pentru a obține repararea prejudiciului îl constituie acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză.
Acțiunea prin care reclamanții cer restituirea investițiilor și îmbunătățirilor pe care le-a adus imobilului, indiferent dacă s-au făcut cu sau fără acordul proprietarului, au ca temei un fapt juridic licit, ca izvor distinct de obligație, intitulat îmbogățire fără justă cauză sau fără temei legitim, cazul în speță fiind tipic situațiilor în care dau naștere la raporturi obligaționale, independent de faptul că părțile nu au dorit acest lucru.
În consecință, deși îmbogățirea fără justă cauză nu avea o reglementare legală expresă, era recunoscută în mod unanim în doctrină și jurisprudență, ca izvor de obligații, fiind definită ca un fapt juridic licit, care are ca efect mărirea patrimoniului unei persoane, ca o consecință a diminuării patrimoniului alteia, fără ca pentru această operațiune să existe o justă cauză. Din acest fapt se naște obligația pentru cel care și-a mărit patrimoniul de a-l despăgubi pe cel care și-a diminuat patrimoniul, în limitele sporului de valoare.
In speță, fiind îndeplinite aceste cerințe, reclamanții executând lucrări care au profitat pârâtelor, instanța va admite în parte cererea de restituire a sumei de 22 128 lei și va obliga pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 14 459,4 lei (15 939,6 lei – 1480,2 lei) cu titlu de spor de valoare adus imobilului situat în .. Călărași, imobil ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța reține că pentru obligarea unei părți la plata cheltuielilor de judecată trebuie îndeplinite două tipuri de condiții:
1. condițiile de procedură prevăzute de art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv ca partea care urmează a fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată să cadă în pretenții, iar cealaltă parte să formuleze cerere în acest sens și
2. condițiile de fond, care sunt deduse din coroborarea art. 274 Cod procedură civilă cu art. 998 – art. 999 Cod civil, ca partea ce urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată să aibă o culpă procesuală, respectiv să fie vinovată pentru nașterea litigiului.
De cele mai multe ori, aceste condiții se suprapun, iar partea care se află în culpă cu privire la existența litigiului este cea care cade în pretenții.
Totodată, instanța reține că în cazul rejudecării litigiului după casare, partea care a câștigat definitiv procesul are, în mod exclusiv, dreptul la toate cheltuielile de judecată ocazionate de declanșarea litigiului, nu numai cele ocazionate de cel de-al 2-lea ciclu procesual.
Pentru aceste considerente, în baza art. 274 alin. 1 și art.277 C.p.c., instanța va obliga pârâtele în solidar, ca parte căzută în pretenții la plata către creditoare a sumei de 3 133 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum aferent cererii admise de 1328 lei, timbru judiciar în cuantum de 5 lei, onorariu de avocat cel de-al 2-lea ciclu procesual în cuantum de 700 lei (chitanță – fila 23), onorariu avocat în primul ciclu procesual în cuantum redus la suma de 700 lei (fila 116, vol.I), onorariu expert în cuantum de 400 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții M. A. și M. C. împotriva pârâților I. M., I. S. M., N. G., N. M., N. A. V. și N. A. – F. ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea reclamanților M. A. și M. C., astfel cum a fost modificată, domiciliați în Călărași, ., .. B, . județul Călărași, formulată în contradictoriu cu pârâtele N. V. și N. I., domiciliate în comuna C. V., . Călărași.
Dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.2831 din 24.07.2007 încheiat între reclamanți în calitate de promitenți – cumpărători și pârâtele în calitate de promitenți – vânzători.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 10 000 lei la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată conform dispozițiilor legale, de la data de 18.01.2012 până la data achitării efective.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 14 459,4 lei cu titlu de spor de valoare adus imobilului situat în .. Călărași, imobil ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare.
Obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanți a sumei de 3 133 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. V. V. G.
Red.O.V.
Teh. V.G.
Ex.6/ 04.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 346/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 415/2014.... → |
|---|
