Pretenţii. Sentința nr. 3040/2013. Judecătoria CÂMPINA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3040/2013 pronunțată de Judecătoria CÂMPINA la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 2224/204/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CÂMPINA, JUDEȚUL PRAHOVA
Câmpina, ., nr. 14, jud. Prahova
Operator de date cu caracter personal nr. 7527
Prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SECTIA CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3040/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - CIMPOIAŞU-TANISLAV CARMEN ANDREEA
Grefier - D. A.
Pe rol fiind judecarea cauzei Civile privind pe reclamanta G. S. și pe pârâtul D. Ș., având ca obiect pretenții - disjuns din dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța - pentru a permite pârâtului să depună concluzii scrise, în temeiul art.146 c.pr.civ. a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, când,
INSTANȚA
Pe rolul acestei instanțe sub număr unic de dosar_ ,a fost înregistrată cererea reconvențională disjunsă din dosarul_ al Judecătoriei Câmpina prin care reclamanta G. S. a solicitat obligarea pârâtului D. Ș. la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei întrucât acesta își exercită drepturile în mod excesiv și nerezonabil, contrar bune credințe, iar prin această atitudine reclamanta este grav prejudiciată.
În motivarea cererii se arată faptul că între părți s-au purtat o . procese generate de D. Ș..A mai susținut reclamanta faptul că deși pârâtul a pierdut toate procesele acesta a continuat să o cheme în judecată, iar potrivit art 15 din NCCIV acesta săvârșește un abuz de drept când își exercită dreptul în mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei credințe.A mai susținut reclamanta faptul că inițial între părți a existat dosarul având ca obiect revendicare care a făcut obiectul dosarului 3760/2001 soluționat prin sentința civilă 1437/16.05.2002, iar ulterior pârâtul a declașat multe alte procese.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe disp art 15 N.c.civ și art 1353 N.c.civ.
Prin încheierea din data de 16 aprilie 2013 a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta G. S. sub forma reducerii la jumătate a taxei de timbru datorate 355,5 lei de la 711 lei și s-a dispus eșalonarea sumei de 355,5 lei pentru o perioadă de 2 luni.
În cauză au fost admise și s-au administrat probele cu înscrisuri f.36-81,87-94 interogatoriul pârâtului și doi martori pentru reclamantă N. E. și T. L..
La data de 19 septembrie 2013 F.31 reclamanta a precizat temeiul de drept al acțiunii formulate ca fiind art 998 din vechiul cod civil, art 3 din Decretul 31/1954 și art 723 din vechiul cod de procedură civilă precum și art 6 CEDO.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Între părți s-au purtat o . litigii astfel: primul litigiu, având ca obiect revendicare și grănițuire a făcut obiectul dosarului 3760/2001 al Judecătoriei Câmpina soluționat prin sentința civilă 1437/16.05.2002, litigiul fiind promovat de G. C., G. V., G. D., G. S., N. E., G. I., D. M., G. A. în contradictoriu cu D. Ș.. Împotriva setinței civile anterior menționate, pârâtul D. Ș. a promovat apel dosar 9467/2002 soluționat prin decizia 1460/30.10.2002 a Tribunalului Prahova în sensul respingerii apelului, iar ulterior recurs dosar 245/2003 soluționat prin decizia 89/24.01.2003 a Curții de apel Ploiești în sensul respingerii recursului.
Dosarul 1535/2004 al Judecătoriei Câmpina având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor de neîncepere a urmăririi penale 1421/P/2002 și 407/II/2003 și 1151/P/2002 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina nu a avut ca parte pe reclamanta din prezenta cauză G. S., respectivele plângeri enale fiind formulate de D. Ș. împotriva lui G. I. și a lui A. F..Dosarul 3931/2004 al Tribunalului Prahova a avut ca obiect soluționarea recursului formulat de D. Ș. împotriva sentinței 300/2005.2004 pronunțată de Judecătoria Câmpina în dosarul 1535/2004.
Dosarul_ /2009 al Judecătoriei Câmpina a fost promovat de pârâtul G. Ș. în contradictoriu cu G. G., G. S., G. G. ,G. D., G. S., N. E., G. I., D. M.,G. M., G. V. și G. S. și a avut ca obiect revizuire sentință civilă 1437/16.05.2002 și a fost soluționat prin sentința 2742/27.09.2010 a Judecătoriei Câmpina prin respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulate.Împotriva sentinței menționate D. Ș. a formulat apel ( dosar_ al Tribunalului Prahova decizia 527 din 27.10.2011) și ulterior recurs (dosar_ decizia_ ) care au fost respinse ca nefondate.
Dosarul_ a fost promovat de pârâtul D. Ș. în contradictoriu cu G. G., G. S., G. G. ,G. D., G. S., N. E., G. I., D. M.,G. M., G. V. și G. S. și a avut ca obiect revendicare imobiliară, prin sentința civilă 2846 din 10 octombrie 2012 fiind respinsă excepția autorității de lucru judecat și pe fond respinsă acțiunea formulată ca naîntemeiată.Împotriva acestei sentințe D. Ș. a formulat recurs care a fost respins prin decizia 286/14.02.2013 a Tribunalului Prahova.
Raportat la disp art 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a legii 287/2009 privind codul civil instanța va avea în vedere dispozițiile C.civ. vechi în ceea ce privește dosarele existente intre părți întrucât acestea au fost promovate înainte de data de 1.10.2011 –de intrare în vigoare a Noului cod civil.
Art. 723 C. proc. civ. sancționează exercițiul abuziv al drepturilor procedurale, instituind răspunderea părții pentru pagubele astfel pricinuite în condițiile în care exercitarea unei acțiuni a depășit limitele bunei credințe și ale satisfacerii unui interes legitim și serios, intrând pe tărâmul abuzului de drept.
Ipoteza reglementată prin art. 723 C. proc. civ. este o aplicare a principiului general consacrat în art. 998 și 999 C. civ. după care oricine cauzează prin faptul său altuia un prejudiciu este obligat a-l repara, cu mențiunea că răspunderea civilă antrenată de aplicarea dispozițiilor art. 723 C. proc. civ. impune cerința dovedirii abuzului de drept procesual.
Pentru reținerea răspunderii delictuale pentru fapta proprie a persoanei juridice este necesar să se facă dovada elementelor răspunderii civile delictuale –respectiv:
1. existența unei fapte ilicite
2. existența unui prejudiciu
3. existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu
4. existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în intenția ,neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Se observă că abuzul de drept nu înseamnă depășirea limitelor externe, de ordin material sau juridic, ale dreptului respectiv, ipoteză în care am fi în prezența unui fapt juridic săvârșit fără drept, ci numai depășirea limitelor interne ale dreptului subiectiv civil. Deci, existența dreptului subiectiv civil nu trebuie confundată cu modul în care este exercitat un drept subiectiv civil care există.
Orice abuz de drept presupune două elemente constitutive, și anume:
- un element subiectiv, ce constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului subiectiv civil;
- un element obiectiv, care constă în deturnarea dreptului subiectiv de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, faptul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Pentru a caracteriza exercițiul unui drept subiectiv civil ca abuziv, este necesar să fie îndeplinite următoarele cerințe:
- să existe un drept subiectiv civil, ceea ce presupune, printre altele, respectarea limitelor externe ale dreptului;
- autorul abuzului să fie titularul dreptului subiectiv civil în cauză și să fie capabil să îl exercite. Această condiție este ușor de justificat, având în vedere că, prin ipoteză, abuzul de drept presupune folosirea (exercițiul) dreptului respectiv, ceea ce înseamnă că persoana despre care se afirmă că a săvârșit un abuz de drept trebuie, în primul rând, să aibă acel drept, iar, în al doilea rând, să fie în măsură să îl exercite
- dreptul să fie dirijat spre realizarea unui alt scop decât acela pentru care a fost recunoscut de lege, adică titularul să își exercite dreptul subiectiv civil în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv și nerezonabil etc.;
- dreptul să fie exercitat cu rea-credință.
Cu privire la îndeplinirea acestor condiții instanța reține următoarele:
Referitor la existența faptei ilicite a pârâtului D. Ș. instanța reține faptul că dosarele promovate de acesta în contradictoriu cu reclamanta au avut ca obiect: 1.revizuire sentință civilă 1437/16.05.2002 - Dosarul_ /2009 al Judecătoriei Câmpina, dosar care a parcurs ulterior căile de atac ale apelului și recursului și 2. revendicare imobiliară -Dosarul_ al judecătoriei Câmpina dosar care a parcurs ulterior calea de atac a recursului.De asemenea pârâtul a mai promovat apel și recurs împotriva sentinței civile 1437/16.05.2002 .
Ca atare, instanța nu poate reține faptul că exercitarea căilor de atac prevăzute de lege constituie un abuz de drept în condițiile în care acestea nu au fost exercitate în mod repetat și nerezonabil (respectiv nu a fost promovat de 2 ori apel sau recurs împotriva aceleiași hotărâri judecătorești) și cu rea credință, nefiind exercitate cu scopul de a o vătăma pe reclamantă ci de a determina modificarea hotărârilor judecătorești atacate .Referitor la cererea de revizuire de asemenea instanța nu poate reține existența abuzului de drept din partea pârâtului, acesta având convingerea că înscrisurile noi pe care și-a întemeiat cererea în conformitate cu disp art 322 alin 5 c.pr.civ pot determina revizuirea sentinței civile atacate pe acea cale- 1437/16.05.2002 așadar calea de atac legală nu a fost promovată cu rea credință și cu deturnarea dreptului subiectiv al exercitării căii de atac a reviuirii de la scopul pentru care a fost recunoscut.
În ceea ce privește dosarul_ deși acesta a avut ca obiect revendicare imobiliară, întocmai ca dosarul inițial dintre părți 3760/2001, așa cum rezultă din sentința civilă 2846 din 10 octombrie 2012 a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat reținându-se că deși a existat identitate de părți și obiect între cele două dosare, cauza acestora a fost diferită, fundamentul juridic al acțiunii promovate de D. Ș. fiind diferit de cel din dosarul3760/2001.Ca atare, respingerea pe fond a acțiunii promovate precum și respingerea căii de atac legale formulate nu poate determina reținere de către instanță a exercitarii de către pârâtul D. Ș. în mod abuziv a dreptului său la acțiune respectiv la promovarea căii de atac.
Reținând faptul că în cauză nu este îndeplinită condiția răspunderii civile delictuale referitoare la existența unei fapte ilicite, instanța nu va mai analiza existența celorlalte condiții anterior menționate și va respinge acțiunea formulată ce neîntemeiată.
În baza art 19 din OUG 51/2008 cheltuielile avansate de stat în cuantum de 355,5 lei vor rămâne în sarcina acestuia, iar în temeiul art 274 C.pr.civ va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta G. S., domiciliată în ., ., ., J. PRAHOVA în contradictoriu cu pârâtul D. Ș., domiciliat în PLOIEȘTI, ., J. PRAHOVA, ca neîntemeiată.
În baza art 19 din OUG 51/2008 cheltuielile avansate de stat în cuantum de 355,5 lei rămân în sarcina acestuia.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 4.12.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. T. C. A. D. A.
Red. 4 ex.
CTCA …………..Decembrie 2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1638/2013. Judecătoria CÂMPINA | Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2082/2013.... → |
|---|
