Uzucapiune. Sentința nr. 1588/2013. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1588/2013 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 2187/208/2011
RO M A N I A
JUDECĂTORIA CARANSEBEȘ
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1588/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 mai 2013
PREȘEDINTE: A. M.
GREFIER: A. C.
S-a luat în examinare cauza civilă privind pe reclamanta B. F., în contradictoriu cu pârâții A. L., C. M., A. S. F. și A. A., pentru uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare îndeplinită.
Văzând că dezbaterile pe fondul pricinii au avut loc în ședința publică din 29.04.2013 – fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință – când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru astăzi,
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr._ /08.06.2011 reclamanta B. F. a chemat în judecată pârâții A. L., C. M., A. S. F. și A. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dobândirea de către aceasta a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, asupra aprox. 400 mp din terenul înscris în CF nr._ Oțelu R. provenită din conversia a CF nr.20 Ohaba Bistra, cu nr. top 165/2/1 Ohaba Bistra, în suprafață de 969 mp.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că acea parte de aprox. 400 mp din respectivul teren este folosită de către ea și antecesorii ei de peste 70 ani, în mod pașnic, public și sub nume de proprietar, nefiind tulburați de nici o persoană care să pretindă vreun drept asupra terenului. Mai arată că pe acel teren cultivă de zeci de ani legume pentru uz propriu și că terenurile au fost folosite în acest mod dintotdeauna întrucât antecesorul ei și cel al pârâților au fost verișori.
Reclamanta și-a motivat cererea pe disp. art. 946, 1541-1641 din Codul Civil Austriac, art.6 alin.2 L.241/1997, art.492 cod civil și art.111 Cod proc. civilă.
Pârâtul A. S. F. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii, învederând că suprafața de teren a fost cumpărată de către străbunicii și bunicii săi, fiind folosită de către aceștia până în momentul în care a fost supusă sistematizării, în perioada comunistă. Arată că după căderea comunismului și până în prezent, acea bucată de teren a fost folosită de către reclamantă în mod fraudulos, deși plata impozitului este achitată integral de către pârât. Ulterior, toți pârâții au formulat întampinare, solicitând respingerea acțiunii și arătând că in speță nu sunt aplicabile dispozițiile Codului civil austriac cu privire la uzucapiune, ci cele ale Decretului Lege 115/1938, întrucât imobilul a fost folosit de către antecesorul pârâților, A. L., inca din anul 1946.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială din analiza cărora instanța reține următoarele:
Asupra imobilului evidențiat in CF 3107 Oțelu R. (CF vechi 20) sunt coproprietari defuncta C. M. in cotă de 2/8 părți, A. L. in cotă de 1/8 părți, A. S. F. in cotă de 1/8 părți și A. A. in cotă de 4/8 părți. Întrucât, așa cum am arătat, coproprietara C. M. este decedată,au fost introduși in cauză succesorii acesteia, C. A. și C. F..
Imobilul in cauză a fost identificat de către exp. tehnic inginer R. T. D., acesta făcând și propunere pentru dezmembrare în două numere topografice, urmând ca instanța să constate dacă sunt îndeplinite condițiile legale, dreptul de proprietate al reclamantei asupra unuia dintre ele, și să mențină dreptul de proprietate in favoarea pârâților, asupra celuilalt. Pentru a fi dovedite însa și condițiile legale, au fost audiați un număr de patru martori care au arătat că cel puțin în perioada comunistă terenul nu a fost folosit de către reclamanta B. F., fiind afectat unei organizări de șantier care a construit blocuri in orașul Oțelu R., a devenit astfel impracticabil pentru agricultură și in fapt, cu acordul autorităților locale din acea vreme, a fost folosit practic de către persoanele care au locuit in blocurile construite, cu diferite destinații (construirea de garaje sau construcții ușoare afectate creșterii animalelor domestice). Au mai arătat martorii că, in fapt, in cele din urmă reclamanta insăși si-a extins folosința si asupra terenului pe care intentionează să-l uzucapeze, modificând amplasamentul gardului ce imprejmuia propria sa grădină, grădină invecinată cu terenul din litigiu. De altfel starea de fapt descrisă de martorii V. G. si Ș. R. a fost confirmată întru totul si de către pârâtul A. S. F. în cuprinsul întampinării adresate instanței de judecată. În ce privește declarațiile martorilor V. N. și M. F., instanța le apreciazză ca pur formale, fiind evident că acestora, înainte de a da declarații, li s-au explicat in bună masură condițiile pe care trebuie sa le îndeplinească posesia pentru a fi posibil ca un bun sa fie dobandit prin uzucapiune. Convingerea instanței este că declarații absolut sincere au dat martorii V. G. și Stirbu R., starea de fapt prezentată de către aceștia fiind de altfel cunoscută de către toți locuitorii orașului Oțelu R..
Acestea fiind concluziile noastre, acțiunea se va respinge întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil austriac (invocat de către reclamantă ca temei al dobândirii dreptului, dar pus sub semnul indoielii de către instanță întrucât, . 1946, asupra terenului a fost intabulat dreptul de proprietate al numitului A. L.) și nu sunt indeplinite nici condițiile Decretului Lege nr 115/1938 ( intrat in vigoare in anul 1947) întrucât proprietarii din cartea funciară și-au înscris drepturile in anul 1997, respectiv 2010, nefiind vorba de proprietari care au stat in pasivitate și care să fie sancționați din punct de vedere civil cu dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar. Pe de altă parte, cu excepția defunctei C. M., toți ceilalți coproprietari sunt in viață și au avut calitatea de pârâți in prezenta cauză.
În baza art.274 Cod procedură civilă se va respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată ca neintemeiată iar cererea pârâților se va admite, urmând ca reclamanta să plătească acestora 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea reclamantei B. F., domiciliată în Oțelu R., ., județ C.-S., în contradictoriu cu pârâții A. L., domiciliat în Oțelu R., ., județ C.-S., C. F. și C. A.,ambii domiciliați în Onești,., județul Bacău, A. S. F. și A. A., ambii domiciliați în Oțelu R., ..1, județ C.-S., pentru constatare dobândire drept de proprietate prin prescripție achizitivă.
Respinge cererea reclamantei pentru cheltuieli de judecată.
Admite cererea pârâților pentru cheltuieli de judecată și obligă reclamanta să plătească acestora 1000 lei reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 15 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. A. A. C.
Red. A.M./02.09.2013
Tehnored. A.C./02.09.2013
Ex.8
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2234/2013.... → |
|---|
