Plângere contravenţională. Sentința nr. 2165/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2165/2014 pronunțată de Judecătoria CARANSEBEŞ la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 468/740/2014
ROMÂNIA
JUDECATORIA CARANSEBES
JUDEȚUL C.-S.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.2165/2014
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 27.10.2014
PREȘEDINTE :Z. T. A.
GREFIER: S. V.
S-a luat în examinare judecarea cauzei civile, formulată de petentul D. A. în contradictoriu cu intimat IPJ C.-S., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut in ședință publică, lisă părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-au verificat actele și lucrările dosarului,după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 17.10.2014 fiind consemnate în încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta sentință când s-a dispus amânarea pronunțării cauzei pentru data de 27.10.2014, în vederea deliberării.
INSTANȚA,
Deliberând, constată:
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Caransebeș sub nr._ /05.06.2014, prin declinarea competenței de la Judecătoria A., petentul D. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ C.-S., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 17.01.2014, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 765 lei și reținerea permisului de conducere.
În motivare, petentul arată că viteza reținută de intimat este nereală, el deplasându-se cu un autovehicul dotat cu pilot automat, setat la viteza de 98 km/h. Mai arată că autospeciala de poliție pe care se afla montat aparatul radar se afla în mișcare în momentul surprinderii presupusei abateri.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art. 31 alin.1 din OUG 2/2001.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
Intimatul IPJ C.-S. a depus întâmpinare (f.13-14), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Procesul-verbal este întocmit cu respectarea cerințelor art. 17 din O.G. 2/2001 și nu există motive de nulitate absolută a acestuia, fiind semnat de către petent. Constatarea faptei a fost făcută cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, planșa foto depusă la dosar confirmând aspectele menționate în cuprinsul procesului-verbal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit procesului-verbal de sancționare contravențională . nr._ din data de 17._, petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Land Rover cu nr._, pe DN 6 - localitatea Mehadia - în dreptul imobilului cu nr. 448, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 102 km/h pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și exprese de art. 17 din O.G.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei actului, instanța reține că fapta imputată petentului a fost constatată cu mijloace tehnice verificate metrologic, din planșele foto depuse la dosarul cauzei rezultând că autovehicul marca Land Rover cu nr._ a circulat în localitate (deci pe un sector de drum cu viteza maximă admisă de 50 km/h) cu viteza de 102 km/h, aparatul radar fiind verificat metrologic potrivit buletinului de verificare metrologică depus la dosar de către intimat.
Petentul a invocat faptul că autoturismul cu care circula la momentul respectiv se afla pe pilot automat, fiind setată viteza de 98 km/h, aspect pe care nu l-a dovedit însă în niciun mod, astfel încât nu poate fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Pe de altă parte, acest aspect invocat de către petent prin plângere dă seama cu privire la periculozitatea în trafic a petentului, care susține cu nonșalanță că, deși se afla în localitate, viteza la care a setat pilotul automat era cea de 98 km/h.
Apoi, petentul a invocat eroarea maximă tolerată de 3% respectiv de 4% prevăzută pentru aparatele radar prin norma de metrologie legală, această eroare însă vizează doar etapa verificării aparatelor radar în vederea eliberării buletinului de verificare metrologică a aparatului radar, neputând fi avută în vedere la fiecare măsurare a vitezei efectuată de către agenții de poliție rutieră, întrucât ar însemna ca participanții la circulație să nu poată fi sancționați niciodată potrivit faptei pe care o să săvârșesc ci întotdeauna potrivit unei fapte mai puțin grave, ceea ce nu poate fi admis, principiul in dubio pro reo neputând fi interpretat într-o asemenea manieră abuzivă.
Petentul a mai invocat prin concluziile pe fond (precum și prin cele scrise depuse la dosarul cauzei), faptul că inclusiv aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce poate face obiectul individualizării de către instanța de judecată, susținând că, de altfel, în procesul-verbal nu se menționează aplicarea acesteia, ci doar a măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere.
Sub primul dintre aspectele invocate, instanța reține că, față de periculozitatea petentului pentru siguranța circulației rutiere (petentul declarând - fără a sesiza periculozitatea faptei și fără a percepe că sfidează normele legale – că circula cu viteza de 98 km/h în localitate, faptă pe care acesta nu o considera gravă, spre deosebire de cea pentru care a fost sancționat, pe care o neagă), nu se impune desființarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin efectul legii – legea prevăzând aplicarea, pentru fapta săvârșită de către petent – a sancțiunii principale cu amenda precum și a sancțiunii complementare cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 3 luni de zile.
În ceea ce privește cel de al doilea aspect invocat, respectiv nemenționarea aplicării sancțiunii complementare în cuprinsul procesului-verbal, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 96 din O.U.G. 195/2002, sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. Printre sancțiunile complementare se numără, potrivit alin.2 lit. b), și cea a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat.
Apoi, conform art. 102 alin. (3), depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic (faptă reținută în sarcina petentului) constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Ca atare, susținerea petentului potrivit cu care acestuia i s-ar fi aplicat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată nedeterminată, nu este întemeiată, legea prevăzând expres că durata suspendării acestui drept este de 90 de zile.
În fine, câtă vreme aplicarea sancțiunii complementare menționate are loc potrivit legii în mod automat de fiecare dată când se constată săvârșirea faptei reținute și în sarcina petentului, aspect pe care petentul, care a promovat examenul de obținere a permisului de conducere, trebuia să îl cunoască, nu era necesară menționarea acestui aspect în mod expres în cuprinsul procesului-verbal, cu atât mai mult cu cât s-au menționat dispozițiile art. 102 alin.3 din O.U.G. 195/2002 care prevăd această sancțiune.
În sprijinul celor de mai sus vine și faptul că formularul de proces-verbal utilizat (care este unul prevăzut de lege) nu cuprinde o rubrică specială în vederea consemnării aplicării sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce (cuprinzând doar rubrica privind aplicarea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere), de unde se deduce că intenția legiuitorului a fost aceea ca această suspendare să intervină de drept în orice situație în care se constată săvârșirea faptei prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. 195/2002.
Rezultă că se impune respingerea plângerii contravenționale formulate, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul D. A., CNP_, domiciliat în A., Șoseaua T. M. nr. 1,., apt.16, judetul Teleorman în contradictoriu cu intimatul I.P.J. C.-S. – Reșița, . nr. 40, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._, întocmit de intimat la data de 17.01.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria Caransebeș.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2014.
Președinte, Grefier,
Z. T. S. V.
Red: ZT 5.01.2014
Tehnored SV: 5.01.2014
Ex.5/5.01.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria CARANSEBEŞ | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 393/2014.... → |
|---|
