Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Judecătoria CLUJ-NAPOCA - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria CLUJ-NAPOCA la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 20879/211/2009

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C.-N.

CIVIL

Operator de date cu caracter personal nr. 3185

Prezentul document conține date cu caracter pesonal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr._

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013

Ședința publică din 10.12.2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: E.-E. P.

Grefier: A. D.

Pe rol fiind solutionarea actiunii civile formulata de reclamanta . in contradictoriu cu paratii ..a., avand ca si obiect actiune in constatare.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.11.2013 fiind consemnate în încheierea dată în ședința publică respectivă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată prezent, când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus reclamanta . a chemat în judecată pe pârâții . L. AL MUN. C.-N., M. C.-N. prin PRIMAR, solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să se constate că reclamanta este proprietară prin cumpărare asupra gheretei din ..; să se dispună instituirea unui drept de superficie asupra terenului de 12 mp aferent gheretei și să se dispună intabularea construcției și a dreptului de superficie în favoarea reclamantei cu drept de cumpărare și folosință, conf. unei expertize topo și în construcții; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

MOTIVE:

Reclamanta a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 240/13.1.2004 încheiat cu . din .., construcție cu ramă metalică și fundație de beton – sală de vânzare și magazie, cu o valoare de inventar de 7.350.000 lei vechi, reevaluați la 30.01.2000.

Ghereta a fost edificată de către . anul 1973, în soluția fundație de beton și ramă metalică cu pereți din lemn pe baza unei autorizații de construire eliberată de autoritățile competente.

În perioada 1973 – 2000 . folosit ghereta și terenul aferent de 12 mp pentru desfășurarea de activități comerciale.

În anul 2004 reclamanta a cumpărat această gheretă și o folosește pentru desfășurarea de activități comerciale achitând taxele aferente statului.

Întrucât reclamanta a cumpărat ghereta și folosește terenul de 12 mp contra unei taxe de 0,47 lei/zi, în scopuri comerciale, a promovat prezenta acțiune pentru a-și clarifica situația juridică și de proprietate.

În drept: art. 489 și urm. C.civ., decretul 115/1938 și Legea nr. 7/1996.

În probațiune: contract de vânzare-cumpărare, fișa mijlocului fix, expertize.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M. C.-N. a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

MOTIVE:

Prin acțiunea introductivă, reclamanta solicita instanței să se constate că este proprietara prin cumpărare a gheretei din ..; să se dispună instituirea unui drept de superficie asupra terenului de 12 mp aferent gheretei și să se dispună intabularea construcției și a dreptului de superficie în favoarea reclamantei cu drept de cumpărare și folosință, conf. unei expertize topo și în construcții; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Față de solicitările reclamantei, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă pentru considerentele la care se va referi în continuare:

În evidențele pârâtului M. C.-N., reclamanta figurează cui abonamentele de închiriere a domeniului public nr. 132/18.03.2003 (01.04. – 31.07.2003), nr. 132/22.01.2004 (01.08. – 31.12.2003), nr. 132/19.03.2004 (01.01.-10.03.2004), întocmite în baza Certificatului de urbanism nr. 635/10.03.2003 și a cererii nr._/421/13.03.2003 formulate de către administratorul societății – dl. V. M.. Abonamentele respective s-au întocmit la taxa de ocupare legală a domeniului public, pentru suprafața de 12 mp.

Întrucât până la data de 10.03.2004 reclamata prin reprezentant, nu a atașat la dosar autorizația de construire pentru ghereta amplasată pe .., s-au întocmit în continuare, abonamentele pentru închirierea domeniului public la taxa de ocupare abuzivă, stabilită în conformitate cu hotărârile consiliului local privind stabilirea impozitelor și taxelor locale. O parte din abonamente au fost semnate lu stampilate de agentul economic, iar cele întocmite pentru perioada 1.01.2007 – 30.06.2009 au fost expediate la domiciliul fiscal, prin poștă, cu confirmare de primire, respectând astfel prevederile art. 44 alin. 2 lit. c din OG nr. 92/2003 republicată, privind C.pr.fiscală.

Faptul că reclamanta a achiziționat o gheretă edificată în anul 1973 de . care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 240/13.-01.2003 nu îi conferă dreptul să ocupe domeniul public cu achitarea taxei legale, decât în momentul în care deține autorizația de construire, deoarece aceasta este singurul act administrativ în baza căruia pârâtul ar fi fost în măsură să-i încaseze chiria aferentă ocupării legale a domeniului public pentru respectiva construcție demontabilă și provizorie. Referitor la . nu figurează în evidențele pârâtului cu vreun contract de închiriere a domeniului public pe amplasamentul din ..

În ceea ce privește petitul doi din acțiune, reclamanta nu a făcut dovada existenței vreunui drept asupra terenului și nici dovada edificării unei construcții autorizate. De asemenea, în conformitate cu anexa 2 din Legea nr. 50/1991 actualizată sunt construcții cu caracter provizoriu „Construcțiile autorizate ca atare, indiferent de natura materialelor utilizate, care, prin specificul funcțiunii adăpostite ori datorită cerințelor urbanistice impuse de autoritatea publică, au o durată de existență limitată, precizată și prin autorizația de construire. De regulă, construcțiile cu caracter provizoriu se realizează din materiale și alcătuiri care permit demontarea rapidă în vederea aducerii terenului la starea inițială (confecții metalice, piese de cherestea, materiale plastice ori altele asemenea) și sunt de dimensiuni reduse. Din categoria construcțiilor cu caracter provizoriu fac parte: chioșcuri, tonete, cabine, locuri de expunere situate pe căile și în spațiile publice, corpuri și panouri de afișaj, firme și reclame, copertine, pergole ori altele asemenea. În sensul prezentei legi realizarea construcțiilor provizorii se autorizează în aceleași condiții în care se autorizează construcțiile definitive.” Ori așa cum s-a arătat reclamanta nu a făcut dovada existenței unei autorizații de construcții în condițiile legii.

Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, prevede la art. 17, alin. 1, lit. k ca „Documentația pentru înscrierea unei construcții noi sau a unei extinderi de construcții pe un imobil înscris în cartea funciară - construcții definitive cuprinde: (…) k) autorizație de construire și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor sau după caz, certificat de atestarea edificării/extinderii construcției, eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată – conform anexei nr. 17”.

În aceste condiții, coroborate cu prevederile Legii 7/1996, actualizată, o construcție provizorie și demontabilă nu poate fi intabulată în cartea funciară. pe cale de c0onsecință. consideră că față de actele încheiate între cele două societăți, și anume contractele de vânzare-cumpărare asupra imobilelor în litigiu pârâtul este terț, fără a fi posibil ca astfel de contracte să producă efecte juridice în patrimoniul pârâtului și cu atât mai puțin să producă obligații față de acesta.

Referitor la aplicabilitatea dispozițiilor din Legea cadastrului și publicității imobiliare, învederează instanței faptul că, în raport de dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 și art. 61 din regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, dreptul de proprietate asupra imobilelor se înscrie în cartea funciară numai în baza actelor prin care s-a constituit ori s-a transmis un asemenea drept și nu și în baza unor prezumții legale. În drept, potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, publicitatea imobiliară are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice.

Astfel în materia proprietății, proba dreptului de proprietate se poate face, potrivit art. 22 alin. 1 din legea nr. 7/1996, numai în baza actelor prin care s-a constituit ori transmis în mod valabil un asemenea drept, înțelegând prin acte: înscrisul autentic, hotărârea judecătorească sau actul administrativ (act care, în speță, lipsește).

Simpla exercitare a unei posesii, chiar de bună-credință, asupra unui imobil, sau calitatea de constructor de bună-credință, simple fapte materiale de natură să atragă în favoarea anumitor persoane aplicarea unor prezumții legale, sunt irelevante sub aspectul probei dreptului de proprietate și nu pot justifica, prin ele însele în cartea funciară a dreptului de proprietate.

În ceea ce privește solicitarea de instituire a dreptului de superficie asupra terenului de 12 mp învederează instanței faptul că ghereta este construită pe domeniul public al mun. C.-N., astfel încât dreptul de proprietate publică fiind inalienabil, imprescriptibil și insesizabil nu poate fi dezmembrat, iar dreptul de superficie este un dezmembrământ al dreptului de proprietate.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C. L. AL MUN. C.-N., a solicitat instanței respingerea acțiunii, în principal pe cale de excepție și în subsidiar ca neîntemeiată.

MOTIVE:

Față de solicitările reclamantei, acțiunea acesteia urmează a fi respinsă pentru considerentele la care se va referi în continuare:

În primul rând înțelege să invoce lipsa capacității procesuale pasive a pârâtului C. L. al mun. C.-N. raportat la următoarele considerente: potrivit art. 21 alin. 1 teza I din legea nr. 215/2001 a administrației publice locale „Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”, iar potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ, „comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale”. Așadar unitățile administrativ-teritoriale sunt comunele. orașele, municipiile și județele și doar

Pe fondul cauzei, în măsura în care instanța nu va admite excepția invocată învederează următoarele: În evidențele pârâtului C. L. AL MUN. C.-N., reclamanta figurează cui abonamentele de închiriere a domeniului public nr. 132/18.03.2003 (01.04. – 31.07.2003), nr. 132/22.01.2004 (01.08. – 31.12.2003), nr. 132/19.03.2004 (01.01.-10.03.2004), întocmite în baza Certificatului de urbanism nr. 635/10.03.2003 și a cererii nr._/421/13.03.2003 formulate de către administratorul societății – dl. V. M.. Abonamentele respective s-au întocmit la taxa de ocupare legală a domeniului public, pentru suprafața de 12 mp.

Astfel, condițiile de admisibilitate ale cererii de chemare în judecată se apreciază în funcție de reglementările în vigoare la momentul înregistrării acțiunii introductive, astfel că dispozițiile art. 37, alin. 5 din Legea 50/1991 rep. cu modificările și completările ulterioare care prevăd următoarele: „Construcțiile executate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia, precum și cele care nu au efectuată recepția la terminarea lucrărilor, potrivit legii, nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară” sunt incidente în cauză, conform principiului „tempus regit actum”, câtă vreme nu există dispoziții tranzitorii privind ultraactivitatea legii vechi. ÎN speță se impune a se face dovada că s-a solicitat eliberarea autorizației de construire, întrucât nu s-a probat că reclamanta a solicitat eliberarea acesteia, așa cum rezultă și din baza de date a serviciului de specialitate. În plus față de acestea Ordinul nr. 634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, prevede la art. 17, alin. 1, lit. k ca „Documentația pentru înscrierea unei construcții noi sau a unei extinderi de construcții pe un imobil înscris în cartea funciară - construcții definitive cuprinde: (…) k) autorizație de construire și proces verbal de recepție la terminarea lucrărilor sau după caz, certificat de atestarea edificării/extinderii construcției, eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, în condițiile art. 55 alin. 1 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată – conform anexei nr. 17”.

Proba actelor și faptelor juridice (care nu se confundă cu faptele materiale) a căror înscriere se cere în cărțile funciare se poate face însă numai în condițiile impuse de lege.

Analizand actele si lucrarile dosarului se retin in fapt urmatoarele:

Contractul de vanzare cumparare nr. 240/13.01._, incheiat intre reclamanta si . avut ca obiect, transmiterea de catre . dreptului de proprietate asupra gheretei situata in C.-N., . rama metalica formata din doua incaperi, cu obligatia corelativa a reclamantei de a achita contravaloarea acesteia.

Ghereta in litigiu este construita de catre . domeniul public al municipiului C.-N..Aceasta nu a figurat si nu figureaza in evidentele Primariei Municipiului C.-N. cu vreun contract de inchiriere a domeniului public pe amplasamentul din .> Prin acțiunea formulată în prezentul dosar, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună constituirea unui drept de superficie asupra terenului necesar exploatării construcției aflate în proprietatea sa, justificându-și în drept cererea pe prevederile art. 480 si urm. Cod Civil, decretul 115/1938 si Legea nr. 7/1996.

În ceea ce privește dreptul de superficie, este de reținut că acesta nu avea o reglementare directă și expresă în in vechiul Cod civ., existența sa fiind la început controversată, ulterior doctrina și practica recunoscând existența acestui drept, ca o consecință a caracterului relativ a prezumției de proprietate, instituită de art. 492 Vechiul Cod Civil, ce permitea dovedirea faptului că o construcție existentă pe un teren nu este a proprietarului terenului

Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula inscrisa in art. 492 C.civ, potrivit cu care orice constructie, plantatie sau lucru in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre prorpietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana se face dovada contrarar.

Recunoscut de practica judiciara, dreptul de superficie a fost mai intai amintit, dar nu si reglementat in Decretul - Lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozitiilor privitoare la cartile funciare, care la art.11, il mentioneaza printre drepturile reale imobiliare supuse intabularii in cartea funciara.

Ulterior ele este amintit de art.22 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extictiva si de noua reglementare a publicitatii imobiliare cuprinsa in Legea nr. 7/1996, in art. 21. Teoriile doctrinare și soluțiile din practica judiciară, de sub imperiul vechii reglementări, au primit de altfel astăzi reglementare expresă, prin Noul cod civil potrivit art. 693 .

Conform definițiilor din doctrină, dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor. În fapt, doar acest „drept de folosință” asupra terenului, este dreptul de superficie propriu-zis, dezmembrământ a dreptului de proprietate.

În mod evident însă, existența dreptului de superficie nu se naște în mod automat din faptul edificării construcției, ci este necesar ca proprietarul construcției să aibă un drept de folosință asupra terenului pe care este edificată aceasta.

Calificarea dreptului de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, care nu era enumerat expres printre drepturile reale reglementate de Codul civil de la 1865, poate fi făcută doar sub aspectul unei „aproximări juridice”, deoarece acesta este un drept real complex, care include în conținutul său juridic atributele dreptului de proprietate asupra unei construcții, plantații sau lucrări, precum și prerogativa folosinței și, în mod limitat, prerogativele posesie și dispoziției asupra terenului pe care se află respectiva construcție, plantație sau lucrare, teren care se află însă în proprietatea altei/altor persoane decât titularul dreptului de proprietate asupra construcției.

Exercitarea dreptului de superficie va fi țărmurită nu numai de limitele materiale și juridice ale dreptului de proprietate asupra construcției sau plantației, ci și de cele ale dreptului de proprietate asupra terenului, care au legătură cu exercitarea dreptului de superficie. El include în conținutul său juridic nu numai atributul de posesie ori folosință asupra terenului, dar și o parte din atributul dispoziției asupra terenului sub aspect atât material cât și juridic, titularul unui asemenea drept putând să amenajeze terenul, în vederea folosirii și exploatării normale a respectivei construcții ori plantații și putând să transmită dreptul de superficie altor persoane. Ca atare, trebuie să existe o strânsă corelație între nudul proprietar al terenului și titularul dreptului de superficie.

Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.

Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care se circumscrie cu privire la posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției.

Dispozițiile art. 480 Cod civil arată că dreptul de proprietate este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un bun in mod exclusiv și absolut, insă in limitele determinate de lege, iar art.481 Cod civil că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică.

Există posibilitatea ca o parte din atributele dreptului de proprietate să fie exercitate de către o altă persoană decât proprietarul, în temeiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate sau în temeiul unui raport juridic obligațional, situație aplicabilă pentru contractul de locațiune, însă aceste atribute se exercită de o altă persoană în măsura în care i-au fost conferite de proprietar.

În acest sens, (așa cum în prezent este reglementat expres) și sub vechea reglementare, s-a acceptat în mod unanim că dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii.

Cum în cazul de față reclamanta nu a dovedit și de altfel nici nu a invocat existența vreuneia dintre modalitățile de dobândire a acestui drept (uzucapiunea, convenția), instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea privind instituirea unui drept de superficie În acest sens s-a pronunțat și C E D O care a reținut în Hotărârea din 15 februarie 2007 (Bock și P. contra României) că dreptul de superficie poate fi dobândit numai prin lege, convenția părților sau prin prescripție achizitivă, iar simplul fapt de a ridica o construcție pe terenul altuia, chiar de buna credință, constructorul având convingerea că este proprietarul terenului pe care o construiește, nu ar fi de natură să conducă la recunoașterea unui drept de superficie în favoarea celui ce construiește pe terenul ce nu este proprietatea sa, în absența posibilității aplicării unuia din modurile de dobândire sus amintite, deoarece aparenta de drept nu intra în categoria actelor și faptelor juridice prin care se poate dobândi dreptul de superficie, astfel ca recunoașterea dobândirii dreptului de superficie pe cale judiciară ar reprezenta o încălcare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, considerente pentru care cererea reclamantei se impune de asemenea a fi respinsă.

Ca o consecinta a respingerii acestei cereri se va respinge si solicitarea de a se dispune intabularea constructiei si a dreptului de superficie in favoarea reclamantei.

Raportat la dispozitiile art.22 alin.1 din Legea nr. 7/1996 si art. 61 din Regulamentul de organizare si functionare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliara, dreptul de proprietate asupra imobilelor se inscrie in cartea funciara numai in baza actelor prin care s-a constituit ori s-a transmis un asemenea drept si nu in baza unor prezumtii legale

In ceea ce priveste solicitarea reclamantei cu privire la constatarea faptului ca a achitat integral suma datorata Consiliului L. cu titlu de chirie si recalcularea pretinsei datorii si obligarea paratului C. L. la restituirea diferentei instanta retine ca pana la data de 10.03.2004 . nu a prezentat la dosar autorizatia de construire pentru ghereta amplasata pe .-au intocmit in continuare, abonamentele pentru inchirierea domeniului public la taxa de ocupare abuziva, stabilita in conformitate cu hotararile consiliului local privind stabilirea impozitelor si taxelor locale.O parte din abonamente au fost semnate si stampilate de reclamanta prin reprezentant, iar cele intocmite pentru perioada 01.01._09 au fost expediate la domiciliul fiscal, prin posta cu confirmare de primire corespunzator disp. art. 44 alin.2 din C.pr. fiscala.Ca urmare,instanta va respinge aceasta cerere ca neintemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge actiunea civila formulata de reclamanta . cu sediul in C.-N., ..13, . in contradictoriu cu paratii . sediul in C.-N., ., jud. C., C. L. al Municipiului C.-N. cu sediul in C.-N., .-3, jud. C. si M. C.-N. prin Primar cu sediul in C.-N., .-3, jud. C..

Cu apel in termen de 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica, azi, 10.12.2013.

P. GREFIER

E. E. P. A. D.

(plecata din instanta)

PEE./PEE./6 EX./10.03.2014

← Plângere contravenţională. Încheierea nr. 2013/2013....		Plângere contravenţională. Sentința nr. 157/2013.... →

Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria CLUJ-NAPOCA